.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Gānduri post-pascale
Scriu acest material după perioada dedicată în fiecare an, primăvara, reculegerii şi gândurilor legate de un univers superior existenţei noastre materiale mărunte. O fac deoarece problemele legate de universul material în care trăim au devenit extrem de presante şi impun o atenţie cât mai neabătută.
Iar cum „miezul“ acestor probleme este constituit de zona economică şi, implicit, de bani, la aşa ceva mă voi referi în continuare. Mai precis la nevoia, devenită urgentă, a alocării de fonduri semnificative unor domenii şi unor proiecte care pot genera în România un fenomen de renaştere naţională, fenomen de care spaţiul carpato-danubian are nevoie ca de aer după zeci de ani de stagnare.
Ce se poate constata, însă, în această privinţă? Că spaţiul public este populat până la refuz cu chestiuni legate de îndeplinirea unor promisiuni electorale legate de creşteri salariale şi de pensii. Şi cam atât. Aproape nicio vorbă despre investiţii care să genereze multiplicatori economici şi cu atât mai puţin despre investiţii inteligente, adică acele investiţii în zone în care factorii de multiplicare sunt maximi.
Cât de greu şi totodată cât de frumos ar fi să vedem, după o scurtă şi intensă perioadă dedicată (teoretic) meditaţiei spirituale, politicienii români apărând în faţa opiniei publice cu idei legate de proiecte legislative pentru stabilirea clară a unui mediu de educaţie antreprenorială în România? Sau cu idei legate de stabilizarea legislativă a zonei de finanţări dedicate cercetării fundamentale şi a celei aplicate? Sau măcar cu proiecte legislative legate de stabilirea unor parametri finali şi corecţi ai parteneriatului public-privat şi a unor parametri corecţi, previzibili şi încurajatori pentru mediul de afaceri?
Asta ca să nu mai vorbim de frumuseţea unor iniţiative legislative care să definească un număr redus de proiecte naţionale, cărora să li se dedice pachete de legi speciale, prin care aceste proiecte să devină priorităţi naţionale? Despre unul din aceste proiecte, cel intitulat Laser Valley şi situat în oraşul Măgurele, revista Market Watch îşi îndeplineşte o datorie de credinţă şi continuă să scrie şi în acest număr.
Ceea ce vedem, însă, este cu totul altceva. Vedem intenţii disperate de preluare la bugetul de stat a fondurilor de pensii administrate privat (tentativă dejucată prin sacrificiul personal al unor şefi de astfel de fonduri). Vedem încercări lamentabile de elaborare a unei legi a salarizării unitare, tentativă ajunsă şi ea la faza de deziluzie din motive rămase neelucidate până la această oră. Vedem idei abracadabrante legate de introducerea unui nou impozit, cel pe gospodărie, pentru aplicarea căruia cei 35.000 de consultanţi financiari necesari (şi care nu există la momentul actual) vor consuma, cu salariile, mai mult decât impozitele colectate. Cel mai probabil o nouă dezamăgire de răsunet. Şi sunt convins că astfel de tentative vor continua pe măsură ce vremea scadenţei promisiunilor electorale se apropie.
Din păcate, universul înconjurător nu aşteaptă ca unora şi altora să le vină mintea la cap. Lumea este cutremurată la ora actuală, dincolo de atentate teroriste şi ascendenţa populismului extremist în mediile politice, de şocul enorm al transformării digitale şi al impactului economic şi social colosal pe care această transformare il va avea asupra întregii omeniri. Iar ca parte a Uniunii Europene şi a societăţii umane în ansamblul ei, România nu va fi nicidecum scutită de un astfel de şoc, oricât ar încerca oamenii politici să genereze o imagine idilică, cu iepuraşi roz şi sclipici împrumutaţi de la paietele fostelor vedete de televiziune.
O soluţie posibilă pentru această situaţie ar putea fi, în opinia mea, instituirea unui ordin special de tipul „Binemeritat de la patrie“. În fond, aşa cum chipul conducătorului clerului ortodox va fi încrustat pe imensa talangă care va scula din somn adormiţii pe motive de oboseală sau pe motive de trecere la cele veşnice pe o rază de cel puţin trei kilometri în jurul marelui mausoleu al comemorării neamului care se construieşte, tot aşa o plachetă de dimensiuni mari, eventual placată cu aur, va putea străjui intrarea în palatul politicienilor, cu un mesaj de genul „Binemeritat de la patrie pentru x, y şi z“. Un mesaj dedicat celor care, în ceasul al treisprezecelea, vor dovedi că au învăţat ceva din meditaţia spirituală şi au decis să-şi readucă la viaţă, în sprijinul societăţii, spiritul ocupat până acum mult prea mult doar de satisfacerea nevoilor şi poftelor materiale personale.
Parerea ta conteaza: 
O cale de a facilita transformarea digitală
