Revista >> Iunie 2016 [Nr. 185] >> Cover Story

IFA la 60 de ani: revigorarea unei legende a cercetării științifice româneşti

Alexandru Batali

21 Iunie 2016

Fizica este cel mai dezvoltat domeniu de cercetare din țara noastră și reprezintă totodată cel mai important proiect științific din România: ELI-NP. Cum contribuie IFA la construirea „farului de la Măgurele”?
IFA s-a implicat major de la bun început, din 2008 (primul meu an ca director general IFA), în competiția pentru găzduirea infrastructurii europene de cercetare în domeniul „luminii extreme” (ELI). Am avut convingerea și cred în continuare că ELI poate juca un rol esențial în reunirea și revigorarea Familiei IFA. La acea vreme, proiectul era conceput a fi implementat într-o singură locație, iar țările care și-au depus candidatura pentru construcție au fost Cehia, Franța, Marea Britanie, România și Ungaria. Bătălia a fost acerbă, iar România a pornit cu șanse minime; dar am făcut tot posibilul să reușim, atât eu (care am reprezentat România în acest demers), cât și colegii mei din institutele de pe Platforma Măgurele, reprezentanți ai Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică. Și iată că „miracolul” s-a întâmplat: în decembrie 2009, Comisia Europeană a aprobat proiectul ELI bazat pe trei piloni, în locații diferite, cu obiective științifice complementare: ELI – Beamlines (Dolní Břežany, Cehia), ELI – Attosecond (Szeged, Ungaria) și ELI – Nuclear Physics (Măgurele, România). Spun „miracol” pentru că inițial numai Cehia a fost selectată ca țară gazdă pentru ELI, ulterior s-a propus un parteneriat numai cu Ungaria, care urma să ofere locația pentru fenomene ultra-rapide, și numai după lungi și aprige „lupte” am reușit să includem România în proiect, cu un al treilea pilon dedicat fizicii nucleare. Și iată că acum, în 2016, construcția ELI-NP se apropie de final, meritul incontestabil revenind mai ales IFIN-HH și Academicianului Nicolae Victor Zamfir, coordonatorul proiectului. Punerea în funcțiune a infrastructurii ELI-NP, preconizată pentru 2018, și derularea viitoarelor experimente științifice necesită ample acțiuni pregătitoare. Programul ELI-RO condus de IFA începând cu anul 2014 este dedicat tocmai acestor activități de cercetare-dezvoltare pregătitoare: au fost finanțate până în prezent 11 proiecte la care au participat cercetători din 13 instituții din țară; o nouă competiție de proiecte este acum în plină desfășurare. Evaluarea și selectarea proiectelor pentru finanțare, monitorizarea acestora, se face de către un consiliu alcătuit din experți cu o bogată experiență în domeniu, de la centre europene de reputație internațională. Programul ELI-RO este prevăzut a se dezvolta în perioada următoare, iar odată cu începerea experimentelor la ELI-NP va fi, binențeles, adaptat cerințelor.

IFA a fost un model, un reper pentru alte domenii, fapt care a permis apariţia altor centre şi zone de cercetare de excelenţă. Care este în prezent imaginea IFA în percepţia specialiştilor, a tinerilor, a publicului larg, dar şi la nivelul autorităţilor și politicienilor?
Cred că aș fi lipsit de modestie să mă pronunț în numele altora. M-aș bucura, desigur, ca IFA să continue să fie o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare. Un aspect relevant pentru modul în care IFA înțelege să se implice activ în viața comunității este reprezentat de sprijinul pe care îl oferă procesului educațional, aspecte deja menționate mai sus (Școala Altfel, ateliere de creație pentru elevi, Noaptea Cercetătorilor). Aș mai adăuga ceva important și care a devenit deja o tradiție la IFA: premierea tinerilor olimpici internaționali la fizică și astrofizică, evidențierea profesorilor și îndrumătorilor acestora, precum și acordarea de medalii seniorilor care au adus o contribuție semnificativă dezvoltării și promovării cercetării de fizică în România. Și, nu în ultimul rând, suntem bucuroși că am inaugurat recent „Dialogurile cunoașterii”, pe care le dorim a fi purtate între toate elementele care alcătuiesc cultura noastră națională: știință, religie, artă, educație.

În lumea cercetătorilor, dar şi a managerilor performanţi, succesul este o succesiune de eşecuri depăşite. Care sunt dificultăţile cu care se confruntă IFA? Ce soluţii vedeţi posibile pentru a securiza viitorul instituţiei pe care o conduceţi?
Fiind un moment aniversar, aș fi preferat să nu-mi amintesc de dificultăți … Există dificultăți zilnice, minore, dar care cumulate te împiedică să te ocupi de cele majore. Iar dificultățile majore, cele câteva, sunt aproape imposibil de surmontat din cauza multor dificultăți mai mici! IFA se confruntă în prezent cu două mari probleme: (i) lipsa fondurilor pentru reparații capitale și investiții care să-i permită o bună administrare a patrimoniului (clădirea, cu infrastructură tehnică uzată fizic și moral); (ii) resursă umană insuficientă relativ la activitățile pe care le desfășurăm. Prima problemă se rezumă la inițierea și emiterea unui act normativ prin care IFA să poată beneficia de fonduri pentru reparații capitale și investiții; ce-a de-a doua dificultate poate fi depășită, în principal, prin creșterea activității de conducere programe. Încă nu am atins acea „masă critică” în activitatea noastră de bază (mă refer la bugetul alocat programelor pe care le conducem) care să ne permită atât îndeplinirea sarcinilor specifice, cât și, indirect, rezolvarea problemelor administrative. Ținând cont însă de previziunile actuale pentru anii următori privind finanțarea programelor pe care le conducem, se întrezărește o oarecare speranță (privind atingerea „masei critice”). Prin dezvoltarea domeniului pe care îl finanțăm și cu sprijinul Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare căreia îi suntem subordonați, sprijin de care am beneficiat și până acum, sper că vom reuși în curând să depășim sau, cel puțin, să atenuăm aceste dificultăți.

Extinzând o butadă a lui Byron, aş spune că trecutul şi prezentul sunt cei mai buni profeţi ai viitorului. Care este potențialul IFA? Ce viitor ar putea avea IFA, ce poate „oferi" mai departe? Care sunt componentele care asigură revigorarea unei legende vii a cercetării ştiinţifice româneşti?

„Viitorul este un edificiu misterios pe care îl construim azi pentru mâine; să-l făurim deci din ceea ce avem mai bun în suflet, să-l făurim cu dragoste”, spunea Victor
Hugo. Pornind de la acest îndemn, cred că cea mai importantă și singura moștenire cu adevărat perenă sunt principiile, valorile morale, etice, spirituale; „purtătorul” acestora este însă profesionalismul, cât de bine reușești să-ți faci „meseria”, indiferent în ce domeniu. Iar „zestrea” primită de la IFA de „ieri” își arată cu prisosință astăzi roadele: faptul că fizica reprezintă cam o treime din întreaga cercetare la nivel național (ca rezultate, oameni și infrastructuri), cu o largă vizibilitate științifică, ancorarea fizicii românești în marile proiecte europene în domeniu și mai ales construcția Luminii Extreme de la Măgurele, sunt principalele premize care mă fac să fiu optimist în ce privește IFA de „mâine”. Înscrierea pe „orbita” mondială a domeniului, pe fondul unei tradiții de excepție, cred și sper că va reuni actualele institute, membrii Familiei IFA, într-o mare Echipă, așa cum a fost IFA odinioară. Iar IFA de „azi” încearcă, atât cât poate, să stimuleze acest proces și să creeze punți cu alte domenii, spre mai binele întregii noastre societăți. Aniversarea recentă a celor 60 de ani, prin nivelul participării și atmosfera plină de emoție, mi-a confirmat că suntem pe drumul cel bun.