.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Care este vocaţia industriei romāneşti de IT?
În contextul anunţului făcut de Intel cu închiderea centrului de la Bucureşti, atât în presă, cât şi în social media s-au derulat mai multe discuţii despre direcţia în care trebuie să meargă industria IT locală. Majoritatea părerilor blamează activităţile de tip nearshoring/lohn pentru că nu generează proprietate intelectuală, ci sunt cu precădere orientate către exploatarea unei forţe de muncă mai ieftine. Au apărut chiar lideri de opinie care cer programatorilor români să se trezească şi să depăşească statutul de pioni pe tabla de şah a marilor puteri tehnologice.
Subiectul este vechi, dezbătut înainte ca multinaţionalele să sufoce piaţa locală de muncă, pentru că încă de acum 15 ani existau companii româneşti care generau venituri bune din dezvoltarea unor produse software pentru parteneri externi, produse asupra cărora nu aveau nici un drept de proprietate. Câţiva antreprenori mai vizionari au investit profitul în dezvoltarea de produse proprii, pe care le-au vândut pe pieţe externe. BitDefender, care deţine o cotă de 3% din piaţa globală, şi Siveco, care exportă cca. 40% din cifra de afaceri sunt printre exemple.
Se adăugă aici companiile din noul val, care îşi vând produsele prin intermediul celebrelor marketplace-uri, dar unde valorile sunt încă reduse faţă de potenţialul pieţei. Pare însă un sector în care vor activa mulţi furnizori care generează venituri relativ mici. Totuşi, dacă facem o analiză a exporturilor de software şi servicii IT, care au atins cca. 2 miliarde în 2015, conform ANIS, observăm un dezechilibru major între 92% servicii şi 8% produse. Prin urmare, poate ar trebui să ne căutăm vocaţia într-o altă direcţie.
Oportunităţile sunt majore şi la outsourcing de servicii IT, adică servicii de administrare/mentenanţă/suport pentru infrastructura IT, fie că vorbim de hardware sau software. Generic, sunt tot servicii, adică vânzare de competenţe şi oameni ca şi nearshoring-ul, însă au o valoare adăugată mai mare. Firmele active pe acest segment combină costurile mai mici din România cu existenţa unor resurse locale competente şi posibilitatea de a lucra pentru orice locaţie din lume. Se oferă servicii pentru tehnologii Cisco, Oracle, Microsoft etc. Există companii româneşti sub-contractate pentru proiecte majore în mai toate regiunile lumii.
Activitatea are o valoare adăugată mare, însă, ca şi în cazul produselor, este nevoie de investiţii masive în resursele umane, branding, marketing, promovare, pentru că piaţa globală este concurenţială, iar la acest nivel diferenţierea nu se face doar la nivel de cost. O direcţie nouă o reprezintă vânzarea efectivă a produselor sau companiilor create. Este ceea ce face cu succes Radu Georgescu (Gecad), însă nu ştiu însă câţi dintre antreprenorii locali au asemenea abilităţi speculative. Mai mult, uneori este nevoie de mutarea firmelor în SUA sau Marea Britanie pentru a avea mai multe şanse în fața investitorilor.
În cele din urmă însă vorbim despre vocaţie, o direcţie oarecum naturală, sau de strategie, care implică planificare şi obiective? În ciuda opiniilor şi a dorinţelor noastre, industria locală de IT nu poate merge decât în direcția trasată de investiţiile în educaţie, de preocupările pentru o strategie naţională, de investiţiile în cercetare-dezvoltare etc. În lipsa acestora, vom exploata doar oportunităţi conjuncturale, fără a avea însă un avantaj competitiv pe termen lung.
PS: În timpul redactării acestui text, Guvernul Poloniei și-a anunțat oficial intenția de a investi cca. 630 de milioane de euro în startup-uri tehnologice, pentru a asigura „succesul produselor și serviciilor poloneze pe piața globală”.
Parerea ta conteaza: 
Ce mă aştept să īnvăţăm din această criză
