Revista >> Iulie - August 2016 [Nr. 186] >> Cercetare & Invatamant superior

Pasiunea şi munca pot crea o Românie a cunoaşterii şi inovării

Alexandru Batali

29 Iulie 2016

10.Liderul din sistemul CDI pe care îl admiraţi?
Acad. Ioan Ursu, directorul IFA între anii 1968-1976, președintele Comitetului de Stat pentru Energia Nucleară în perioada 1969 – 1976, președintele Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie în perioada 1976-1980 şi prim-vicepreședinte al Comitetului Național pentru Știință și Tehnologie între anii 1980-1989, a fost un lider adevărat în toate instituţiile pe care le-a condus sau le-a înfiinţat. Horia Hulubei a înfiinţat IFA, dar dezvoltarea institutelor de fizică – la nivel de dotare, organizare şi selecţie a oamenilor - a fost realizată de acad. Ioan Ursu.
De asemenea, prof. univ. dr. Ioan Ştefănescu este omul potrivit la locul potrivit. Conduce ICSI Rm. Vâlcea de 22 de ani, a creat noi laboratoare şi noi direcţii de cercetare, oamenii sunt mulţumiţi, institutul este continuu pe un curs ascendent şi are un viitor.

11.Principalul merit în sistemul de CDI?
Am ştiut să lucrez cu oamenii şi echipele pe care le-am condus. Pentru a forma o echipă compusă din oameni cu pregătiri profesionale diferite a trebuit să le găsesc un limbaj comun pe care să-l înţeleagă şi să-l vorbească. Limbajul comun a fost apa grea, separarea izotopilor. Toţi oamenii din echipele create, fie că erau fizicieni, chimişti, matematicieni sau ingineri, toţi trebuiau să înţeleagă acest limbaj. Şi îi controlăm din 6 în 6 luni, ca la şcoală. Aveau 10 lecţii de separări izotopice pe care le ştiau toţi foarte bine.
Finalitatea a fost producerea apei grele. Este apa grea cu cea mai mare puritate dintre cele produse pe întregul glob, cu o concentraţie de deuteriu de 99,9 %, obţinută direct din instalaţia de distilare. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că am introdus un sistem nou de purificare intermediară a apei.

12.Regretul cel mai mare?
Faptul că s-a desfiinţat Programul Nuclear Naţional. Pe baza rezervelor de uraniu ale României, aveam independenţă energetică …

13.Cercetarea românească (înainte de 1989): puncte forte, puncte slabe?
Până în 1989 punctele forte ale cercetării romaneşti au ţinut de obiectivele foarte precise care erau trasate şi duse la bun sfârşit, fiind finanţate corespunzător. Au existat o serie de programe naţionale puternice: Programul Nuclear, Programele Electronice şi de Aparatură Electrică, Programul Electrotehnic, Construcţia de Maşini, Programul de Tehnică de Calcul.
Punctele slabe au constat în numărul foarte mare al persoanelor care au fost angajate în institutele de cercetare prin cunoştinţe, nu pentru competenţele deţinute.

14.Cel mai bun proiect de cercetare (înainte de 1989)?
România a lucrat foarte mult pe licenţe, pentru că ritmul industrializării trebuia să fie unul rapid. Industria românească a fost astfel creată pe baza cunoştinţelor venite din exterior. Producerea apei grele a fost proiectul care a demonstrat că România poate avea o industrie, cea nucleară, pe care şi-o poate crea singură. A dovedit că poate fi o ţară industrială, nu una industrializată.

15.Cel mai defectuos proiect de cercetare (înainte de 1989)?
Nu ştiu.

16.Cea mai bună politică de cercetare (înainte de 1989)?
Înainte de Revoluţie industriile şi-au creat propriile institute de cercetare, aflate în subordinea lor. Cei care conduceau societatea ţinteau un nivel de realizare industrială şi economică, prin crearea de produse. Din beneficiul realizat 4% era alocat de fiecare minister pentru cercetare.

17.Cea mai proastă decizie la nivelul politicii de cercetare?
Societatea este cea care are nevoie să fie dezvoltată şi cere acest lucru, plătind pentru a obţine ce îşi doreşte. Consider că cercetarea românească este subfinanţată pentru că societatea românească nu îi mai cere nimic, nu-i mai atribuie scopuri finale, legate de realizarea de produse utile.

18.Şansa relansării cercetării româneşti?
Dorinţa societăţii de a valorifica ce face cercetarea noastră.

19.Imagine-metaforă a cercetării româneşti?
Cercetarea românească seamănă cu ceea ce era pe vremuri Capitaly (n. red: Monopoly în zilele noastre), fiind în momentul de faţă un joc fără bază reală.