Revista >> Octombrie 2016 [ Nr. 188] >> Cercetare & Invatamant superior

The Deep Sound of Maramures - Proiectul antropologului Petru Pap care captivează lumea academică occidentală

Diana Evantia Barca

27 Octombrie 2016

Dintr-o infinită plajă a posibilelor zgomote naturale, categorie care include și frecvențele pe care nu le percepem, deși mai ales acestea ne influențează viața, muzica este, cel mai probabil, cea mai vulgară construcție, de vreme ce este ca o pastilă gândită să înglobeze artificial o serie de sunete pure, aranjate după o gramatică anume, astfel încât întregul să fie cât mai ușor de digerat, spune Petru Pap, antropolog, profesor de limba română vreme de șapte ani, specializat mai apoi în antropologia sunetului. Cercetările sale, concretizate de curând și într-un produs ceva mai comercial și digerabil, proiectul The Deep Sound of Maramures, au atras atenția lumii academice internaționale, au fost prezentate la Paris și la Haga, la invitația Institutului Cultural Român și urmează să fie prezentate într-un amplu turneu, care vizează România, Europa și Statele Unite.

Acest proiect de cercetare academică are nevoie și de un vehicul de popularizare, o zonă care să se numească muzică și să fie accesibil unui public larg, spune Petru Pap, prin urmare conferințele care prezintă partea academică a proiectului sunt urmate de concerte. Ideea a fost destul de eficientă încât să atragă atenția comunității științifice internaționale. Printre cei care l-au contactat pe Petru Pap pentru a afla subtilitățile acestei cercetări se numără și un profesor universitar din New York, Lee Blackstone, un om cu o educație muzicală deosebită, pe lângă performanțele științifice Acesta i-a solicitat cercetătorului nostrum un interviu despre studiu, pe care l-a evaluat drept avangardist și fascinant, conversație care urmează să fie inclusă într-o carte de cercetare pe această temă. „În două săptămâni, Blackstone era deja la Baia Mare și a fost atât de convins de felul în care a fost fundamentat studiul nostru, încât, începând din această toamnă, va lansa și un curs cu titlul The Deep Sound of Maramures, la Universitatea din New York. A acceptat inclusiv o idee nebunească, anume să facem un live între Baia Mare și New York, proiect care se va materializa în 25 octombrie, cu susținerea Fundației Baia Mare 2021”, spune Petru Pap, care și-a ales și un nume de scenă pentru a-și prezenta aceste spectacole, respectiv Peter Gate.

Conceptul transmisiunii directe este deja formulat: vreme de o oră vor fi prezentate compozițiile lui Petru Pap, creații experimentale bazate pe instrumente electronice, pigmentate de intervenții ale unui muzician foarte talentat din Maramureș, Ștefan Andreica, specializat în mai multe instrumente, în special cele de suflat.

Va intra în dialogul muzical și Ansamblul Maramureșului, condus de etnologul Anuța Pop, doctor în domeniul etno-folcloric. „Nu se vor auzi sunete la care te-ai aștepta să le auzi. Bătaia unui picior nu mai seamănă deloc cu bătaia piciorului. Doar eu știu ce am înregistrat, dar ceilalți vor percepe fără să înțeleagă exact despre ce e vorba. Există diferențe notabile între acest performance și un concert obișnuit”, afirmă Petru Pap.

„Muzica este fast food-ul ariei acustice”
Antropologia sunetului este un proiect major de cercetare al lui Petru Pap, un studiu început în urmă cu doi ani, care între timp a atras atenția lumii academice, atât celei românești, cât și celei internaționale. A pornit de la studiul sunetului în general, o bătaie într-un lemn, o crenguță care se rupe, structuri care la rândul lor devin mentale dacă o comunitate este expusă la ele într-un interval considerabil de timp. Nu este deloc vorba de acea formă organizată de sunete pe care oamenii au numit-o cu titlul generic de muzică. Sunetul pur este, de fapt, forma cea mai evoluată a plajei auditive. În timp ce muzica este cea mai vulgară formă a acesteia. Este, dacă vreți, o formă de hrăni bebelușul de doi ani, care încă nu știe să mestece. I se prepară ceva ușurel, iar el doar trebuie să înghită. Muzica este fast food-ul ariei acustice. Este făcută ca oricine să o poată consuma. Petru Pap consideră sunetele și zgomotele drept cea mai evoluată formă acustică. Sigur, că muzica ne educă, ba chiar mai mult, ne poate îndemna uneori să ne aventurăm în zone periculoase.

„Am avut o lucrare, prin anul trei la facultate, care se numea Teoria zgomotului de fond. Apoi am deschis, în colaborare cu un profesor de psihologie din cadrul facultății, teoria conform căreia, cu cât mai neatent ești la mediul tău acustic, cu atât ești mai influențabil. Pur și simplu pentru că nu ai filtre, pentru că nu ești vigilent”, spune Petru Pap. Din această perspectivă, anumite tipuri de muzici pur și simplu nu sunt muzici, ci simple vehicule care speculează acest principiu. „Fac mereu distincția, de altfel foarte pe înțeles, între anumite festivaluri cu notorietate în România, cum ar fi Untold și Electric Castle. Ceea ce se promovează la Untold, nu este muzică, ci un fond repetitiv pe o frecvență anume, cu un ritm anume, o cadență care, potrivit anumitor studii, a fost concepută la sfârșitul anilor 80 pentru a optimiza consumul de halucinogene. Nu este teoria mea, a fost scrisă o întreagă documentație pe această temă. Suntele joase, ritmate, la o frecvență anume, sunt gândite pentru a rupe filtrul de rezistență a psihicului, într-un anumit moment. Muzicile dance par a avea aceeași funcție. Desigur, ei înfrumusețează anumite sunete înalte, accesorizează întregul cu imagini și proiecții spectaculoase, dar important rămâne sunetul de bază, care, la uscat – așa cum spunem noi -, este singurul care își face efectul. Dacă ai așeza pe cineva într-un fotoliu într-o camera albă și i-ai pune sunetul „la uscat”, ceea ce ar însemna o simplă succesiune de bătăi în perete, ascultătorul s-ar întreba de ce faci asta, găsind construcția fără absolut niciun sens”, explică Petru Pap.

„Dacă digeri și asmiliezi acest tip de sunet, riști foarte multe incidente biografice, ca să fiu foarte metaforic. Cei care au cercetat acest tip de sunet sugerează că el poate fi asociat cu o anumită rebeliune, cu o anumită confuzie în luarea deciziilor personale și, în general vorbind, cu o anumită lipsă a coerenței în planurile pe termen lung. Din această perspectivă, manelele nu conțin sunetele periculoase, de vreme ce sunt construite din sunete extraordinar de naive, de infantile, care nu te influențează în niciun fel. Pot fi, cel mult, o agresiune estetică. Dar nu prezintă un pericol social sau pedagogic pentru nicio generație”, adaugă cercetătorul.

Magia sunetelor pure din Maramureş
Structurile acustice imperceptibile ne influențează foarte mult, pentru că urechea umană are o plajă foarte îngustă de percepție, ca, de altfel, și mintea noastră. În afara plajei perceptibile, există o mare plajă de sunete care ne rămân necunoscute, iar noi credem că, dacă nu se aud, nu ne influențează. Și nu e așa. Subconștientul le percepe. Foarte vulgar și popular, este vorba de sunetele sub 4 herți, sunetele subliniminale. Au aceeași soartă și cele de peste 14 Herți, dar cele joase sunt cele care ne influențează involuntar. Din acest punct de vedere, legende faimoase cu eventuale imperative către rebeliune sau consum de droguri, înregistrate pe discurile de început ale unor trupe ca Beatles sau Led Zeppelin, multe dintre albumele anilor ‘60, nu sunt deloc o gogoriță, ci mai degrabă întâmplări cât se poate de credibile, așa cum și astăzi, spune Petru Pap, publicitatea folosește premeditat o întreagă gamă de sunete de joasă frecvență pentru a potența cumpărarea. Toate aceste sunete formează un univers de care noi nu avem habar, nu este teoretizat de cultură și nici prea mare interes nu există pentru analiza lui.

„Pornind de la această teorie, foarte tehnică, am început să prelucrez suntele vechi din Maramureș”, spune Petru Pap, listând câteva imagini din impresionantă sa colecție, de la un flaut vechi de peste 200 de ani, deci muzică, până la o bătaie într-un lemn, un fir care se frecă de un zid sau o voce. Toate aceste sunete sunt specifice zonei, în primul rând pentru că s-au născut într-un perimetru cu anumite date geografice, aparte, au o identitate anume, de vreme ce scala acustică poate varia începând cu cantitatea de oxigen din aer sau ecoul care apare în anumite spații date. În trecut, aceste analize se făceau cu aparatură sofisticată, însă astăzi cercetarea se face ușor, de vreme ce există tot felul de softuri foarte performante, în măsură să-ți pună în evidență toți acești parametri. Am dezbrăcat toate aceste sunete, lăsând doar structura lor de bază, pe care am reîmbrăcat-o apoi electronic.