Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Elita intelectuală, īntre letargie și participare

13 Decembrie 2016





In cele aproape trei decenii care au trecut din decembrie ’89, societatea românească a acumulat un număr mereu în creștere de neîmpliniri și nemulţumiri. În lipsa unei strategii clare de dezvoltare continuăm să bâjbâim, fără o ţintă precisă, fără un ideal bine conturat, pe drumul dizolvării perpetue a statului, al pierderii identităţii naţionale și, în perspectivă, al dispariţiei noastre ca naţiune.

A da vina pe politicieni – așa cum suntem obișnuiţi – nu este decât parţial corect și nu rezolvă nimic. Ar trebui să apelăm la memorie și să ne amintim că, în toate momentele dificile și complicate din istoria acestui popor, soluţiile problemelor au provenit de la elitele intelectuale. Așa s-a întâmplat în 1848, în anii care au precedat Unirea Principatelor, înaintea Marii Uniri, în perioada interbelică în care România a ajuns să ocupe în 1939 locul pe care îl merita in Europa.

Cred că este momentul ca elita intelectuală a acestei ţări să se constituie într-un reper real și să-și asume un rol activ într-un proces mai larg de educație. Într-o societate în care scara valorilor este inversată, în care valorile autentice sunt acoperite de avalanșa subculturii, în care reperul principal a devenit banul și tinerii au ajuns să creadă în ubi bene, ibi patria, rolul intelectualului autentic nu mai poate fi definit doar prin a crea în plan artistic, literar sau științific și prin a inova, ci trebuie să se extindă și spre a forma, a construi, a educa, a transmite cunoștințe, a modela oamenii și societatea, a oferi modele autentice și a propune repere. Numai prin implicarea activă și constantă a elitei intelectuale în viaţa societăţii, în educaţie și cultură, prin asumarea menirii de a se adresa naţiunii, de a “da tonul”, de a reacţiona public ori de câte ori consideră necesar va fi remodelată și însănătoșită societatea românescă, restabilită scara autentică a valorilor, numai astfel putem renaște și ajunge, treptat, să fim demni de istoria noastră și să ne ocupăm locul meritat între naţiunile lumii.

Intelectualii autentici ar trebui să părăsească turnul de fildeș – în epoca actuală biroul, biblioteca sau laboratorul – și să coboare în cetate, să se implice în viaţa de zi cu zi, să renunţe parţial la satisfacţiile intelectuale cu care s-au obișnuit, la o anumită comoditate, pentru a atinge, în timp, o satisfacţie mult mai mare – aceea de a se simţi utili semenilor. Elita intelectuală trebuie să iasă din letargie și să își asume un rol activ și constant în corectarea și rezolvarea acestui analfabetism socio-cultural prin amendarea legislației privitoare la educaţie, la cultură și patrimoniul cultural, prin restabilirea unor adevăruri referitoare la istoria și cultura naţională, prin amorsarea mecanismului de regenerare a acestei naţiuni, prin coagularea unor viziuni de dezvoltare pe termen mediu și lung. Intrarea în competiţie pentru asumarea unor funcţii publice și participarea la guvernare prin intrarea în politică sunt alte fronturi de acţiune prin care intelectualii pot schimba favorabil cursul destinului naţional.

Implicarea elitelor intelectuale poate îmbrătișa și alte forme, de la prelegeri și conferinţe pe subiecte de cultură generală sau specializate, adresate publicului larg, susţinute în amfiteatre, școli, case de cultură, atenee la manifestări culturale și/sau știinţifice deschise tuturor celor interesaţi, seri literare, expoziții tematice, prezenţa constantă în media. Intelectualii ar trebui să vegheze asupra evoluţiei societăţii, rolul lor fiind crucial și de nesubstituit. Fără participarea lor în viaţa socială, în educaţie și cultură nu vom avea niciodată un stat bine condus și organizat, bazat pe principii sănătoase și morale.

Acum câteva decenii, Alvin Toffler spunea că „analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci cel care nu știe să înţeleagă“. În România secolului XXI analfabetismul și numărul celor care nu sunt capabili să interpreteze un text la prima vedere au crescut alarmant, cultura generală este total ignorată, am devenit săraci intelectual, utilizăm un limbaj sterp și lipsit de nuanţe, ne-am îndepărtat de valorile fundamentale, nu mai știm ce înseamnă un popor, o ţară, ne-am distanţat de trecut și de moștenirea noastră culturală și spirituală. Într-un cuvânt, devenim tot mai „săraci în cuget și-n simţire“ – un popor înfrânt dintr-o ţară colonială situată în estul Europei.

Dacă vom continua să evităm implicarea serioasă în viaţa societăţii, generaţiile viitoare ne vor considera principalii responsabili ai decăderii naţiunii, uitând de rolul jucat de actori politici efemeri.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite