Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

PIB-ul şi Industria

21 Iunie 2016



Conform unui studiu publicat în două numere consecutive din „Universul Ingineresc” (numerele 23 şi 24 din decembrie 2015), cel mai apreciat ministru de finanţe pe care l-a avut România postdecembristă, prof.univ.dr. Florin Georgescu, defineşte produsul intern brut (PIB), ca „totalitatea activităţii economice realizate pe teritoriul unei ţări, atât de rezidenţi, cât şi de nerezidenţi, şi reprezintă valoarea adăugată brută obţinută în ţară de români şi străini”. O definiţie mai puţin pretenţioasă se referă la PIB-ul nominal, care redă valoarea producţiei de bunuri şi servicii finale obţinute într-un an şi este exprimată în preţurile anului respectiv. Cum toate revendicările diferiţilor parteneri socio-economici se raportează la procente din PIB, acest termen a devenit un element extrem de important, în esenţă reprezentând forţa economică a unei economii şi implicit a nivelului de trai.


Prof. univ. dr. ing. Doru Dumitru Palade

În studiul menţionat mai sus, profesorul Florin Georgescu a prezentat date: PIB-ul României în 1989 a fost la nivelul 42,6 Mld, iar în 2014 la 150 Mld (echivalent Euro), deci de 3,5 ori mai mare! Dacă se analizează structura, primul sector este industria. În 1989, industria ocupa 46.2% din PIB, în 2014 scade la 25.2% prin colapsul unor importante ramuri, multe competitive pe plan internaţional, ce beneficiau de licenţe de marcă şi cu derularea unor contracte importante pe piaţa externă. Agricultura scade de la 14,4% în 1989 la 5,5% în 2014, deşi recomandările UE ne permiteau să ne oprim la 7%. Construcţiile cresc de la 5,5% în 1989 la 7% în 2014, char în condiţiile în care nu s-au mai construit blocurile standard cunoscute. Alte ramuri care în 1989 atingeau 37,5% ating în 2014 cca 62,3%, aici intrând în special serviciile, domeniu care are cea mai mare pondere în ţările dezvoltate. La servicii este posibil să se regăsească şi sectorul IT, unde România stă acceptabil (cca 7% din PIB plus aportul IT în produsele din celelalte sectoare). Mult discutată este valoarea PIB pe cap de locuitor, redată în tabelul următor.

Legătura între PIB şi nivelul de trai explică clar gradul de sărăcie al României. Ce este de făcut ca să depăşim acest top al sărăciei? Ca să recuperăm din decalaj, trebuie să avem o creştere a PIB mai mare ca a celorlalte ţări membre UE, mult peste medie, dar sustenabilă. Oficialii europeni consideră că România are potenţialul de a creşte PIB cu rate cuprinse între 3 şi 4 % pe an, rotund cam 2,5 Mld.lei pe an! Creşterea poate fi realizată pe seama dezvoltării potenţialului industrial? Răspunsul nu este deloc uşor.



Să analizăm ponderea industriei în PIB-ul unor ţări membre UE, conform unor cifre preluate din „World Development Indicators”, cu date de referinţă pentru nivelul 2014. Se constată că la membrii mai vechi ai UE, s-au evidenţiat scăderi, astfel Germania de la 19 la 12% (oare atât să fie ponderea industriei în Germania?), Austria de la 33 la 28%, Olanda de la 36 la 35%, Suedia de la 17 la 15%, Franţa de la 20 la 17% (în 2007), Belgia de la 29 (în 1995) la 22%, Grecia de la 31 la 24%, Portugalia de la 43 la 24%, cu unele mici excepţii, Anglia de la 45 la 47% sau Spania de la 32 la 34%. Desigur putem presupune că în aceste ţări a crescut ponderea sectorului de servicii. Interesant pentru noii membri de după anul 2000, vechiul lagăr socialist, contracţia industriei a fost remarcată, dar cu diferenţe. Cehia de la 64 la 39%, Polonia de la 36 la 32%, Slovacia de la 50 la 35%, dar dacă datele sunt corecte, Letonia s-a menţinut la 26%, Lituania a marcat o creştere de la 13 la 27% (!!), iar Bulgaria de la 12 la 23% (?). Greu de apreciat datele publicate, care pentru România indică 16% în 1989 şi 15%‚ în 2014(?), ceea ce pune sub semnul întrebării datele profesorului Florin Georgescu. Desigur suntem dispuşi să credem în calculul autohton, de multe ori datele statistice publicate la nivel internaţional sunt luate din surse mai puţin credibile. Ce concluzii putem trage de aici? Îndustria reprezintă un sector important în structura PIB-ului, la majoritatea ţărilor membre UE (nu luăm în discuţie Malta, Cipru...), dar principalul sector dezvoltat în perioada ultimelor decenii a fost sectorul de servicii, cu menţiunea că aici intră sectorul IT, care în unele ţări este extrem de dezvoltat (Irlanda).



Pentru România, creşterea ponderii industriei în PIB ar avea efecte benefice: locuri de muncă calificate (impuls pentru învăţământul superior şi liceal tehnic, la care s-au făcut importante dotări pe infrastructură), relansarea unor localităţi aproape părăsite, creşterea exportului, dezvoltarea unor componente orizontale în economie, preocupări sporite pentru producerea de bunuri cu valoare mare adăugată. Dar se pune întrebarea la ce procent să ajungă industria şi din ce resurse se va realiza creşterea potenţialului? Orice ar cleveti unii care nu iubesc România, înainte de 1989 principalii piloni ai industriei autohtone erau întreprinderi ce produceau bunuri competitive, chiar dacă la bază aveau licenţe străine, mărci absolut recunoscute pe plan mondial. Desigur, o mare nenorocire a fost politica de eliminare a importului de completare care ne obliga să utilizăm diverse surogaturi (cauciuc, vopsele, adezivi, componente electronice, materiale inferioare, etc.) care reduceau competitivitatea produselor. De mare succes se bucura exportul complex al României către ţările din lumea a treia, livrările industriei noastre erau completate de furnituri vestice (la cererea clientului...), obiective industriale unanim apreciate, noi acordam credite avantajoase şi nu puneam condiţii politice. Cu cine să mai realizezi astăzi concepţia şi documentaţia unor astfel de obiective, când au fost lichidate institute de proiectare cu renume european? Totuşi să nu ascundem capacităţile industriale create în anii '70, în urma acţiunii „judeţul şi cele 10 Mld. lei producţie raportată”, când au luat naştere peste noapte, unităţi productive fără baza necesară de materii prime, fără o cât de mică gândire privind desfacerea şi normal că într-o economie de piaţă au dispărut repede. Poate la aceste întreprinderi se referea dl. Petre Roman ca mormane de fier vechi…

Soluţii posibile pentru creşterea ponderii industriei
Desigur, România industrială dinainte de 1989 a fost realizată şi prin datorii externe, dar partea covârşitoare, prin capitalul românesc. În prezent nu mai putem discuta de niciun fel de dezvoltare fără capital străin, capitalul autohton este considerat neglijabil. Rămâne ca noul guvern ce va rezulta prin alegerile parlamentare din acest an să găsească resurse nesesare pentru creşterea ponderii industriei în PIB cu cca. 3 procente anual, prin atragerea capitalului străin şi oricăror alte surse posibile, desigur şi prin crearea unor condiţii avantajoase. Este o problemă care ar trebui dezbătută în strategiile principalelor partide pentru campania electorală (oare?). Dar şi ce avantaje am putea obţine, dacă am reuşi?

Mai sunt şi alte întrebări. Către ce ramuri industriale trebuie să ne îndreptăm? Rămânem tributari exclusiv industriei auto şi orizontalei respective? Avem deficit mare de tractoare şi de combine în agricultură, ne orientăm din nou către utilajul petrolier, către material rulant, industria de maşini unelte care practic a dispărut, industria electrotehnică, utilaje pentru industria alimentară, pentru industria lemnului, industria uşoară? Mergem din nou către exportul complex? Analiza este extrem de complicată, nu numai resursele financiare, dar şi baza de materii prime, cât şi ce oţel mai producem, ce resurse umane mai avem, ce concurenţă vom avea pe piaţa externă (nu se mai pune problema satisfacerii numai a necesarului intern), atenţie la produsele cu valoare adăugată, cum vom apare cu această strategie de dezvoltare în contextul UE? Sunt multe răspunsuri ce trebuiesc date, dar dacă dorim să facem ceva pentru viitorul României, pentru viitorul tineretului nostru, ca să nu mai devină vânzători în mall-uri sau să-şi caute slujbe prin vestul european, să se elaboreze o strategie clară de dezvoltare pentru viitorul guvern, iar creşterea ponderii industriei în PIB să devină un cuvânt de ordine socio-economică. În prezent, prin iniţiativa Academiei de Ştiinţe Tehnice, un grup de lucru dezbate aceste probleme şi vom urmări cu atenţie propunerile ce se vor elabora.



Tags: industrie, PIB

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite