.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Nevoia de educaţie inteligentă
Dezvoltarea de noi tehnologii permite elevilor şi studenţilor să înveţe mai eficient, mai flexibil şi mai confortabil. Practic, ei utilizează la ora actuală dispozitive inteligente pentru a accesa reţelele wireless în scopul obţinerii de informaţii relevante. Ca atare, educaţia inteligentă (Smart Education) a devenit un concept care, descriind procesele de învăţare în epoca digitală, capătă o atenţie tot mai mare pe plan mondial. De ce? Deoarece, odată cu progresele tehnologice, totul poate fi instrumentat, interconectat şi proiectat inteligent.
Ce înseamnă creşterea atenţiei către zona de educaţie inteligentă pe plan mondial? Câteva exemple sunt, cred eu, extrem de relevante pentru scopul acestui articol. O ţară precum Malaezia, de pildă, a pornit primul proiect naţional de educaţie inteligentă cu aproape douăzeci de ani în urmă, Malaysian Smart School Implementation Plan. Conform proiectului, şcolile inteligente, sprijinite financiar de guvern, au ca scop îmbunătăţirea sistemului educaţional pentru pregătirea forţei de muncă tinere în vederea provocărilor induse de secolul 21.
O altă ţară asiatică, Singapore, a implementat un master plan privind educaţia inteligentă încă din 2006, un plan în cadrul căruia educaţia sprijinită de tehnologie reprezintă o parte importantă. Conform planului, au fost înfiinţate opt şcoli, denumite Şcolile Viitorului, care s-au axat pe generarea unor medii de învăţare diferite de cele tradiţionale. Tot în aceeaşi regiune, Coreea de Sud a lansat proiectul propriu de educaţie SMART, ale cărui ţeluri principale constau în reformarea sistemului educaţional şi îmbunătăţirea infrastructurilor educaţionale.
Nu doar Asia se poate lăuda cu astfel de reforme în sistemele educaţionale. Australia a colaborat cu IBM şi a proiectat un nou sistem de educaţie inteligentă, multidisciplinară, axată pe elev. Sistemul leagă şcolile de instituţiile terţe şi organizaţiile de pregătire a forţei de muncă. În Statele Unite, programul Smart School din New York se concentrează pe integrarea tehnologiilor moderne în sala de clasă. Finlanda a lansat cu cinci ani în urmă un proiect de educaţie inteligentă care se bazează pe soluţii sistemic actualizabile de învăţare. Acest proiect angajează soluţii de învăţare motivaţională care au în centrul lor utilizatorii finali, adică elevii şi studenţii. Nu în ultimul rând, Emiratele Arabe Unite au început cu doar câţiva ani în urmă să investească într-un program de învăţare inteligentă denumit Mohammed Bin Rashid Smart Learning Program, care vizează generarea unor noi medii educaţionale şi culturale în cadrul şcolilor naţionale prin lansarea de cursuri inteligente.
Ce înseamnă, însă, educaţia inteligentă? Chiar dacă nu există o definiţie clară şi unificată până în acest moment, câteva caracteristici par sa se fi desprins cu claritate. Astfel, educaţia inteligentă este orientată mai degrabă asupra elevilor şi conţinutului decât asupra dispozitivelor. Ea foloseşte din plin tehnologia, nu în scop de utilizare a unor dispozitive inteligente, ci în acela de a crea medii propice creşterii motivaţiei elevilor de a învăţa şi creşterii gradului lor de independenţă în moduri deschise, interconectate şi marcate de conţinut din ce în ce mai bogat.
Mediile de învăţare inteligentă sunt efective, eficiente şi angajante. Elevul este întotdeauna considerat în centrul mediului de educaţie inteligentă. Iar scopul unui astfel de mediu este de a furniza servicii auto-motivaţionale, auto-didactice şi personalizate, prin care elevii să participe la cursuri conform propriului lor ritm biologice şi să poată accesa conţinutul educaţional conform diferenţelor personale. Are mai puţină importanţă în acest context că vorbim de medii fizice îmbogăţite cu dispozitive inteligente sau de-a dreptul despre medii virtuale care asigură acest proces educaţional. De ce? Deoarece prin utilizarea dispozitivelor inteligente procesul de învăţare se poate petrece oricând şi de oriunde.
Până la urmă, obiectivul educaţiei inteligente este acela de a înzestra forţa de muncă a viitorului cu cunoştinţe şi abilităţi care să poată face faţă provocărilor de la nivelul societăţii. Sigur, tehnologia bazată pe inteligenţă software joacă un rol extrem de important în construcţia mediilor de educaţie inteligentă. În astfel de medii procesul de învăţare poate avea loc oriunde şi oricând, include stiluri diferite de învăţare şi are ca scop generarea unei experienţe de învăţare continue pentru elev. Ca atare, termenul de „smart“ se referă la atribute precum inteligenţă, personalizare şi adaptare.
Ce înseamnă la ora actuală educaţia inteligentă în România? Având în vedere exemplele de mai sus, aproape nimic. În România anului 2017, orice discuţie despre educaţie trebuie să aibă obligatoriu în centru finanţarea (a se citi salariile profesorilor şi educatorilor). Este foarte probabil ca societatea să nu fi înţeles încă sau să nu fi dorit să înţeleagă faptul că reforma în educaţie a trecut de foarte multă vreme de etapa finanţărilor pentru salarii. Viitorul înseamnă, evident, bani, dar nu câştigaţi prin metodele clasice, tradiţionaliste, ci prin schimbarea mentală profundă a întregii societăţi. Iar, printre altele, o asemenea schimbare înseamnă trecerea obligatorie de la mentalitatea „să ni se dea“ la mentalitatea „să construim împreună“. O fi imposibilă o asemenea schimbare pentru plaiurile mioritice?
Parerea ta conteaza: 
O cale de a facilita transformarea digitală
