.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
“Gramofonul” versus Romania
Prima actiune a procurorilor din Romania impotriva utilizatorilor de programe de tip partajare de fisiere (file-sharing) pentru incalcarea legislatiei referitoare la dreptul de autor a nascut o reactie virulenta pe forumurile romanesti, dar si in presa autohtona, fara a fi insa discutate unele considerente juridice ale problemei.
Sa remarcam ca articolul 1398 din legea dreptului de autor, care prevede practic infractiunea ce a fost retinuta in aceste cazuri, a fost introdus inca prin legea 285 din 23 iunie 2004. La acea vreme dispozitia respectiva a suscitat putine discutii - e adevarat ea fiind insotita si de alte multe modificari ale legii dreptului de autor, mult mai controversate. Cert este ca inca din 2004 aceasta infractiune este prevazuta de legislatia romana in vigoare, dar neaplicata.
O privire mai atenta asupra textului de lege in vigoare astazi ne poate da ocazia catorva precizari :
Art. 1398
Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 4 ani sau cu amenda de la 2.500 lei (RON) la 40.000 lei (RON) punerea la dispozitia publicului, inclusiv prin Internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor ori a produselor purtatoare de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel incat publicul sa le poata acces in orice loc sau in orice moment ales in mod individual.
Unde este infractiunea?
Observam asadar ca infractiunea prevazuta mai sus nu se refera la utilizarea unui program de tip file-sharing si nici la operatiunea de descarcare de fisiere (download) protejate de drept de autor de pe Internet, ci numai la “punerea la dispozitia publicului”.
Aceasta pot fi reprezentata in fapt atat de crearea unui site web sau a unui server de FTP, dar si a partajarii fisierelor in cadrul unui program de tip file-sharing (upload).
Este clar insa ca infractiunea nu se refera la cazul in care sunt puse pe Internet opere pentru care exista acordul titularilor de drepturi (ex. programe de calculator sub licenta GPL, free software, opere protejate prin licente tip Creative Commons, etc.)
Mai mult, infractiunea cere ca “publicul sa le poata accesa in orice loc sau in orice moment ales individual”. O astfel de cerinta nu este intalnita in cazul in care avem un sistem bazat pe un nume de utilizator si o parola, disponibil pentru un numar limitat de persoane sau daca sistemul este disponibil doar intr-o retea inchisa. S-ar putea insa, ca in astfel de cazuri, sa fie retinute alte infractiuni prevazute de legea dreptului de autor in functie de mai mult circumstante de fapt.
In fine, trebuie sa remarcam ca articolul prezentat nu cere un interes comercial direct sau indirect pentru existenta infractiunii. Totusi, in practica judiciara acest element este luat in considerare in mod serios atat in stabilirea concreta a pedepsei, dar si a existentei infractiunii in sine. In opinia noastra este extrem de probabil ca majoritatea actiunilor care s-ar incadra in articolul 1398 sa fie considerate lipsite de un pericol social si ca atare sa fie aplicata cel mult o contraventie administrativa. 1
Parerea ta conteaza: 
Comisia Europeana discuta despre reglementarea RFID
