.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Nanotehnologia īn Romānia: evoluţii şi perspective
În decembrie 2016, INCD-Microtehnologie (IMT Bucureşti, www.imt.ro) a marcat 20 de ani de la înfiinţare (prin fuziunea IMT cu ICCE), amintind cu această ocazie că printre laboratoarele noului institut se găsea şi Laboratorul de Nanotehnologie, după ştiinţa noastră primul de acest fel din ţară. Laboratorul a devenit în 2002 Centrul de nanotehnologii, sub egida Academiei Române, pentru ca ulterior (2008) să cuprindă trei laboratoare. Dar preocupările de nanotehnologie din IMT s-au extins dincolo de acest cadru, odată cu darea în funcţiune a unei noi infrastructuri de cercetare, CENASIC, dedicată nanotehnologiei şi nanomaterialor bazate pe carbon: de noile echipamente instalate aici (în cea mai performantă „camera albă” existentă în prezent în ţară) beneficiază cercetători din diverse laboratoare ale institutului.
Începând cu „Naţional Nanotechnology Iniţiative” (NNI, SUA, ianuarie 2000), numeroase ţări au introdus programe speciale de cercetare-dezvoltare în nanoștiință şi nanotehnologie, care studiază şi exploatează proprietăţile materiei la scară supraatomică, supramoleculara scară la care materia se organizează sub alte forme şi are alte proprietăţi. România a fost printre primele ţări europene care a avut un program dedicat materialelor şi micro-nanotehnologiilor, prin programul MATNANTECH (din 2001, PNCDI I), iar IMT Bucureşti primul institut din ţară care a identificat potenţialul combinaţiei micro-nano-biotehnologii. Mai mult, institutul a avut iniţiative şi activităţi care au coaugulat orientarea către acest domeniu a colectivelor de cercetare din diverse organizaţii şi au sensibilizat autorităţile. O primă manifestare publică a fost organizată la Academia Română încă din februarie 2000, la scurtă vreme după lansarea NNI în SUA, iar o a doua, un an mai târziu, a prefaţat lansarea MATNANTECH. Aceste evenimente au fost încadrate în seria „Seminar Naţional de Nanoștiință şi Nanotehnologie” (în 2016 la a 15-a ediţie anuală), în organizarea Centrului de Nanotehnologii CNT-IMT. Tot IMT a coordonat proiecte suport finanţate de CE care au facilitat contacte europene.
Cercetarea în domeniul nanomaterialelor în România a existat şi înainte de 1996, în principal în institute din domeniul chimiei, fizicii, materialelor. Din anul 2000 putem vorbi de o finanţare distinctă în micro- şi nanotehnologii: mai întâi prin extensia la „Orizont 2000”, apoi prin PNCDI I, CEEX, PNCDI II. O evaluare sistematică a potenţialului României în „nanotehnologii” (în sens larg, incluzând nanoelectronica, nanofotonica etc.) a fost făcută în cadrul studiului prospectiv NANOPROSPECT (2010-2011), realizat de un consorţiu coordonat de IMT şi conţinând şi recomandări la care au contribuit specialişti din diaspora. Raportul final şi bazele de date sunt şi astăzi accesibile public la adresa www.imt.ro/NANOPROSPECT. S-au finanţat peste patru sute de proiecte de cercetare şi de investiţii în infrastructura din programele naţionale. România a participat la 18 proiecte de „nano” (în domeniul NMP) în FP6 şi 41 în FP7. În 2013 nanotehnologia se contura ca unul din domeniile de succes pentru cercetătorii români în cooperarea europeană.
Cu toată acumularea de rezultate şi investiţiile masive în infrastructura experimentală, România a câştigat însă foarte puţine proiecte legate de acest domeniu în „Orizont 2020” (2014-2020). O explicaţie este legată de exigenţele deosebite legate de valorificarea industrială a cercetării. Pe de altă parte, suportul pe plan naţional a fost mai puţin evident. Nu s-a ajuns la oficializarea unei strategii în domeniu (aşa cum s-a intenţionat prin NANOPROSPECT) şi nu a apărut un program sau o tematică specifică în actualul Plan Naţional (2014-2020). Este adevărat că un domeniu de specializare inteligentă (conform Strategiei Naţionale CDI, 2014-2020), menţionează „nanotehnologiile”, dar acestea se pierd printre numeroase alte cuvinte cheie. Nu s-au pus în evidenţă sub-domenii de competență şi de valorificare industrială în cadrul domeniului extrem de larg legat de nanoștiință şi nanotehnologie. Abia prin finanţările recente din fonduri structurale (programul operaţional competitivitate) se amplifică interacţiunea cu firmele şi se creează premizele inovării în domeniu, dar deja România este în urma iniţiativelor şi activităţilor desfăşurate în prezent în UE (reţele de cercetare şi servicii, linii pilot, innovation hubs etc.).
O relansare a domeniului poate avea loc prin iniţiative la nivel naţional, fie plecând de la nivelul principalilor actori implicaţi în domeniu, fie prin orientarea instituţiilor de decizie spre o mai strânsă colaborare pe plan regional şi european. Ideal ar fi ca specializarea inteligenta să fie aprofundată, reevaluând potenţialul şi oportunităţile din domeniul nanotehnologiilor, în lumina ultimelor evoluţii.
Parerea ta conteaza: 
