Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Viitorul angajatului IT va fi unisex şi cu aptitudini multiple

22 Martie 2016



Una din cele mai importante direcţii de acţiune ale Uniunii Europene este cea legată de promovarea femeilor în posturi de conducere din companii şi în domenii care odinioară reprezentau apanajul aproape exclusiv al bărbaţilor. Unul din aceste domenii, întâmplător socotit aproape de toată lumea drept cel mai important pentru viitor, este cel IT&C.

Dincolo, însă, de considerentele suprastatale şi de cele de natură politică, amplificarea prezenţei feminine în universul IT, la cele mai diverse niveluri, inclusiv pe poziţii cheie de conducere, reprezintă o realitate impusă de condiţiile actuale ale pieţei şi, mai ales, de considerentele legate de repurtarea succesului în afaceri în viitor. Motivul este foarte simplu şi constă în schimbarea dramatică a complexului de competenţe şi aptitudini pe care un angajat va trebui să îl internalizeze şi pună în practică pentru a ocupa un post bine remunerat şi cu perspective de carieră într-un univers al muncii tot mai dinamic.

Ce spune realitatea la ora actuală? Conform studiilor realizate constant de cele mai diverse firme de cercetare pe tema pieţei muncii, un sfert din directorii IT din companiile mici şi mijlocii la nivel global sunt femei. Ca în atâtea alte ocazii, studii exacte privind situaţia din România nu au fost efectuate, însă astfel de cifre pot fi lejer folosite drept referinţă pentru evoluţiile viitoare. Mai importantă decât situaţia cantitativă, însă, este percepţia calitativă legată de implicarea femeilor în mediul IT din companii.

Concret, studiile arată o creştere a importanţei percepute pentru echipa IT în acele firme în care femeile ajung să ocupe poziţii de conducere ale departamentului de specialitate. Iar motivul principal este constituit de stabilirea unor relaţii mai bune de comunicare între IT şi alte departamente ale companiilor, o zonă de activitate care, istoric vorbind, a constituit un domeniu de excelenţă feminin.

Dinamizarea fără precedent a mediilor de lucru contemporane a avut, drept una din consecinţe, creşterea nivelului de cereri ale angajaţilor la adresa departamentelor IT în privinţa optimizării muncii. Angajaţii din companii vor ca directorii IT şi personalul din departamentele tehnice să răspundă tot mai prompt la rezolvarea cererilor de suport. În acelaşi timp, ei vor ca aceşti colegi tehnici ai lor să dispună de abilităţile de comunicare necesare pentru explicarea problemelor legate de IT.

Cele de mai sus fac firmele specializate în realizarea de studii de piaţă să tragă concluzia că abilităţile aşteptate de la echipa IT se îndepărtează tot mai mult de cele tradiţionale şi se apropie din ce în ce mai tare de zona comunicării interpersonale, zonă care, statistic şi istoric, a fost gestionată mai bine de femei decât de bărbaţi. Situaţia este accentuată de faptul că din ce în ce mai mulţi angajaţi consideră că departamentul IT este cel mai important din organizaţia din care fac parte. Iar odată cu intensificarea unor practici de lucru precum mobilitatea, o astfel de percepţie nu poate decât să crească în intensitate în viitor.

Ce a determinat o asemenea schimbare fundamentală de atitudine? În principal, modificarea modului de utilizare a IT-ului, combinată cu nevoia de competenţe digitale. Ca atare, angajaţii din departamentele IT trebuie din ce în ce mai des să dispună, pe lângă competenţe tehnice, de abilităţi de natură interpersonală, cum ar fi gestiunea eficientă a timpului şi lucrul în echipă. Schimbarea este mai evidentă la companiile de dimensiuni mai mici, cărora le-a fost mai uşor să treacă de la implementări şi gestiune de soluţii IT la servicii IT şi concepte noi precum BYOD.

Se naşte, în asemenea circumstanţe, întrebarea firească legată de cât de pregătită este şi România la nivel educaţional pentru formarea de astfel de abilităţi în rândurile tinerilor. Răspunsul este aproape imposibil de dat la nivel macroeconomic. Şi asta deoarece de mult prea mulţi ani nu există o strategie naţională privitoare la adaptarea permanentă a structurilor educaţionale la evoluţiile mediului din universul real al muncii.

În cazul României, programele de transfer competenţe şi abilităţi cerute de noua paradigmă a muncii au fost, din nefericire, lăsate pe seama companiilor (programe de training intern) sau a firmelor specializate în training de resurse umane pe bani europeni (iar scandalurile imense de sifonare fonduri destinate instruirii au fost suficient de multe şi de notorii în anii din urmă ca să determine stoparea pentru o bună perioadă a unor astfel de proceduri).

Instituţiile tradiţionale de educaţie şi dezvoltare a competenţelor umane precum şcolile de cele mai diverse niveluri au rămas, din motive îndelung analizate şi dezbătute în rândul opiniei publice, într-un soi de eră industrială împestriţată, pe alocuri, cu elemente din era informaţională. Din păcate, viitorul muncii este unul al erei digitale. Rămâne de văzut cât vor reuşi proceduri precum auto-educarea cu ajutorul internetului să suplinească lipsa cronică a unei strategii naţionale adaptate secolului douăzeci şi unu.



Tags: IT

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite