Revista >> Iulie - August 2016 [Nr. 186] >> Cercetare & Invatamant superior

Perspectiva Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca asupra României educate

Prof. univ. dr. Daniel David, Prorectorul UBB; Acad. prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop, Rectorul UBB

29 Iulie 2016

România educată prin reflexivitate culturală
România educată nu poate însă să fie menținută și fără o schimbare paradigmatică a societății românești. Aceasta înseamnă că România educată trebuie să fie și reflexivă, o Românie care își înțelege atât rolul în contextul geopolitic în care se află, cât și valorile sale fundamentale. Într-o înțelegere simplă, valorile sunt valențe generalizate la un grup de oameni, valențele referindu-se la proprietatea lucrurilor de a satisface nevoile omului. Mai direct spus, valorile pot fi formalizate astfel: A este o valoare, deoarece este bun/dezirabil.

Uniunea Europeană are ca valori fundamentale descentralizarea puterii și individul autonom. Descentralizarea puterii face ca nimeni să nu poată să acapareze puterea socială și să ajungă la accese de autoritarism. Individul autonom este individul care, pe baza unor valori comune cu alți indivizi autonomi, generează comunități puternice și competitive. În acest moment, România are un nivel crescut de concentrare a puterii și un profil psihocultural colectivist (vezi David, 2015). În acest context, întrebările educaționale cu bătaie culturală sunt următoarele:
1. Va reuși România să se integreze în spațiul vestic la care a aderat, păstrându-și profilul psihocultural din prezent? Cum?
2. Va trebui România ca, în timp, prin educație, să-și schimbe profilul psihocultural din prezent, pentru a se potrivi mai bine, din punct de vedere cultural, spațiului la care a aderat?

Analiza și răspunsul la aceste două probleme sunt fundamentale, de ele depinzând orice demers privind România educată. Neînțelegerea acestui cadru paradigmatic face ca orice demers de reformare a educației românești, oricât de poleit ar fi, să fie de suprafață și/sau sortit eșecului.

Concluzii privind calea către o Românie educată
Ambii autori ai acestui articol sunt membri și au contribui la Raportul Think Tank-ului G3A din 2015. Credem că propunerile formulate în Raport sunt fundamentale pentru o Românie educată, de aceea reiterăm unele din acestea aici (după Corlan și colab., 2015; vezi și David, 2015a).

• Educația/cercetarea ca prioritate națională – Trebuie bine înțeles faptul că educația și cercetarea reprezintă priorități naționale, elemente ale securității naționale.
• Coerență și bună guvernare – Trebuie să oprim inovațiile idiosincratice în educație. Fiecare decident politic ține/își permite să inventeze lucruri rupte de bunele practici internaționale, punând astfel la risc generații întregi.
• Sincronizare internațională - Trebuie să asimilăm criteriile, standardele și indicatorii universităților pe care le proiectăm ca modele, adaptate, desigur, ca intensitate zonei proximei dezvoltări a mediului educațional românesc. Sincronizarea cu aceste practici va determina apoi reducerea devierilor importante de la buna conduită academică (ex. impostură academică) și în cercetare (ex. plagiat).
• Resursă umană de calitate – Schimbările în educație trebuie implementate de oameni cu profilul care le reprezintă, generând apoi resursă umană menită să întărească și să stimuleze schimbările.
• Diferențiere – Pentru a evita « fabricile de diplome », numărul de studenți din România trebuie să crească doar prin alocare de locuri bugetate universităților românești care apar sistematic (nu accidental) în topurile internaționale de prestigiu. Așa cum am arătat, prin raportare la populaţia generală, numărul doctorilor din România a ajuns deja la nivelul mediei Uniunii Europene şi SUA, astfel încât creșterea numărului de studenți trebuie să vizeze licența și masteratul, unde România este sub media Uniunii Europene.
• Finanțare adecvată – Universitățile românești suferă de o subfinanțare cronică. În aceste condiții creșterea finanțării este fundamentală. Creșterea finanțării trebuie însă dublată de (1) o utilizare mai eficientă a finanțării existente și (2) o modernizare a mediului academic românesc, astfel încât acesta să nu devină o gaură neagră pentru finanțare.

În concluzie, formula generală pe care o propunem pentru a ajunge la o Românie educată (descrisă și în David, 2015, și Corlan și colab., 2015) presupune:
1. Înțelegerea profilului psihocultural al României și al contextului geopolitic în care ne aflăm;
2. Înțelegerea profilului psihocultural al societăților care au generat instituțiile socio-culturale la care ne raportăm în prezent și pe care dorim să le asimilăm în mediul academic românesc; aici este important să înțelegem cum profilul psihocultural al acestor societăți s-a exprimat în esența instituțiilor academice pe care dorim să le asimilăm în țară;
3. Găsirea unor instrumente noi, dincolo de eterna dezbatere din cultura românească dintre formă și fond; aici ne referim la punctele 1 și 2, care implică adaptarea instituțiilor academice la contextul psihocultural în care urmează să fie asimilate, adaptare care însă nu trebuie să le schimbe esența, urmând apoi ca instituțiile astfel asimilate să poată în principiu schimba chiar contextul psihocultural în care au fost asimilate.

Așadar, focalizarea pe interacțiunea dintre formă și fond este vetustă și simplistă în actualul context al țării. În consecință, în ecuație trebuie obligatoriu introdus contextul psihocultural în care are loc această interacțiune. În acest fel, așa cum afirmam și în Corlan și colab., (2015, p. 252):
« … Într-o logică hegeliană, evităm astfel un salt perpetuu, epuizant și neproductiv, din teză (ex. să aducem în țară, cu orice preț, instituții moderne) în antiteză (ex. să facem reforme cu specific național) – salt care adesea ne-a dus la „reforme ale reformelor”, fără vreo finalitate majoră -, ci promovăm o sinteză care poate contribui la modernizarea reală a țării… »

Referințe selective
• Altbach, P. (2003). The costs and benefits of world-class universities. International Higher Education, 33, 5-8.
• Corlan, A., David, D., Frangopol, P. și Trache, L. (2015). Raportul din 2015 al Think Tank-ului Grup de analiză, atitudine și acțiune în politica științei din România. Revista de Politică a științei și Scientometrie, 4(4), 250-287.
• David, D. (2015). Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală. Editura Polirom: Iași.
• David, D. (2015a). De ce eșuează reformele de modernizare a României. Cazul educației. România Curată, octombrie 2015 (http://www.romaniacurata.ro/de-ce-esueaza-reformele-de-modernizare-a-romaniei-cazul-educatiei/).
• David, D. (2016). Ce sunt universitățile de tip world-class și cum se prezintă acestea în România. Market Watch, 184.
• Salmi, J. (2009). The challenge of establishing world-class universities. The World Bank.