.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Revista >> Martie 2017 [Nr.192] >> IT&C
Stocarea datelor, o verigă slabă īn exploatarea noilor tehnologii
Inteligenţa artificială, robotizarea, IT-ul ca serviciu etc., toate acestea sunt tendinţe tehnologice care conturează deja universul digital. Însă niciuna din ele nu va ajunge să exploateze la maxim potenţialul de care sunt capabile fără modernizarea unora dintre tehnologiile mai „tradiţionale“, pe baza cărora sunt construite infrastructurile IT. Iar una dintre acestea este stocarea de date.
Explicaţia? Pe măsură ce îşi dezvoltă infrastructura şi aplicaţiile în vederea viitorului digital, companiile descoperă tot mai des că zona de stocare a datelor reprezintă principala verigă slabă care afectează experienţa clienţilor lor. Stocarea tradiţională de tip input/output (I/O) a devenit insuficientă pentru procesoarele şi reţelele rapide care se instalează acum. Stocarea tip flash a devenit populară tocmai deoarece în mod obişnuit este de zece ori mai rapidă decât stocarea clasică pe disc, aşa că aplicaţiile cele mai pretenţioase folosesc deja o astfel de stocare.
Stocarea datelor rămâne o piaţă în creştere accelerată, această creştere fiind alimentată de extinderea hiperbolică a datelor şi de valul de aplicaţii noi care analizează inteligent aceste colecţii masive de date. Astfel de aplicaţii ajung rapid să „gâfâie“ din pricina sarcinilor intense de prelucrare. Ca atare, pe măsură ce creşterea va continua să crească, chiar şi tehnologia flash va ajune rapid să se dovedească prea lentă. Este nevoie, ca atare, de noi tehnologii şi noi arhitecturi de stocare care să facă faţă unui asemenea asalt.
Cum cererea de viteză creşte rapid, sistemele de stocare sunt sub presiunea exercitată de trei imperative: să devină mai rapide, mai dense şi mai ieftine, simultan cu reducerea consumului de energie. Procesarea de tip in-memory, deşi ar putea fi o soluţie, din pricina apetitului aparent insaţiabil pentru consumul de memorie poate ajunge să genereze un conflict fundamental între dorinţa de a se obţine configuraţii de memorie tot mai extinse şi costurile şi cerinţele de consum energetic ale memoriei dinamice cu acces aleatoriu (DRAM).
O piață flămândă, în așteptarea noii clase de tehnologii de memorie
Toate condiţiile de mai sus se combină pentru întrunirea elementelor perfecte în vederea adoptării aşa-numitei memorii de clasă storage (SCM) – un nou termen la modă pentru diverse variante ale memoriei non-volatile de generaţie următoare (NVM). Primii care vor livra produse care includ tehnologie de memorie persistentă de generaţie viitoare vor câştiga miliarde de dolari anual, iar miza va cunoaşte doar o tendinţă ascendentă în timp.
Realitatea arată că, oricât de bună este din punct de vedere al performanţelor – şi din punct de vedere al scăderii costurilor – tehnologia flash este cu cel puţin patru ordine de mărime mai înceată decât DRAM. Ca atare, o nouă clasă de tehnologii de memorie solid state care oferă de la zece până la o sută de ori performanţele actualei tehnologii flash va avea la dispoziţie o piaţă deja flămândă, compusă din cei care doresc să-şi păstreze arhitecturile tradiţionale de stocare şi să-şi mărească simplu performanţele. Cum cele mai multe dezvoltări din zona flash se axează pe îmbunătăţirea densităţii şi costurilor în dauna vitezei, astfel de noi tehnologii vor ameninţa multe din perspectivele tehnologiei flash.
Deocamdată, schimbările necesare la nivel de sistem constituie o barieră în calea adoptării multor tehnologii SCM, însă astfel de schimbări se vor petrece. Drumul lung pe care l-am parcurs cu toţii către IT-ul de azi este plin cu epave de companii care au oferit tehnologii revoluţionare ce cereau doar „uşoare schimbări software“ ca să funcţioneze. Actualii jucători din industria de stocare date nu vor mai repeta greşeala. Soluţiile care vor apărea pe piaţă vor dispune mai mult ca sigur de aceeaşi semantică cu DRAM şi nu vor necesita niciun fel de schimbări de cod ca să funcţioneze, având cel mult nevoie de un driver la nivel de sistem, care va veni cu echipamentul.
Asta va însemna, practic, o unificare a nivelurilor memoriei cu cel de stocare date. Practic, sistemele de computing din viitorul apropiat vor avea un singur nivel de stocare, prin fuziunea DRAM şi SCM pentru datele dinamice şi pentru cele persistente, iar nivelul de tip fişier sau obiect va dispărea complet. Software-ul rezultant va fi mult simplificat şi costurile vor fi reduse pe măsură ce un întreg nivel de arhitectură a infrastructurii – nivelul de stocare externă, cu costurile asociate de reţea, complexitate şi management – va dispărea. O astfel de tranziţie va dura, probabil, un deceniu de acum înainte, şi va implica schimbări în designul sistemelor, aplicaţiilor, sistemelor de operare şi, cel mai important, în gândirea arhitecturală a viitoarelor generaţii de practicieni.
Parerea ta conteaza: 
O cale de a facilita transformarea digitală
