Revista >> Aprilie 2017 [Nr.193] >> Cercetare & Invatamant superior

Cercetarea românească, o Cenuşăreasă în aşteptarea prinţului

Alexandru Batali

27 Aprilie 2017

Test de personalitate fără veleităţi profesionale şi joc vechi de societate, chestionarul lui Proust a devenit mai cunoscut prin aplicarea sa de către Bernard Pivot în cadrul emisiunii „Bouillon de culture“. Pornind de la acest model clasic, am creat un formular complet adaptat, menit să restituie imaginea cercetării româneşti prin ochii unor personalităţi care se dezvăluie totodată pe sine, prin raportare la acest domeniu. Academicianul Dorel Banabic, Președintele Secției de Științe Tehnice a Academiei Române, este invitatul acestei ediţii.

1. Principala dumneavoastră calitate?
Conştinciozitatea şi dorinţa de autodepăşire.

2. Principalul defect?
Intransigenţa în relaţiile profesionale. Evident că acest defect îmi creează numeroase probleme în mediul în care îmi desfăşor activitatea şi este privit ca o lipsă de empatie faţă de cei din jur. Pe de altă parte, consider că în cercetare, unde este o puternică concurenţă între diferitele echipe pe plan mondial, un astfel de „defect” este aproape necesar pentru un lider de echipă de cercetare.

3. Deviza după care vă călăuziţi în profesie?
A-ţi cunoaşte foarte bine limitele şi a-ţi propune obiective tangibile, pe măsura limitelor tale.

4. Trăsătura pe care doriţi să o întâlniţi la un cercetător?
Pasiunea pentru ceea ce face şi conştiinciozitatea. Nu în ultimul rând, capacitatea de a lucra în echipă. La ora actuală cercetările de frontieră nu se mai realizează de unul singur, ci în echipe mari, multidisciplinare, în care fiecare membru are un rol bine definit. Oricât de bun ar fi un cercetător al echipei, rezultatul final este dat de efortul şi competenţele întregii echipe. Ca în cazul unui ceasornic: dacă o rotiţă este defectă ceasul nu va funcţiona corect, oricât de bune ar fi celelalte rotiţe ale acestuia.

5. Ce preţuiţi cel mai mult la partenerii din proiectele de cercetare?
Corectitudinea şi asumarea responsabilă a rolurilor pe care le au în cadrul proiectului comun. Exemplul de mai sus este valabil şi pentru partenerii din cadrul proiectelor de cercetare.

6. Locul unde aţi dori să faceţi cercetare
În inginerie, şi nu numai, cercetarea necesită eforturi financiare considerabile, fiind necesare echipamente foarte sofisticate şi personal de înaltă calificare pentru a le utiliza la capacităţile lor. Ca urmare, locul ideal pentru a face cercetare este acela care îţi oferă resursele financiare cele mai mari şi în acelaşi timp şi o predictibilitate pe termen lung a acestora. Totodată, pentru cercetările aplicative, trebuie să existe şi un mediu economic care să aibă capacitatea şi interesul de a absorbi rezultatele cercetărilor realizate. Dacă mă refer strict la domeniul meu de cercetare, acela al tehnologiilor de fabricaţie, pentru cercetările fundamentale acest loc este USA, iar pentru cele aplicative este Germania. Prima, pentru că instituţiile sale işi asumă cele mai mari riscuri pentru finanţarea cercetărilor de frontieră. A doua, pentru că are cea mai puternică industrie (cea de automobile) care utilizează rezultatele cercetărilor aplicative.

7. Descoperirea ştiinţifică pe care o apreciaţi cel mai mult?
Calculatorul şi internetul. Cred că cele două invenţii au contribuit cel mai mult la globalizarea şi la „democratizarea” cercetării.

8. Personalitatea ştiinţifică pe care o admiraţi?
Newton. Cred că a contribuit în cea mai mare măsură la crearea fundamentelor cercetării ştiinţifice prin faptul că a stabilit legi cantitative şi exacte pentru fenomene care înainte erau enigme filozofice: legile mişcării, compoziţia luminii albe.

9. Persoana care v-a influenţat cel mai mult cariera ştiinţifică?
Evident că sunt mai multe persoane care mi-au influenţat cariera. În afara profesorilor de matematică şi fizică din şcoala generală şi liceu voi menţiona câţiva din mentorii care m-au format. Primul este Profesorul Liviu Deacu, conducătorul lucrării de diplomă de inginer. Este persoana pe care am admirat-o cel mai mult ca dascăl (l-am avut profesor imediat după ce revenise în ţară după un stagiu de bursier Humboldt la RWTH Aachen, impregnat de spiritul pragmatic german). Este cel care mi-a deschis drumul spre cercetare şi m-a format ca cercetător, în spiritul cercetării aplicative germane. Sub coordonarea lui am învăţat să proiectez un experiment, să interpretez datele, să redactez un raport de cercetare, să scriu un articol ştiinţific şi să redactez un capitol de carte. Al doilea este Academicianul Marciniak de la Universitatea Tehnică din Varşovia, mentorul meu la teza de doctorat. Este persoana care m-a introdus în comunitatea ştiinţifică internaţională din domeniul teoriei plasticităţii şi mi-a deschis mintea spre cercetările teoretice şi aplicaţiilor acestora în practica industrială. Al treilea este Profesorul Siegert de la Universitatea din Stuttgart, care m-a recomandat pentru o bursă Humboldt (alături de cei doi mentori amintiţi anterior) şi care m-a integrat în colectivul institutului pe care-l coordona. Perioada petrecută în Institutul de Deformări Plastice al Universităţii din Stuttgart mi-a permis implicarea atât în proiecte europene cât, mai ales, în proiecte aplicative pentru principalii producători de automobile din Germania (Daimler, Audi, BMW etc.). Experienţa şi contactele stabilite în perioada petrecută la Universitatea din Stuttgart (din 1996 până în 2006), mai întâi ca bursier Humboldt şi ulterior ca profesor asociat, au contribuit substanţial la infiinţarea unui centru de cercetare în domeniul deformărilor plastice la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca (CERTETA) şi a unei firme private de IT (Fortech).

10. Liderul din sistemul CDI pe care îl admiraţi?
Sunt liderii care au construit sistemul CDI de după anul 1989: Florin Tănăsescu, Ioan Dumitrache şi Adrian Curaj. Ultimii doi au pus bazele unui sistem de finanţare a cercetării universitare funcţional, modern, transparent, similar cu sistemele de management al cercetării din Europa de Vest şi USA.

11. Principalul merit în sistemul de CDI?
Activitatea de evaluare a rezultatelor proiectelor de cercetare în cadrul comisiei de Inginerie din cadrul CNCSIS.