.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Revista >> Mai 2016 [Nr. 184] >> IT&C
O industrie cu trecut romantic, prezent oportunist şi viitor incert (III)
Anul trecut, mai mulţi actori importanţi din industria IT&C din România declarau că potenţialul acestei industrii, dincolo de locurile de muncă bine plătite, este de a atinge un nivel de 10% din PIB-ul naţional. Întrebarea care se pune este de ce, în anul de graţie 2015, în această ţară continuă să se vorbească despre potenţial şi nu despre realizare efectivă? Revista Market Watch vă propune un serial în trei episoade, un jurnal subiectiv prin care se va încerca găsirea unui răspuns la întrebarea de mai sus.
Episodul 3. Un viitor sub semnul incertitudinii
De ce ar fi acest viitor incert? Răspunsul scurt ar fi acela că sectorul IT&C, ca sector de activitate, nu poate exista şi prospera decât în foarte mică măsură prin sine însuşi. El este parte componentă a sistemului socio-economic general şi, chiar dacă este în unele zone mai puţin influenţat de cadrul general, depinde în foarte mare măsură de evoluţia acestui sistem. În fond, tehnologia informaţiei şi comunicaţiile au fost întotdeauna şi vor rămâne pentru totdeauna acele elemente de suprastructură care pot ajuta (sau, dimpotrivă, împiedica) dezvoltarea elementelor de infrastructură. Câtă vreme vor exista fiinţe umane ca atare, fără să treacă la stadiul de ciborgi, IT&C-ul nu va putea oferi niciodată, prin sine însuşi, hrană sau adăpost.
Dincolo de astfel de considerente de natură mai degrabă filozofică, există elemente care ţin de statistică şi care arată o evoluţie limitată a sectorului în viitor. Unul din aceste elemente este dat, de pildă, de capacitatea limitată a României de lansare continuă de noi generaţii de specialişti IT&C. Iar exodul continuu de tineri talentaţi din ultimii ani a făcut ca această capacitate să devină chiar şi mai limitată.
Cuplată cu lipsa cronică, devenită de-a dreptul anacronică, de programe de educaţie în spirit antreprenorial la nivel de instituţii educaţionale, o astfel de limitare nu poate decât să aibă efecte nu tocmai plăcute în termeni de apariţie şi dezvoltare de nişte noi de afaceri în sectorul IT&C românesc. Din nefericire, cum tehnologia informaţiei reprezintă, poate, domeniul cu cea mai mare viteză de schimbare şi transformare din istoria umanităţii, astfel de lipsuri pot determina apariţia de clivaje semnificative între tendinţele din sector la nivel global şi ceea ce poate oferi efectiv piaţa autohtonă.
Evoluţiile recente au arătat că nici dinspre zona multinaţionalelor care activează pe piaţa locală nu sunt de aşteptat raze mari de speranţă. Racordate mai bine ca oricine la pulsul economiei globale, un puls permanent ameninţat de puseuri dăunătoare, multinaţionalele prezente aici au toate motivele să continue mai degrabă actuala politică de conservare active şi găsire de modalităţi de autofinanţare şi generare venituri pentru filialele locale decât să revină la politicile anterioare de dezvoltare resurse şi oportunităţi pe plan local.
La cele de mai sus trebuie adăugată şi contribuţia la incertitudine dată de inexistenţa unei viziuni legate de IT&C a autorităţilor guvernamentale. Un exemplu elocvent în acest sens este oferit de atenuarea până la dispariţie a intenţiilor şi acţiunilor de acoperire a decalajelor legate de dezvoltarea digitală în România. O ţară în care, aşa cum publica revista Marketwatch recent, există oraşe cu viteze internet dintre cele mai mari din lume, în paralel cu 40% din gospodăriile rurale "dotate" cu toaletă în fundul curţii. Iar lipsa unor acţiuni concrete de atenuare a acestor discrepanţe nu are cum să contribuie la lansarea unei perspective optimiste asupra viitorului.
Cum România nu mai este demult o ţară a dezvoltării multilaterale, printre puţinele sectoare de activitate rămase în picioare numărându-se în special cele terţiare de tip comerţ sau cele de servicii de tip financiar-bancar şi farmacii, una din soluţiile limitate ca număr care mai poate oferi un reper de lumină în acest peisaj incert este cea legată de educaţie. În zona IT&C asta ar însemna adoptarea rapidă de programe educaţionale de transformare a actualilor "muncitori" din industria de profil în ingineri şi arhitecţi de proiecte şi soluţii. Totul cuplat cu programe de educare în spirit antreprenorial. Cum instituţiile de învăţământ de bucură de o anumită autonomie de la un nivel în sus, aşa ceva nu poate fi socotit o imposibilitate. Desigur, însă, că rămâne deschisă o întrebare: Şi cine va preda în cadrul unor asemenea programe?
Parerea ta conteaza: 
O cale de a facilita transformarea digitală
