Revista >> Februarie - Martie 2016 [Nr. 182] >> Cercetare & Invatamant superior

Un pas esenţial pentru protecţia biodiversităţii şi a patrimoniului natural: Prima „hartă” a stării de conservare a speciilor şi habitatelor din România

Mihaela Ghita

22 Martie 2016

Institutul de Biologie Bucureşti al Academiei Române, în parteneriat cu Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP) – Direcţia Biodiversitate, a realizat prima evaluare a stării de conservare a speciilor şi habitatelor din ţara noastră, în cadrul unui proiect naţional recent încheiat: „Monitorizarea stării de conservare a speciilor şi habitatelor din România în baza articolului 17 din Directiva Habitate“. Nouă ghiduri de monitorizare pentru speciile și habitatele de interes comunitar din România, un Raport sintetic privind starea lor de conservare, dar şi un sistem informatic de monitorizare naţională sunt principalele „opere“ care rămân în urma acestei acţiuni de pionierat, ale cărei câştiguri sunt detaliate de managerul proiectului dr. Simona Mihăilescu, în interviul prezent.

Dr. Simona Mihailescu, Manager de Proiect POS Mediu - Biodiversitate

Pornind de la inventarul realizat, vă invităm să ne oferiţi câteva exemple sugestive de specii şi habitate valoroase din ţara noastră, aflate în pericol.
În primul rând, trebuie să menționez că inventarierea a fost o etapă a proiectului și a presupus activități de monitorizare și raportare națională. Proiectul a prezentat importanţă naţională, datele acumulate prin programul de monitorizare oferind posibilitatea primei raportări a României în baza Directivei Habitate (92/43/EEC), conform obligaţiilor asumate de ţara noastră prin Tratatul de Aderare.

România, prin aderarea la Uniunea Europeană, a îmbogățit diversitatea prin înregistrarea unei noi regiuni biogeografice, cea Stepică, care, dintre toate statele membre, este prezentă numai în țara noastră și care a adus bogăția reprezentată de toate speciile și habitatele caracteristice acestei bioregiuni, devenind la nivelul UE unicate ca tipologie. De asemenea, a adus propuneri noi de specii și habitate pentru celelalte regiuni biogeografice, pentru care trebuie elaborate măsuri de conservare.

Pentru a face referire la specii și habitate aflate în pericol, menționăm fără prioritizare: plante (Adenophora lilifolia, Galium moldavicum - Sânziene, Stipa danubialis - Colilie), nevertebrate (Cerambyx cerdo – Croitorul mare al stejarului), reptile (Coluber caspius - Șarpe rău, Eryx jaculus), toate speciile de sturioni, mamifere marine (Monachus monachus - Foca cu burta albă), dintre habitate: cele din grupa dunelor, de tipul 2110 Dune mobile embrionare (în formare), anumite habitate de mlaștini și turbării (7120 Turbării degradate capabile de regenerare naturală; 7210* Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus) sau anumite tipuri de vegetație forestieră (91I0* Vegetaţie de silvostepă eurosiberiană cu Quercus spp.; 9260 Vegetaţie forestieră cu Castanea sativa) s.a.

Care sunt principalele informaţii cheie sau necunoscute până în prezent pe care acest proiect le-a scos la suprafaţă?
Proiectul a fost unul de pionierat în România. Până în 2011 nu au existat proiecte atât de complexe realizate la nivel național, care să monitorizeze un număr atât de mare de specii și habitate.

Raportul României privind evaluarea stării de conservare a cuprins speciile și habitatele de interes comunitar, lipsind evaluările doar pentru patru specii (3 nevertebrate și 1 pește) și un habitat (6120). De asemenea, în Raportul final nu au fost incluse 41 de hărți de distribuție și areal (8 plante, 19 nevertebrate, 1 pești, 2 amfibieni, 2 mamifere și 9 habitate). Absența evaluărilor și a hărților din Raportul final a fost determinată de absența informațiilor la nivel local sau național, astfel încât volumul de date prelucrate a fost insuficient de semnificativ pentru a obține rapoarte pentru speciile și habitatele menționate. În schimb, informațiile, datele din teren și hărțile preliminare obișnuite în cadrul proiectului reprezintă bază și reperul următoarei raportări a României, care va fi în 2019.

În foarte multe state europene există un procent ridicat de specii și habitate aflate în stare de conservare inadecvată, iar raportul demonstrează că România nu face excepție, înregistrând un procent de aproape 60% (în fapt 58,27%). Este important însă de precizat că speciile și habitatele considerate de interes comunitar sunt acelea care necesită măsuri de conservare la nivelul UE, nefiind foarte larg răspândite sau ”comune”.

Care sunt beneficiile pe care acest inventar le va aduce pentru cercetarea românească, în general, şi, în particular, pentru IBB?
Beneficiile sunt legate, în primul rând de faptul că România, în calitate de stat membru al UE, s-a aliniat tuturor celorlalte state și a prezentat raportul de țară în 2013.
În ceea ce privește cercetarea românească, raportul României indică stadiul în care ne-am aflat la nivelul anului 2013. Considerăm că acolo unde informațiile au lipsit, ar trebui să se îndrepte prioritar cercetarea din România în acest domeniu.