Revista >> Ianuarie - Februarie 2017 [Nr.191] >> Cercetare & Invatamant superior

Cercetarea suferă de lipsa „viselor“ şi a celor „cu adevărat chemaţi“

Alexandru Batali

16 Februarie 2017

Test de personalitate fără veleităţi profesionale şi joc vechi de societate, chestionarul lui Proust a devenit mai cunoscut prin aplicarea sa de către Bernard Pivot în cadrul emisiunii „Bouillon de culture“. Pornind de la acest model clasic, am creat un formular complet adaptat, menit să restituie imaginea cercetării româneşti prin ochii unor personalităţi care se dezvăluie totodată pe sine, prin raportare la acest domeniu. Prof. univ. dr. Ioan Ştefănescu, Directorul General al ICSI Rm. Vâlcea în perioada 1993-2016, este invitatul acestei ediţii.

Prof. univ. dr. Ioan Ştefănescu, Directorul General al ICSI Rm. Vâlcea în perioada 1993-2016

1. Principala dumneavoastră calitate?
Este dificil să fac o autoevaluare corectă. Cred că am preferat de multe ori să mă privesc prin ochii oamenilor cu care interacţionez. Şi totuşi, dacă ar fi să fac o analiză şi să concentrez totul într-un cuvânt, acesta ar fi perseverenţa. Perseverenţa în tot ceea ce am întreprins, nemijlocit cuplată cu o conştiinciozitate generală. Vreau să ştiţi că în activitatea de cercetare lucrurile nu merg niciodată „lin“, fără probleme, astfel încât perseverenţa m-a ajutat foarte mult.

2. Principalul defect?
Cu referire la aceeaşi dificultate a autoevaluării şi un nivel ridicat de incertitudine, aş putea menţiona doar ce cred că a fost continuu un inconvenient pentru activitatea mea: un nivel ridicat de sentimentalism faţă de situaţiile umane, cuplat uneori poate cu o prea mare încredere în cei cu care am colaborat, nu întotdeauna justificată de realitate.

3. Deviza după care vă călăuziţi în profesie?
„O muncă asiduă, îndreptată către tot ceea ce este novator şi de folos societăţii, asigură întotdeauna succesul“. Deşi nu mi-am propus niciodată să am o deviză călăuzitoare, cred că cea menţionată poate fi considerată ca un sumar al unor principii de lucru în întreaga mea carieră.

4. Trăsătura pe care doriţi să o întâlniţi la un cercetător?
Inventivitatea şi curiozitatea. De departe aceste calităţi umane sunt considerate de mine premizele pe care trebuie să se bazeze cariera oricărui tânăr care porneşte la drum în cercetare. Ulterior, trebuie să se adauge capacitatea de muncă şi spiritul de a lucra în echipă.

5. Ce preţuiţi cel mai mult la partenerii din proiectele de cercetare?
Evident că mi-ar place să observ o implicare totală în cadrul parteneriatelor. Dorinţa de a obţine rezultatele propuse iniţial în proiecte ar trebui să fie împărtăşită de toţi partenerii şi împărţită şi responsabilizată în egală măsură. Există de multe ori tendinţa ca efortul principal (uneori aproape total) să fie susţinut pe umerii coordonatorului, cu o evidentă relaxare din partea celorlalţi parteneri. Şi totuşi, cred cu tărie că un parteneriat trebuie să se bazeze pe încredere, chiar la nivel personal între parteneri, pentru ca astfel să aducem plus valoare cercetării româneşti.

6. Locul unde aţi dori să faceţi cercetare
Probabil că un răspuns generic ar fi „acolo unde aş avea colaboratorii pe care îi doresc, infrastructura necesară şi o rampă uşoară de promovare“. Cu toate acestea, ţinând cont de sentimentalismul pe care l-am pomenit deja, o să răspund fără ezitare, la ICSI Râmnicu Vâlcea, acolo unde am petrecut practic mai mult de patruzeci de ani de activitate şi unde am reuşit alături de colectivele de cercetători să dezvoltăm o multitudine de activităţi inovatoare, implementate astăzi în economia românească.

7. Descoperirea ştiinţifică pe care o apreciaţi cel mai mult?
De-a lungul carierei mele am avut numeroase descoperiri ştiinţifice „favorite“. Lucrurile au evoluat, timpul a trecut ... şi acum cred că sunt entuziasmat de progresele ştiinţifice legate de fuziune şi de întregul angrenaj internaţional (la care suntem şi noi angrenaţi, cu o mică parte) în revoluţionarea energiei mondiale.

8. Personalitatea ştiinţifică pe care o admiraţi?
Am crescut şi am fost format în aşa-numita „şcoală“ a Domnului Acad. Marius Peculea, aşa că evident răspunsul meu nu poate fi decât - Acad. Prof. Marius Peculea.
Cuvântul şcoală îşi are conotaţia sa imprimată în timp. Orice metodă experimentală, orice detaliu de execuţie, orice măsurătoare şi orice interpretare a datelor experimentale trebuia susţinută şi înţeleasă. Totul era foarte bine gândit şi calculat cu minuţiozitate. Iar toate aceste lucruri de zi cu zi, care pentru noi toţi, fizicieni, chimişti, ingineri sau tehnicieni, însemnau normalitate, ne-au definit şi ne-au conturat ca viitori cercetători.
Am avut şansa să lucrez sub îndrumarea uneia dintre personalităţile româneşti care au gândit strategia României privind energia nucleară şi a conceput filiera de producere a apei grele. Am avut privilegiul de a asista la un management orientat spre transferul de cunoştinţe către economia românească, imprimat de personalitatea Domnului Acad. Marius Peculea.