.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Rămânem corigenţi la „digital transformation”?
Aderarea României la cea de a patra revoluţie industrială, definită ca o fuziune a tehnologiilor, cu referire directă la evoluţiile accelerate înregistrate în domeniile inteligenţei artificiale, al roboticii, al bio şi nanotehnologiilor, printării 3D, vehiculelor autonome şi calculatoarelor cuantice, pare să fie o glumă bună. Mai ales dacă avem în vedere datele recente făcute publice de statistica europeană în ceea ce priveşte „modernizarea” companiilor locale.
Cu 88% dintre companii (mă refer la cele cu peste 10 angajaţi) conectate la web şi doar 45% dintre acestea prezente în mediul digital (adică au un website) suntem foarte departe de orice transformare profundă. Mai mult, ne afundăm într-o lipsă cronică de productivitate, având doar 18-20% penetrare la nivelul soluţiilor de ERP şi CRM (ştiu că devin plictisitoare aceste cifre, însă au conotaţii dramatice), adică undeva sub jumătatea mediei din Uniunea Europeană.
În mod paradoxal, toate acestea se întâmplă într-o tară care se mândreşte cu cele mai mari viteze de acces la Internet, visează să aibă un milion de dezvoltatori software şi deschide pe bandă centre globale de suport. Adevărul este că pe segmentul consumer, stăm foarte bine din toate puncte de vedere: număr internauţi, conturi de facebook, ore petrecute online, vânzări de telefoane inteligente, wearebles etc, însă, după cum o arată şi numele, acest segment mai mult consumă decât produce.
Dintr-un oarecare punct de vedere, digital transformation, noua mantră a economiei globale, înseamnă eliminarea hârtiei. Am scris prima dată despre „paperless” prin 2004-2005, însă după 10 ani situaţia nu pare schimbată, iar în România atât companiile private, cât şi administraţia publică se îngroapă, la propriu, în hârtii. Prin urmare, circulația intensă a informaţiei pe suport hârtie şi omniprezenta copie după CI ne arată poziţia României pe harta transformării digitale. Este surprinzătoare şi pasivitatea oficialilor în ceea ce priveşte adopţia uneltelor informatice în mediul economic. MCSI derulează numeroase proiecte, însă niciunul care să stimuleze consumul de tehnologie în rândul companiilor româneşti. Există ceva fonduri europene şi ceva reduceri fiscale pentru profitul reinvestit în soluţii informatice, însă nu prea se văd efectele în realitate. Devine tot mai evident că fără un impuls considerabil din partea autorităților, economia românescă nu riscă doar să fie codașă, ci și să rămână corigentă la transformare digitală.
Parerea ta conteaza: 
Ce mă aştept să învăţăm din această criză
