.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Digital disruption și trinomul inovării
Raportul anual Global Competitivness, pe care îl puteţi găsi pe site-ul World Economic Forum, plasează România pe ultimul loc la inovare într-un top al ţărilor din Uniunea Europeană. Chiar dacă în planul mai larg al competitivităţii am reuşit în ultimii ani să urcăm câteva trepte suntem încă departe, atât în termeni de ambiţii, cât şi de potenţial. În ciuda ştirilor despre medaliile câştigate de cercetătorii şi inventatorii români la diverse saloane internaţionale, acestea sunt demersuri solitare și mai puţin rezultatul unui efort conjugat la nivel naţional.
Situaţia se vede foarte bine la nivelul brandurilor (produse, servicii, soluţii) pe care România reuşeşte să le impună pe piaţa globală. Din această perspectivă, analiza industriei IT locale este poate cea mai relevantă. Din exporturile româneşti de IT, o pondere covârşitoare (92%) o reprezintă serviciile, adică forţa de muncă şi nu proprietatea intelectuală. În mod curent, România are o capacitate redusă de inovare pe această piaţă, însă timpul nu este trecut. Digital disruption este fenomenul care marchează cel mai evident economia contemporană şi nu există domeniu de activitate care să nu fie expus acestui risc sau oportunitate. Sectoare precum serviciile financiare, retail, comunicaţii, educaţie se află în prima linie a schimbării, iar aici inovarea, fie că vorbim despre noi produse sau despre noi procese de producţie sau modele de business, va face diferenţa. Tehnologia, coroborată cu accesul facil la o piaţă globală (desfacere şi finanţare), face ca orice start-up să aibă oportunitatea transformării într-un unicorn (compania care depăşeşte 1 miliard cifră de afaceri).
Dintr-o perspectivă locală este important ca România să înţeleagă ecuaţia inovării şi să acţioneze în consecinţă. Inovarea rămâne rezultatul unui sistem care implică în egală măsură autorităţile, industria şi mediul academic. Inactivitatea oricărei părţi duce la disfuncţionalitatea sistemului. Dacă însă acest trinom ajunge să colaboreze armonios, inovarea va fi potenţată de o legislaţie încurajatoare, acces la fonduri, colaborare, reduceri de taxe etc. În spaţiul public s-a vorbit recent despre o Agenție Națională pentru Inovare, care să încerce consolidarea și accelerarea acestui domeniu, ceea ce, în spiritul colaborării de care aminteam anterior, poate fi o decizie luminată, mai ales că modelul a fost deja validat de către alte state europene (Norvegia, Cehia etc).
Parerea ta conteaza: 
Ce mă aştept să īnvăţăm din această criză
