.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Modelele grafice cāştigă teren īn lumea datelor
Bazele de date grafice reprezintă o formă de software de tip NoSQL care se bucură de o atenţie din ce în ce mai mare din partea industriei IT datorită abilităţii lor de a trasa în mod structural relaţii între diferite elemente de date.
De ce vor fi tot mai interesante astfel de soluţii software? Unul din principalele elemente diferenţiatoare faţă de sistemele clasice relaţionale, care fac modelele grafice de baze de date atât de valoroase, este acela al prioritizării intrinseci a relaţiei dintre date şi nu a datelor în sine.
În cadrul unei baze de date relaţionale, relaţiile dintre entităţi, aşa cum ar fi, de pildă, relaţia dintre un client şi produsele achiziţionate de acel client, sunt reprezentate prin chei care indică datele corespondente din diferite tabele. În plus, cele mai multe atribute ale datelor sunt asociate cu entităţile înseşi. Într-o bază de date grafică, entităţile (cunoscute cu termenul de noduri) sunt legate unele de altele prin conexiuni cu etichete care descriu relaţia dintre ele. Ca parte a modelului grafic de date, atât entităţilor, cât şi conexiunilor dintre ele (cunoscute cu termenul de legături) li se pot aloca proprietăţi şi valori corespunzătoare.
De ce ar fi importante toate astea? Putem considera, de exemplu, o bază de date în cadrul căreia se ţine evidenţa locului unde trăiesc clienţii acum şi a altor locuri în care aceştia au trăit şi a perioadelor de timp corespunzătoare. Cu un model grafic de date, se pot reprezenta clienţii şi locaţiile ca două entităţi esenţiale şi se poate folosi o etichetă de tipul „a locuit în“ pentru a menţine o relaţie directă ce leagă oamenii de locaţii specifice.
Acelaşi lucru se poate face şi într-o bază de date relaţională, dar prin crearea unui tabel separat de relaţionare care foloseşte chei special alocate pentru a indica în care tabele anume se găsesc datele despre client şi locaţiile în care acesta a locuit. Asta înseamnă flexibilitate mai redusă şi grad mai mic de utilizare decât în cazul bazelor de date grafice.
Analiştii susţin că dezvoltarea bazelor grafice de date va avea parte de un interes tot mai mare din partea furnizorilor se soluţii de tehnologie. În cadrul unor astfel de modele, la fel ca în cazul altor tehnologii NoSQL, nu este nevoie de construirea unui model fix de date pentru o bază grafică de date. Se pot adăuga noi conexiuni între entităţi prin intermediul interacţiunii directe cu arhiva grafică de date pentru specificarea relaţiilor dorite; pot fi introduse proprietăţi suplimentare ale datelor fără a fi nevoie de împrospătarea completă a unei întregi baze de date.
Un cadru de lucru perfectibil
De ce astfel de modele nu au ajuns să se impună până acum pe piaţă ca fiind regula? Răspunsul este dat de faptul că flexibilitatea ridicată a unei abordări grafice a bazelor de date nu înseamnă că nu mai e nevoie de modelarea datelor. De exemplu, este nevoie în primul rând de înţelegerea tipurilor de întrebări care trebuie puse şi a modului de caracterizare a lor pentru a exista o concordanţă între date şi structura grafică.
În al doilea rând, este nevoie de distingerea clară între proprietăţi şi atribute inerent legate de entităţile bazei de date şi proprietăţi şi atribute aociate cu relaţiile dintre acele entităţi. Modelarea grafică a datelor este un proces iterativ, şi fiecare tentativă de alcătuire a unui model şi de rulare a unor sarcini poate declanşa modificări ale modurilor în care sunt conectate entităţile şi sunt definite relaţiile.
De exemplu, în domeniul datelor legate de rezervările pentru zboruri, genurile de întrebări pe care analiştii de date le-ar putea pune ar putea implica chestiuni precum diferenţierea între călătorie de afaceri şi călătorie de plăcere, optimizarea alocării avioanelor după rutele de zbor şi revizuirea preţurilor la bilete în funcţie de cerere. O bază grafică de date ar putea include entităţile călător şi locaţie, cu o legătură între ele care să arate când călătorii rezervă zboruri către anumite locaţii. Astfel s-ar putea obţine informaţii utile legate de călătoriile de plăcere versus călătoriile de afaceri, însă lucrurile ar putea să nu mai funcţioneze atât de lejer dacă se introduc simultan în ecuaţie şi celelalte două chestiuni de analizat.
Cu toate astea, în era analizei inteligente a datelor, bazele grafice de date reprezintă deja un cadru de lucru uşor de înţeles pentru capturarea, manevrarea şi analizarea datelor. Unul care e suficient de flexibil ca să permită rafinări rapide pentru accelerarea dezvoltării aplicaţiilor de analiză. În cazul utilizărilor adecvate pentru astfel de sarcini, aşa cum este cazul sistemelor de detectare a fraudelor sau al aplicaţiilor de social networking, abordarea grafică a bazelor de date oferă deja o alternativă viabilă la bazele de date relaţionale tradiţionale. Cu certitudine însă, prin folosirea unor modelări inteligente, viitorul va arăta rapid că această alternativă are un potenţial mult mai valoros şi mai complex decât ceea ce poate oferi în acest moment.
Parerea ta conteaza: 
O cale de a facilita transformarea digitală
