Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Terapia prin teatru și descoperirea mecanismului molecular al fericirii

16 Februarie 2017



În teatru actorul are capacitatea de a se pune în situația personajului. Prin extrapolare şi individul are şansa de a se pune în situația celuilalt. Întâmpinat cu înțelegere și empatie, comportamentul său relațional se reglează, intră în rezonanţă cu cel aflat în faţa sa şi astfel are loc un schimb terapeutic. MET – Metodologie de Terapie prin Teatru, un proiect lansat la începutul anului de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC), își propune ca în 4 ani sã mãsoare cu instrumente specifice gradul de prezențã al „hormonului fericirii”, oxitocina, și al cortizolului în timpul practicãrii exercițiilor teatrale. Ar fi pentru prima dată când se va dovedi științific rolul artei în îmbunãtãțirea sau maximizarea potențialului individului, în special prin stimularea empatiei, a compasiunii, a înțelegerii celuilalt, dar și a propriei individualitãți..



De câte ori ceva ne place foarte mult și ne provoacă acea stare de bine, în creierul și corpul nostru se produce o substanță care în termeni tehnici se numește oxitocină, mai bine cunoscută drept „hormonul fericirii”. Dimpotrivă, starea de teamă dezvoltă în corpul nostru cortizol, ceea ce pe termen lung poate conduce la depresii. Dacă la finalul unui spectacol de teatru artiștii au reușit să ne creeze starea de bine, în cazul acesta aplauzele noastre sunt direct proporționale cu cantitatea de oxitocină produsă de bucuria acestei vizionări.
Cum ar fi însă ca autorul unei dramaturgii să știe exact care este rețeta optimă pentru a ajunge la inima spectatorului, să știe dacă bucuria privitorului este stimulată mai de grabă de un scenariu în care este vorba de relația mamă-copil, sau poate de o relație camaraderească, între prieteni, ori poate o poveste despre relația între doi iubiți îi aduce acea bucurie producătoare de oxitocină?
Răspunsul va veni dintr-un studiu lansat de CINETic (Centrul Internațional de Cercetare și Educație în Tehnologii inovativ creative) din cadrul UNATC. Proiectul MET (Metodologie de Terapie prin Teatru) promite dezvoltare unei metodolologii utilizând actul teatral, cu efect la nivel neurochimic și neurocognitiv. Cu alte cuvinte actul teatral poate conduce la stimularea producerii de oxitocină, afirmă dr. Ioana Cartea, directorul proiectului MET. „Ceea ce ne propunem este să înțelegem mecanismele neurofuncționale și biochimice prin care teatrul poate duce la aceste efecte pozitive de prevenire a stresului, de promovare și accentuare a atitudinilor pro-sociale, a interacțiunilor între oameni”.

În prezentarea proiectului v-aţi referit la studii făcute pe șoareci în ce privește sentimentul și comportamentul matern al șoarecilor față de pui. Având aceste repere, ce studii vor fi făcute în cadrul MET în beneficiul oamenilor, al teatrului și al cinematografiei?
În laboratorul profesorului Robert Froemke de la New York University mi-am definitivat studiile postdoctorale folosind tehnici de electro-fiziologie și comportament pentru a investiga efectele atenției și mecanismele învățării la șoareci și șobolani. Mai nou, acolo se studiază comportamentul matern și rolul oxitocinei în învățarea acestui tip de interacţiune prin monitorizarea în timp real a activităţii unor neuroni foarte bine definiți în creierul lor. În continuare se vor investiga mai multe tipuri de interacțiuni şi în momentul în care vom avea informații mai extinse ne va fi foarte ușor să translatăm observațiile la oameni.
Prin MET, pe baza unui exercițiu teatral vom analiza diferite tipuri de interacțiune. Vom crea un design în care să evolueze două personaje şi vom testa care interacțiune este cea mai eficientă în eliberarea oxitocinei și în scăderea cortizolului în sânge: interacțiunea dintre mamă și copil, între doi iubiți, între doi prieteni, între un om și animalul lui de companie. Cu această interacțiune vom merge apoi mai departe și pe baza ei vom dezvolta un scenariu teatral care să fie eficient la nivel comportamental.

Urmăriți finalmente să obțineți formula succesului maxim în actul artistic teatral? Prin aplicarea unei anumite formule interactive doriţi ca spectatorul, participantul la acel act performativ să fie superîncântat?
Da, atât din perspectiva spectatorului, cât și din perspectiva actorului. Acest lucru va fi relevant pentru teatru în sine, dar speranța noastră este să putem extrapola aceste observații în cazul terapiei de zi cu zi. Dacă aceste tehnici teatrale se vor dovedi eficiente în promovarea stării de bine a unui individ, atunci cred că există toate motivele pentru a le include în terapie, mult mai frecvent și mult mai controlat decât sunt astăzi. În acest moment terapia prin teatru este foarte individualizată, nu numai la nivelul subiectului, dar și la nivelul problemei cu care subiectul se confruntă în acel moment. Noi vrem să obținem o metodă generalizabilă și standardizată, care să poată fi ușor aplicată oricărui individ care are nevoie de acest fel de terapie.

Cum veți proceda? Care este ”scenariul” științific pe care l-ați imaginat pentru parcurgerea acestui proiect, timp de 4 ani? Mă refer la experimentele în sine.
Vom avea o primă etapă în care dorim să stabilim exact cum se modifică nivelul oxitocinei, al cortizolului și al factorilor imunitari în urma diferitelor tipuri de interacțiuni. Toate aceste interacțiuni vor fi monitorizate și, în momentul în care stabilim că una din ele este un trigger puternic pentru eliberarea de oxitocină, vom merge mai departe și vom testa în ce măsură această interacțiune trebuie să aibă contact fizic, vizual, dialog și așa mai departe.

Cum veţi face aceste monitorizări?
Prin analize de sânge și nu numai. Vom stabili ce secreție umorală este cea mai relevantă pentru monitorizarea acestor factori: sânge, salivă sau urină. După aceste monitorizări biochimice pe care le vom monitoriza pe tot parcursul proiectului, vom face imagistică cu RMN funcțional pentru a observa dacă este activat acel centru din creier (nucleul paraventricular din hipotalamus) responsabil cu fabricarea oxitocinei, în timpul exercițiilor teatrale. De asemenea, vom monitoriza prin electroencefalogramă răspunsurile creierului la aceste exerciții teatrale și vom stabili și efectele lor asupra plasticității neuronale: cum este reprezentat de către creier un stimul înainte și după momentul teatral. Extraordinar de important în proiect este monitorizarea comportamentului, miza fiind acea de a reuşi să schimbăm în bine starea individului. O echipă de psihologi va alcătui atunci un set de teste comportamentale obiective, care să poată fi testate înainte și după exercițiul teatral, și teste cronice, de mai lungă durată, care să evalueze efectele stabile sau de termen lung ale acestei terapii. Spre exemplu, scăderea stresului perceput, creșterea stării de bine, creșterea dorinței de interacțiune socială și așa mai departe.

Văd în acest proiect un pericol și spun asta cu o doză de glumă. Probabil că succesul proiectului, al studiilor, va conduce la o dezvrăjire a momentului creator al artistului. Prin aplicarea unei rețete de fericire se va pierde inefabilul pe care îl conţine acum creativitatea?
Și credeți că acestă dezvrăjire ar avea efecte negative asupra percepției actului teatral de către public?

Ar avea efect negativ asupra relației cu ceea ce numim Muză. Formulând o rețetă pe care o putem urma pentru a ajunge la fericire, la iubire, la poezie, la artă, fără contactul cu acel element de neatins, inexprimabil din creaţie, vom transforma totul într-un automatism, într-o modalitate sigură de a obţine la sfârșit hrana preferată.
Nu știu dacă în cei 4 ani vom ajunge chiar la acest punct, dar cred că efectele acestei cunoașteri diferă de la om la om. Pe mine personal mă vrăjește să cunosc ce se întâmplă în creierul meu. Pentru mine acesta este un element extraordinar, pozitiv, care mă ajuta să mă înțeleg pe mine însămi și pe ceilalți, să înțeleg cum funcționăm. Nu aş vorbi despre „dezvrăjire”, ci despre „iluminare”. Totodată cred că atâta timp cât teatrul și cinemaul sunt de bună calitate vor avea efecte benefice indiferent de cunoștințele pe care le avem despre cum acţionează la nivelul creierului.

Chimia care ne apropie
„Prin înțelegerea chimiei dintre actor și spectator am putea induce un comportament capabil să elimine disjuncția dintre aceştia. Am putea descoperi mai multe căi de comunicare, mai multe zone în care, deși suntem diferiți totuși suntem la fel, simțim la fel, fără neapărat să gândim identic. Acest spectru al emoțiilor și al sentimentelor ne apropie, ne scoate din sfera disjuncției entităților și ne pune în sfera unei rețele care care până la urmă e viul pe această planetă, iar în contextul proiectului este viul conștient de sine, individul. Consider că liantul care ar ține lumea împreună este în ultimă instanţă sentimentul iubirii, care în chimie și printr-o abordare științifică își găsește echivalentul în hormonul oxitocinei pe care o studiem” - Prof. univ. dr. Adrian Titieni – Președintele de onoare al UNATC.

În convergenţă cu MET: Masteratul de terapie prin artă
În urmă cu câțiva ani, când proiectul CINETic era doar un dosar care își aștepta aprobarea și finanțarea, conf. univ. dr. Nicoalae Mandea, rectorul UNATC, se temea că un asemenea centru nu va avea suficienți specialiști interesați să experimenteze asemenea problematici. Acum, la lansarea proiectului MET, lucrurile se prezintă diferit: „Există un interes foarte clar din partea celor tineri pentru asemenea tematici. Sunt foarte deschiși în căutarea noutății. Sigur că suntem în paradigma lui Cristofor Columb -pornești în căutarea Indiei și descoperi America- dar este minunat dacă o descoperi. Totuși am avut câteva lucruri în minte care creau o convergență, spre exemplu Masteratul de terapie prin artă, la care lucrăm de câțiva ani și care va începe la toamnă. Masteratul și MET au apărut ca idei independente una de cealaltă, dar, este evident că ele se întâlnesc. Cu atât mai mult cu cât o parte din membrii echipei proiectului MET, postdoctoranzi, sunt în legătură cu masteratul de art-terapie”.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite