Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Tendinţe Moderne în Psihologia Contemporană

22 Septembrie 2016



Psihologia este o ştiinţă complexă, care susţine o practică avansată. Simplu spus, psihologia studiază mintea umană şi expresia ei comportamentală, acoperind aspecte subiectiv-emoţionale, cognitive, comportamentale şi psihobiologice, luate separat (ex. raţionamentul, ca aspect cognitiv) sau în combinaţie (ex. personalitatea).

Ca în orice ştiinţă matură, psihologia are o paradigmă dominantă, care reprezintă mainstream-ul său. Această paradigmă este astăzi abordarea cognitivă (information processing), mintea umană fiind conceptualizată ca un procesor de informaţie care generează apoi aspecte subiectiv-emoţionale, comportamentale, psihobiologice şi alte aspecte cognitive, totul pe un fond de tip evidence-based. Spunem că este paradigma dominantă, deoarece este cel mai bine reprezentată în spaţiul academic, în practica de specialitate (ex. clinică/sănătate, economie/organizaţii, educaţie) şi în finanțările primite de la buget (ex. în SUA prin National Science Foundation).
Şi în psihologie, ca în alte ştiinţe moderne, pe lângă mainstream există o serie de alte abordări mai mult sau mai puţin marginale, unele chiar vetuste (poate, din păcate, mai active în psihologie ca în alte ştiinţe), altele noi, cu potențial de a deveni în viitor paradigma dominantă, în logica revoluţiei ştiinţifice descrisă de Thomas Kuhn (Kuhn, 1962). Spre exemplu, şi în medicină, pe lângă abordarea paradigmatică, supravieţuiesc încă tot felul de teorii/tratamente vechi, a căror validitate a fost pusă sub semnul întrebării de studii moderne, dar care continuă să fie promovate în medicină ca bune practici, în mod inerţial.
Mai mult, există în jurul oricărei ştiinţei majore abordări pseudo- sau nonştiinţifice, care supravieţuiesc nu prin suport ştiinţific, ci prin marketing/networking, pe fondul nevoilor şi ignoranţei populaţiei, din nou, probabil acestea fiind mai active în psihologie. Spre exemplu, şi în medicină, pe lângă abordarea paradigmatică, există tot felul de tratamente bizare şi/sau care au fost excluse din ştiinţă (chiar din zona marginală), dar care supravieţuiesc prin nevoile şi ignoranţa populaţiei şi prin marketing/networking. De obicei acestea nu se află în mediul academic, ci pe piaţă.
Să analizăm în continuare, succint, atât dezvoltările moderne din paradigma dominantă a psihologiei, cât şi marginali noi cu potenţial de a deveni paradigmă. De asemenea, voi face scurte consideraţii despre abordările pseudo şi/sau nonştiinţifice din psihologie.

Paradigma dominantă
În cadrul paradigme dominante, există în psihologie o serie de dezvoltări moderne. Două sunt mai vizibile astăzi prin numărul de programe universitare pe care le fundamentează, numărul de publicaţii şi/sau banii investiţi de către marile agenţii de finanţare a cercetării (ex. National Science Foundation în SUA, European Research Council în UE).
Prima se referă la asimilarea tehnologiei în cadrul psihologiei, pe fondul mișcării de tip evidence-based (vezi la http://www.psychotherapy.ro). Spre exemplu, realitatea virtuală şi augmentată sunt puternic asimilate în psihologie în forma: (1) psihodiagnosticului şi psihoterapiei asistată de computer/online; (2) psihoterapia asistată robotic; (3) psihodiagnosticul şi psihoterapia bazată pe realitate 3D şi/sau augmentată. Prin astfel de abordări, în contextul mişcării evidence-based, intervenţiile psihologice devin mai accesibile (ex. psihoterapia prin computer/online) – putând astfel să ajungă la orice om care are acces la internet, din orice colţ al lumii - şi/sau mai ecologice (ex. psihoterapia prin realitate 3D), simulând bine realitatea fizică în cabinetul psihologului. Speranţa este că unele din aceste intervenţii vor fi şi mai eficiente decât cele tradiţionale (ex. psihoterapia bazată pe roboţi în cazul unor condiţii clinice speciale cum sunt tulburările de spectru autist sau psihoterapia bazată pe realitate 3D – prin componenta ecologică pe care o aduce faţă de terapia clasică din cabinetul psihologului) şi în timp chiar mai atractive şi sub aspectul costurilor.
A doua direcţie este reprezentată de analiza multinivelară a fenomenelor psihologice, mai precis de analiza la nivel neurobiologic a fenomenelor psihologice (ex. cognitive neurogenetics) (vezi David şi colab., 2016). Odată cu dezvoltarea tehnologiilor avansate de analiză a creierului (şi mai general de analiză la nivel biologic – ex. tehnologie RMN şi genetice) se încearcă înţelegerea corelatelor neurobiologice şi genetice ale fenomenelor psihologice şi efectele la nivel neurobiologic ale intervenţiilor psihologice. Această înţelegere este una complexă, în care psihologicul şi biologicul îşi schimbă rolul în carul relaţiei cauză-efect, influențându-se reciproc. Înţelegerea acestor mecanisme poate duce la tehnologii psihologice cu efecte neurobiologice complexe şi/sau la intervenții biologice cu efecte psiho-comportamentale majore.

Marginalii
În ceea ce priveşte marginalii, aşa cum am spus, unii sunt vechi şi nu au confirmat în ştiinţă (ex. psihanaliza), devenind astfel vetuşti, alţii sunt noi şi bat la porţile paradigmei, provocând-o. Mulţi dintre marginalii vetuşti nu gândesc în fundamentul ştiinţei de tip evidence-based şi, aşadar, încearcă să se promoveze nu prin dovezi/validitate ştiinţifică, ci prin mecanisme de tip vehemence-, eminence-, providence-, and eloguence-based (vezi Isaacs şi Fitzgerald, 1999). Marginalii noi joacă însă după regulile ştiinţei! Dintre marginalii noi de luat în seamă mă refer la renaşterea într-o formă nouă şi complexă a abordărilor comportamentale care pun sub semnul întrebării paradigma cognitivă. Altfel spus, aceste abordări definesc psihologia ca ştiinţa comportamentului – asimilând emoţiile, cogniţiile şi aspectele psihobiologice comportamentului -, nu ca ştiinţa minţii în formă informaţională. Provocarea comportamentală a mai existat în psihologie, a fost chiar paradigmă dominantă înainte de revoluţia cognitivă din anii ‘50, iar provocarea adusă ei de paradigmă cognitivă nu a reuşit să o învingă, ci doar să o marginalizeze nedecisiv, iar acum, încearcă să revină în forţă. Vom vedea în viitor dacă aceşti marginali vor creşte pentru a fi în stare să genereze o criză ştiinţifică, apoi o revoluţie, iar în final să învingă abordarea cognitivă şi să o înlocuiască (sau să se combine, aşa cum s-a întâmplat deja în psihologia clinică/psihoterapie cu abordarea cognitiv-comportamentală) (vezi Kuhn, 1962 pentru detalii asupra evoluţiei paradigmelor ştiinţifice).



Abordări pseudoştiinţifice şi nonştiinţifice
În fine, abordările pseudoştiinţifice şi nonştiinţifice în jurul ştiinţei psihologice sunt puternice, pe fondul nevoilor şi ignoranţei populaţiei – oamenii au nevoie de servicii psihologice, dar adesea nu au cum să le acceseze – şi a marketingului/networkingului. Lilienfeld şi colab. (2015) fac o analiză a acestor abordări în psihologie, cu focalizare pe cele pseudoştiinţifice, iar aici eu aş aminti doar abordările nonştiinţifice de tip astrologie/horoscop, numerologie, etc.

***

În concluzie, psihologia este astăzi o ştiinţă matură şi complexă, cu o paradigmă dominantă – abordarea cognitivă (information processing) -, în care se regăsesc însă în mod sănătos abordări diferite şi uneori divergente, dintre cele mai hot topic astăzi fiind psihologia şi tehnologia (tehnology-based psychology) şi neurogenetica cognitivă (cognitive neurogenetics). Dintre marginalii noi, cu şansă să genereze o revoluţie științifică, aş menţiona abordarea comportamentală modernă. Marginalii vetuşti, pseudo- şi nonştiinţa există şi în psihologie, având chiar o profilare mare la nivel social. Acest lucru se întâmplă deoarece oameni au nevoi/probleme psihologice şi caută soluţii la ele. Unele probleme sunt însă de nerezolvat astăzi cu corpul actual de cunoştinţe al psihologiei (de aceea facem cercetări să-l îmbogăţim) sau oamenii nu pot accesa serviciile existente de psihologie. Aşadar, populaţia în nevoie se îndreaptă spre ce există pe piaţă, fără o analiză critică, astfel făcându-şi mai mult rău decât bine, deoarece: (1) astfel de intervenţii dau iluzia soluţiei, nu soluția la probleme; (2) odată angajaţi în astfel de servicii, nu mai accesează serviciile de tip evidence-based şi (3) cheltuiesc bani pe iluzii. De aceea este important ca psihologia științifică să aibă o prezenţă puternică la nivel social şi în mass media, cu scopul de a proteja populaţia.

Referinţe
David, D. şi colab. (2016). Integrating cognitive processing, brain activity, molecules and genes to advance evidence-based psychological treatment for depression and anxiety: From cognitive neurogenetics to CBT-based neurogenetics. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 34 (3), 149–168.
Isaacs, D. şi Fitzgerald, D. (1999). Seven alternatives to evidence based medicine. BMJ 319, 1618.
Kuhn, T.S. (1962). The Structure of Scientific Revolutions (1st ed.). University of Chicago Press: Chicago.
Lilienfeld, O.S. şi colab. (2015). Science and pseudoscience in clinical psychology. Guilford Press: New York.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite