.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
O industrie cu trecut romantic, prezent oportunist şi viitor incert (II)
Anul trecut, mai mulţi actori importanţi din industria IT&C din România declarau că potenţialul acestei industrii, dincolo de locurile de muncă bine plătite, este de a atinge un nivel de 10% din PIB-ul naţional. Întrebarea care se pune este de ce, în anul de graţie 2015, în această ţară continuă să se vorbească despre potenţial şi nu despre realizare efectivă? Revista MarketWatch vă propune un serial în trei episoade, un jurnal subiectiv prin care se va încerca găsirea unui răspuns la întrebarea de mai sus.
Episodul 2. Un prezent marcat de oportunism
Termenul „oportunism“ din titlul acestui episod trebuie înţeles mai degrabă în sens de căutare a oricărui tip de oportunităţi pentru a face bani pe piaţă, indiferent că e vorba de piaţa internă sau de cea internaţională. Din acest punct de vedere, globalizarea în epoca Internet a însemnat o mină (de dimensiuni mai mici, e adevărat) de aur pentru întreprinzătorii români din domeniul IT&C.
De ce? Deoarece Internetul şi dispariţia graniţelor fizice au însemnat posibilitatea de fructificare a unor idei de aplicaţii concepute, proiectate şi executate de echipe mici de oameni, de obicei prieteni între ei, care au fost şi sunt ulterior vândute prin intermediul magazinelor mari de aplicaţii. Exemplele, de tipul Apple Store, sunt multe şi deja bine cunoscute.
Simultan, creşterea vitezelor de acces la Internet în zonele urbane din România a însemnat şi dezvoltarea unor servicii de tip outsourcing software, fapt care a dus la emergenţa unor noi firme pe piaţă. Este vorba de firme care execută produse software la cererea clienţilor, de la faza de proiectare la cea de execuţie, fără a genera şi un brand propriu pentru produsele respective. Şi mai este vorba de firme care s-au specializat deja pe executarea, din România, a unor servicii de nişă pentru firme mari dinafara ţării (este relevant în acest sens, din punctul meu de vedere, cazul firmelor româneşti care fac testare de produse şi aplicaţii software înainte de lansarea lor oficială pe pieţele relevante).
Toate cele de mai sus au însemnat o deplasare semnificativă a zonelor de interese pe piaţa de profil. Este suficient să luăm în acest sens exemplul multinaţionalelor prezente, începând din 1991 şi chiar de dinainte de această dată, pe piaţa locală.
Dacă ani buni de zile după aşezarea lor pe coordonate carpatine multinaţionalele s-au concentrat pe dezvoltarea unui ecosistem IT&C local, de câţiva ani încoace lucrurile au luat o altă turnură. Practic, cele mai multe multinaţionale se află la ora actuală într-o fază de „conservare“ a activelor deja acumulate.
Această fază este evidentă fie şi numai din evoluţia conducerilor locale ale acestor companii. Dacă nume precum Silviu Hotăran, Vladimir Aninoiu sau Radu Enache reprezentau o parte însemnată a agendei zilnice a IT-ului din România cu doar 10-15 ani în urmă, conducerile curente ale multinaţionalelor sunt asigurate în cea mai mare parte de iluştri expaţi necunoscuţi.
Desigur, se pune întrebarea de ce se petrec toate acestea? Într-un interviu luat cu câţiva ani în urmă, un fost manager de origine poloneză al Microsoft România mi-a indicat cel mai probabil răspuns.„Am venit aici ca să aplic principiile manageriale aşa cum scrie la carte“, îmi declara personajul respectiv. „S-a constatat la nivelul conducerii firmei că este nevoie de mai mare rigoare, de creştere a profitabilităţii şi de o mai bună gestiune a afacerii locale.“
Cu alte cuvinte, este nevoie de generare de bani. Schimbarea percepţiei legate de România la nivelul conducerilor de multinaţionale a început, practic, odată cu criza financiară mondială, însă nu a revenit la loc odată cu estomparea acesteia. De aceea şi investiţiile efectuate de aceste companii au încetat, de la un moment dat încoace, să se mai concentreze pe dezvoltarea locală de noi direcţii de business, ci s-au axat pe conservarea investiţiilor deja efectuate (a se vedea centrele de inovaţie sau suport tehnic deschise de nume precum Microsoft, HP sau IBM) şi, mai ales, pe intensificarea eforturilor de vânzare, simultan cu reducerea cheltuielilor considerate neesenţiale (conform oricărui manual bun de MBA).
Din nefericire, pentru multinaţionale şi nu numai, piaţa locală se găseşte într-o fază de depresie din care nu pare a mai reuşi să-şi revină. Generată de motive parţial expuse în primul episod al acestui serial, depresia curentă are toate şansele să devină o adevărată vale a plângerii pe termen mediu şi lung. Lipsa cronică a proiectelor de mare anvergură, viteza din ce în ce mai mică de rotaţie a banilor, care apropie ţara tot mai periculos de stagnare, precum şi teama de acţiune, instaurată la nivel cvasi-general în rândul autorităţilor publice, reprezintă tot atâtea motive de reflecţie pentru viitor.
Ajută prea puţin în acest sens faptul că, în zona de consumatori finali, lucrurile par să stea ceva mai bine. În fond, această zonă alimentează doar vânzări oportuniste de hardware pentru nevoi individuale şi de servicii (în mare parte din zona comunicaţiilor) a căror utilitate în peisajul global al dezvoltării pare greu de identificat. Despre modul în care toate aceste elemente prefigurează viitorul IT&C în România, însă, în episodul viitor.
Parerea ta conteaza: 
O cale de a facilita transformarea digitală
