Revista >> Mai 2016 [Nr. 184] >> Cover Story

Universitatea de Vest din Timișoara, un Minds Hub colaborativ pentru cercetătorii români de pretutindeni

Alexandru Batali

19 Mai 2016

Universitatea de Vest din Timişoara (UVT) se află în ultimii ani în avangarda unor inițiative unice la nivelul sistemului de învățămînt și de cercetare din România, iar printre printre acestea se distinge recent realizarea unui eveniment internațional, transformaţional, desfăşurat sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României. La sfârşitul lunii aprilie, timp de patru zile, UVT a organizat Conferinţa „Diaspora în cercetarea ştiinţifică şi învăţământul superior din România” împreună cu Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și UEFISCDI (Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării), manifestare la care au participat peste 800 de cercetători români din ţară şi din străinătate, cu expertiză recunoscută pe plan internaţional. Într-un interviu deschis, prof. univ. dr. Marilen Pirtea, rectorul UVT, a detaliat motivele pentru care consideră acest eveniment extrem de reprezentativ în peisajul academic românesc. Totodată a subliniat rolul pe care diaspora, dar și universitatea pe care o conduce trebuie să îl joace în evoluția învățământului, științei și a valorilor care dau sens societății în care trăim.

Cred că a fost un eveniment de o importanță deosebită pentru Universitatea de Vest și pentru celelalte universități timișorene. Suntem foarte bucuroși că am reușit să aducem acest eveniment în centrul nostru universitar. Au fost mai multe motive pentru care am dorit acest eveniment în Timișoara și consider că acestea s-au și confirmat. În primul rând doream să oferim un cadru în care colegii noștri din Timișoara și din țară să interacționeze cu cercetătorii români din Diaspora, să lege contacte noi și să întărească relații și colaborări anterioare. Aceste contacte se materializează adesea în proiecte de cercetare comune, în alte colaborări în domeniul universitar sau în consultanță. În al doilea rând, am dorit să oferim doctoranzilor și masteranzilor noștri oportunitatea de a cunoaște și interacționa cu elitele românești care activează atât în țară, cât și în străinătate. Pentru tinerii aflați la început de carieră această șansă poate fi esențială, poate însemna găsirea unor modele în viață, poate chiar a unor mentori. Trebuie să recunosc că m-am gândit și la vizibilitatea Universității de Vest în țară și chiar în lume. Pentru asta, desigur am investit mult efort ca totul să iasă cât mai bine.

UVT s-a remarcat în ultimii ani prin caracterul inovativ al iniţiativelor şi proiectelor sale. Din această perspectivă, în ce fel şi-a pus amprenta UVT asupra Conferinţei? Care au fost elementele de unicitate cu care aţi venit şi mesajele cele mai semnificative pe care aţi dorit să le transmiteţi comunităţii ştiinţifice şi academice?
Au existat câteva noutăți organizatorice care au marcat acest eveniment. În primul rând, pentru prima dată din cele 4 ediții ale conferinței aceasta s-a desfășurat în afara Capitalei. Dacă în edițiile precedente spațiile de desfășurare au fost grupate, acum workshop-urile au avut loc în spații ce au acoperit întreg orașul: în diverse clădiri ale Universității de Vest: la sediul central, la Facultatea de Arte, la cea de Economie și Administrarea Afacerilor. Partenerii noștri, Universitatea Politehnică și Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului au găzduit de asemenea workshop-uri în spațiile lor. Au fost lucrări și la Biblioteca Centrală Universitară, la Mitropolia Banatului și la Centrul de cercetare Oncogen și Universitatea de Medicină și Farmacie. Au avut loc evenimente ale Conferinței și la Opera Română și la Muzeul de Artă. Practic, am acoperit orașul cu o densă matrice de evenimente, implicând întreaga comunitate academică a Timișoarei. O altă marcă definitorie a conferinței din acest an a fost dată de structura tematică a lucrărilor. În alți ani predominanța științelor inginerești și a celor exacte a fost mai tranșantă. De data aceasta, conferința a acoperit o plajă mult mai largă a domeniilor cunoașterii științifice. Spre deosebire de alte ediții, am avut un număr mare de workhop-uri din umanioare și științele sociale.
Probabil că mesajele cele mai semnificative au fost cele transmise în lucrările plenare din ultima zi a conferinței. Aș sintetiza în puține cuvinte. Relația dintre cercetătorii români din țară și diaspora a trecut într-o etapă nouă. Dacă la primele ediții colegii noștri din diaspora erau chemați în primul rând ca să ajute cu expertiza lor, acum nu mai există o discrepanță între modul de lucru sau între nivelul de informare al celor ce lucrează în România sau în afara ei. Acum chemarea este în primul rând la colaborare. Suntem mai mult sau mai puțin la același nivel în multe dintre domenii, putem colabora de la egal la egal și este extrem de important să o facem.

Internaţionalizarea este considerată calea cea mai importantă pentru dezvoltarea universităţilor şi fundamentarea unui învăţământ superior de calitate. În ce măsură Conferinţă cu diaspora a creat contextul favorabil iniţiierii şi intensificării unor colaborări internaţionale inter- şi transdisciplinare de anvergură?
Cred că într-adevăr s-a creat un context favorabil pentru colaborare. Nu știu dacă se poate vorbi despre colaborări de anvergură de la început. Cred că este important să susținem colaborările incipiente, să ajutăm la creșterea lor, să nu căutăm în fiecare etapă marile gesturi, ci să cultivăm fiecare oportunitate, fie ea și ceva mai modestă la început. Mă întrebați despre colaborări inter- și transdisciplinare. Cred că în acest domeniu vedem dezvoltări foarte interesante. Prefer să dau un exemplu, decât să spun doar lucruri generale. Am avut la conferință un workshop dedicat Big Data. E un domeniu care tehnic ține de informatică, dar este de interes pentru atât de multe domenii încât a atras și fizicieni și geografi, informaticieni și chiar sociologi. Trăim într-o lume în care se produc cantități impresionante de date în ritmuri pe care mintea umană nici măcar nu le poate cuprinde. Imensitatea de rezultate de cercetare care se produce de exemplu la acceleratorul de particule de la CERN, date care apar clipă de clipă pe internet, datele satelitare pe care le prelucrează geografii, necesită abordări noi în administrarea bazelor de date, în analiza lor de tip data mining, în statistică. E o zonă interdisciplinară de mare viitor în care putem avea un cuvânt de spus și noi, la UVT, unde e localizat un supercomputer de extrem de mare putere și unde dezvoltăm cercetare de frontieră în domeniul mediului.

Ce strategie are UVT pe parte de internaţionalizare? Ce mecanisme şi instrumente suport aţi gândit pentru a consolida această componentă esenţială pentru afirmarea şi destinul unei universităţi?
Universitatea de Vest are o strategie de internaționalizare care a fost dezvoltată cu sprijinul unui proiect finanțat de către UEFISCDI. Am lucrat împreună cu un grup de experți străini și români la această strategie. Avem în universitate și experți pe domeniu, trei membri ai comunității noastre academice lucrând ca și consultanți cu alte universități pentru dezvoltarea unor asemenea strategii. Nu am neglijat nici înainte de acest exercițiu strategic internalizarea. Avem un birou de relații internaționale care funcționează foarte bine și avem multe parteneriate internaționale. Avem peste 250 de universități partenere, avem un număr important de cadre didactice din străinătate care predau la ora actuală în UVT (inclusiv 10 lectori strănicu activitate continuă pe durata întregului an universitar), iar numărul studenților noștri care au burse în străinătate a crescut an de an, așa cum a crescut și numărul studenților străini care vin la noi.

Pe lângă acestea, avem un număr de programe cu predare în limbi străine: avem șase specializări în limbi străine la nivel de licență, în engleză, germană și franceză și 13 specializări în limbi străine la masterat, în engleză și franceză. Șase din cele 11 facultăți ale UVT găzduiesc specializări în limbi străine. Acestea sunt o bază importantă de internaționalizare în diverse feluri. Pe de o parte, ele atrag studenți din afara țării. Dar, poate mai important, ele promovează un nou tip de internaționalizare în care studenții sunt în contact cu o experiență internațională chiar în cadrul studiilor universitare din Timișoara. Prin predarea într-o limbă de circulație internațională, prin programe și materiale din alte țări, intrând în contact cu profesori din alte țări sau având o experiență internațională, reușim să îi pregătim cu succes pentru o piață a muncii din ce în ce mai globalizată. Nu mă înțelegeți greșit. Nu e vorba aici de producție pentru export. Piața muncii din Timișoara și din regiune, ca și cea din întreaga țară, este deja globalizată, fiind dominată de către mari întreprinderi multinaționale, în care limba de comunicare adesea nu mai este limba română, iar cunoștințele de zi cu zi necesare desfășurării activității includ de asemenea cunoștințe -fie ele economice, tehnice sau juridice- care depășesc evident granițele țării noastre.

Sunteţi şi preşedintele Consorţiului Universitaria, organizaţie care reuneşte universităţile din România cele mai bine clasate în ierarhiile mondiale, inclusiv UVT. Cum încercaţi să folosiţi prestigiul, credibilitatea şi autoritatea celor mai reprezentative instituţii de învăţământ superior pentru modernizarea educaţiei în România, creşterea nivelului şi importanţei cercetării ştiinţifice sau rezolvarea problemelor care frământă învăţământul?
Într-o analiză recentă a evoluției învățământului superior românesc, prof. Adrian Miroiu susținea că, dacă în anii ’90 universitățile erau cele care generau nou, produceau schimbare, începând cu anii 2000 inițiativa a aparținut ministerului învățământului, în timp ce universitățile românești s-au rezumat să reacționeze. Ei bine, eu cred că societatea românească și în special politicile educaționale au nevoie de vocea universităților. Interesele, tradițiile, chiar și performanțele universităților, diferă însă destul de mult. De aceea, consider că o poziție comună din partea tuturor universităților românești, publice și private, este dificil de articulat. Consorțiul Universitaria are avantajul că reunește universități care dovedesc an de an că sunt cele mai performante organizații din sistem. De aceea, este mai ușor să agreăm puncte de vedere comune. În 2015, la Timișoara, Consorțiul Universitaria a emis o rezoluție pentru educație. Mi se pare important să precizez că la textul rezoluției au lucrat chiar rectorii universităților din Consorțiu. În rezoluție am adus în prim-plan elemente ce țin de finanțarea învățământului și a cercetării, de autonomia universitară, cariera în cercetarea universitară, promovarea excelenței și echilibrarea abordărilor axate pe calitate cu cele axate pe echitate.

Un sens major care a stat la baza realizării Conferinţei a fost dorinţa organizatorilor de a atrage, de a implica diaspora în dezbaterea amplă despre educaţie şi cercetare lansată de Preşedintele României prin proiectul de ţară Romania educată. Ce rol cheie poate juca diaspora în acest proces de reformare a sistemului pe termen lung?
Legăturile cu diaspora științifică sunt un avantaj extraordinar pentru universitățile românești. Am cunoscut cu prilejul conferinței cercetători redutabili de la universități sau institute de prestigiu, care în continuare sunt profund atașați de România. Este o inițiativă lăudabilă să discutăm cu aceștia despre politicile educaționale și de cercetare. Sunt oameni care nu numai că au ajuns la un nivel de realizare care le permite să privească detașat aceste chestiuni, dar care lucrează în organizații foarte performante. Mulți dintre ei sunt obișnuiți cu un alt fel de a face lucrurile și de aceea punctul lor de vedere este foarte valoros. Pe de altă parte, cercetătorii din diaspora sunt de cele mai multe ori foarte deschiși la colaborarea cu colegii lor din România. Colaborările cu ei înseamnă practic acces la resurse cheie, precum și facilitarea diseminării rezultatelor către comunități epistemice mult mai extinse decât cele din România.

Cum îşi propune Universitatea să transforme școala românească, luând în calcul acum şi capitalul de idei şi de creativitate din afară? Din perspectiva UVT, cum poate fi atins dezideratul unei Romanii educate? Cum încearcă universitatea pe care o conduceţi să-şi pună amprenta asupra unei schimbări de substanţă a sistemului?
În ultimii ani, ne-am propus să ne profilăm ca o universitate dinamică, deschisă spre inovare. De exemplu, în urma discuțiilor din cadrul conferinței am considerat oportun să înființăm un departament pentru relația cu cercetătorii români din diaspora. Mi se pare o transpunere firească a ideilor bune în practici organizaționale. Consider că schimbarea de substanță a sistemului începe în propria casă, de aceea am promovat în ultima vreme mai multe inițiative pe care le-am considerat firești. Crearea unui spațiu de lucru colaborativ, Minds Hub, sau înființarea unui Centru de Politici Publice sunt doar unele dintre ele.
Am purtat discuții informale în vederea implicării Universității de Vest din Timișoara în proiectul România educată. Ne interesează în special două teme pe care le consider centrale pentru universitățile din România: calitatea învățământului superior și cariera universitară. Avem nevoie de universitari valoroși pentru a contribui cu soluții la problemele societății, avem nevoie să identificăm competența, să îi premiem pe cei care au rezultate și să investim în cei talentați.