Revista >> Mai 2017 [Nr.194] >> Cover Story

Sufleria Trisonică INCAS: platformă strategică de dezvoltare pentru cercetarea aeronautică internaţională

Alexandru Batali

25 Mai 2017

Cât de important este pentru România faptul că are institute capabile să organizeze astfel de evenimente internaţionale?
Dr. ing. Anton Anton: „România demonstrează încă o dată că are o poziţie bună la nivelul cel mai înalt al cercetării aeronautice mondiale. În ESA este membru cu drepturi depline, în JTI are un cuvânt important de spus, iar INCAS este o voce puternică atunci când se stabilesc strategiile de cercetare din domeniu. România este un partener important şi respectat în cercetarea spaţială europeană şi internaţională.
În ceea ce priveşte apartenenţa la STAI, e important să fii în această comunitate şi să continui să faci proiecte împreună cu membrii săi, pentru că experimentele în acest domeniu au încă viaţă, nu totul se poate simula pe calculator. Există o serie întreagă de fenomene pe care încă nu le cunoaştem, nu le stăpânim, nu le putem descrie suficient de bine pentru a fi preluate de un pachet de programe şi atunci avem nevoie de experimentele de calibrare care se fac în tunelele aerodinamice supersonice şi subsonice. Infrastructura INCAS este unică în România pe parte de aeronautică şi poate contribui din plin la dezvoltarea sectorului. Din poziţia deţinută, de preşedinte al Subcomisiei pentru Spaţiu din Camera Deputaţilor, voi susţine îmbunătăţirile legislative necesare pentru consolidarea acestui domeniu de importanţă strategică“.

Cum ajută Ministerul Cercetării şi Inovării consolidarea poziţiei institutelor naţionale pe harta marilor parteneriate şi proiecte internaţionale şi modernizarea infrastructurilor experimentale existente pentru a face faţă noilor exigenţe şi tendinţe globale?
Dr. Lucian Puiu Georgescu: „Prin crearea unui Minister al Cercetării şi Inovării, tendinţa în România este de a recunoaşte importanța domeniului şi de a-l valorifica la maxim. INCAS este un institut cu participări la proiecte internaţionale de primă mărime şi cu prestigiu internaţional recunoscut, asigurat şi de prezenţa sa în cele mai prestigioase organizaţii internaţionale, cum este STAI în cazul de faţă. Cercetarea acoperită de INCAS în zona încercărilor aerodinamice este prioritară pentru România, Sufleria Trisonică şi Tubul Ludwieg fiind infrastructuri strategice ce beneficiază de o atenţie şi de o finanţare specială. Aceste instalaţii de interes naţional permit Institutului să aibă o poziţie favorabilă în accesarea de fonduri din anumite programe naţionale sau internaţionale. În plus, organizarea unor asemenea conferinţe internaţionale, care adună structurile de elită din întreaga lume, întăreşte imaginea INCAS şi sporesc şansele institutului de a valorifica noi oportunităţi. Pe de altă parte, găzduirea unei conferinţe de elită arată că România are cercetare de vârf în domeniul sufleriilor aerodinamice supersonice şi ne obligă să susţinem şi mai mult această zonă de excelenţă, care deschide României accesul pe o piaţă ştiinţifică unde foarte puţini pot intra, participa, performa. Accesul se obţine foarte greu şi se pierde foarte uşor şi de aceea trebuie să folosim eficient toate resursele existente pentru a menţine poziţia cucerită“.

Care sunt principalele câştiguri aduse de întâlnirea reprezentanţilor STAI la Bucureşti?
Dr. ing. Nae Cătălin: „Conferinţa STAI oferă ocazia operatorilor de tunele aerodinamice de a face schimb de experienţă. Până de curând a existat un curent de promovare a experienţei pe care fiecare o are în ceea ce priveşte înlocuirea generaţiilor care operează astfel de sisteme, care în scurt timp vor ieşi la pensie. Se discută intens despre modul optim, despre soluţiile cele mai bune pentru a face transferul de cunoştinţe şi a păstra capabilităţile şi în viitor. Personal, consider că un nou model de business poate asigura reuşita aceastei treceri. INCAS are un model special de business, cel prin care a deschis instalaţiile către activitatea de cercetare. Majoritatea celor care deţin astfel de instalaţii le-au dezvoltat pe raţiuni strategice, bazându-se pe programe industriale ce fac parte din programe naţionale de un anumit tip. Împrejurările ne-au împins să ne integrăm mai bine în peisajul de cercetare şi am ajuns să oferim acces la instalaţiile proprii, menţinând însă un anumit nivel de secretizare pentru elementele tehnologice. Mergând pe acest principiu încercăm să fim parte din noul curent care susţine deschiderea şi complementaritatea instalaţiilor şi care totodată ne ajută să supravieţuim, prin atragerea de resurse din programe de cercetare“.

Care sunt motivele de satisfacţie pe care instalaţiile experimentale INCAS le oferă la momentul actual?
Dr. ing. Nae Cătălin: „În prezent suntem bucuroşi din cel puţin două motive. Pe de o parte organizăm evenimentul STAI într-un moment foarte favorabil, când INCAS are consolidată o anumită abordare de dezvoltare a infrastructurii, cu care ne putem mândri cu ocazia turului de prezentare. Pe de altă parte, noile programe pe care dorim să le dezvoltăm ne dau şansa de a continua optim activitatea noastră pe baza unor capabilităţi susţinute de o infrastructură pusă la punct, iar participarea la programele Agenţiei Spaţiale Europene sau la programele Clean Sky ne vor oferi ocazia de a avea foarte rapid rezultate.
În ceea ce priveşte participarea noastră într-o organizaţie care concentrează elita operatorilor de tunele aerodinamice, beneficiem de extraordinara solidaritate de grup care apare atunci când aceste entităţi colaborează pe anumite proiecte. Conferinţa ne oferă şansa de a valorifica mai bine această componentă. De asemenea, prin recunoaşterea capabilităţilor noastre la cel mai înalt nivel, ne ajută să ne consolidăm obiectul de activitate, fapt care ne permite să realizăm planuri strategice de dezvoltare pe termen lung şi să convingem autorităţile, cu mai multe argumente, că investiţia financiară publică în zona noastră de competenţă îşi merită din plin efortul. Demonstrăm că ne merităm banii, dar planurile noi sunt cele care contează şi ele nu pot fi clădite în absenţa unei baze solide. Din această perspectivă avem un interes permanent de dezvoltare, dorim să ne lărgim baza pentru a putea avea o dezvoltare tehnologică la nivel mondial şi ulterior să o utilizăm pentru a ne recupera banii şi a rămâne cu fonduri care să ne permită susţinerea altor planuri de dezvoltare“.

Care sunt cele prioritare?
Dr. ing. Nae Cătălin: „În sectorul aeronautic suntem în situaţia de a dezvolta două programe foarte importante. Unul de căpătâi, care prin eforturile proprii ale Institutului pregăteşte succesorul aeronavei trainer românesc IAR-99 şi propune industriei militare un viitor bazat pe acest nou model. Complementar, prin participarea la programele europene, în special pe linia Clean Sky, România are posibilitatea să finanţeze din fonduri structurale dezvoltări spectaculoase. Foarte pragmatic însă, participarea la programul Micro Launcher desfăşurat sub egida ESA este pentru ţara noastră vârful de lance care ne poate deschide cele mai frumoase perspective în peisajul activităţilor spaţiale. Începând din ianuarie, România concurează public la nivel european pentru a deveni intergratorul programului Micro Launcher, situaţie în care vom avea tot managementul asociat lansării unui microlansator, inclusiv dezvoltarea unor capabilităţi de lansare.
Instalaţiile noastre experimentale vor avea un rol cheie în reuşita misiunii propuse. Realizarea unui produs-program presupune o serie lungă de teste care au în spate necesităţi de certificare în raport cu standardele industriale. Acest lucru se întâmplă prin medii de simulare relevante şi depind de capabilităţi de testare pe nivelele de maturitate tehnologică corespunzătoare. INCAS se situează cu instalaţia proprie la un TRL 4 pe sectorul aeronautic, fiind practic în locul potrivit, unde cercetarea de bază este încununată de succes şi lasă loc dezvoltării industriale. Sufleriile noastre vor contribui din plin la acest proces de industrializare a conceptului de microlansator, dar şi a urmaşului aeronavei IAR-99“.

Ce se întâmplă însă la nivelul industriei? Se uită la ce face cercetarea, participă la proiectele sale?
Dr. ing. Anton Anton: „Nu. Industria vine şi discută cu cercetarea în momentul în care are ce discuta, când există bunăvoinţă de ambele părţi. Cineva trebuie să-i invite şi să-i aşeze la aceeaşi masă. Un grup naţional de coordonare sau un program naţional ar putea determina o cooperare benefică“.
Dr. Lucian Puiu Georgescu: „Consiliile consultative nou-create pe lângă MCI au mulţi reprezentanţi din industrie şi din economia reală, unele fiind coordonate chiar de oameni din industrie, iar acesta este unul dintre paşii făcuţi pentru a strânge relaţiile cu cercetarea. Urmează în semestrul II să lansăm call-uri în PN III prin care clusterele cu alcătuire mixtă (reprezentanţi din mediul economic, din institute şi universităţi) vor fi obligate să reunească aceşti actori pentru a putea participa la proiectele puse în joc. Problema cuplării cercetării cu industria este însă una internațională şi este cu atât mai dificilă cu cât cadrul legal şi birocraţia sunt mai stufoase. Există multe legi complicate în România care împiedică punerea în mişcare a lucrurilor…“
Dr. ing. Nae Cătălin: „În primul rând ar trebui să definim ce înseamnă industrie naţională pentru a vedea în ce fel măsurile politice adoptate au fost oportune. Avem un set de măsuri foarte stimulatorii pentru industria naţională, care fie nu aderă la aceste măsuri, fie aflăm că nu are caracter naţional. Puse în practică lucrurile se vor schimba foarte rapid din perspectiva utilităţii activităţii de CDI în folosul industriei româneşti. Până atunci nu am motive să mă bucur că beneficiarul cercetărilor INCAS este o companie care plăteşte taxe şi impozite în Franţa. M-aș bucura dacă aş fi partener cu o instituţie industrială românească, care plăteşte aici taxe şi impozite, dându-mi astfel înapoi banii prin programele de cercetare finanţate public.
Pe de altă parte găsim din ce în ce mai greu clientul industrial cu activităţi în România. Să luăm un exemplu concret. Dorim să facem un microlansator. Principala noastră problemă este să înfiinţăm o firmă care să fie agentul industrial care se va ocupa de lansarea microlansatorului sau de asigurarea producţiei anuale de rachete. Nu putem aştepta 20 de ani trezirea agentului economic român pentru a valorifica oportunităţile care există legislativ. Avem nevoie de prezenţa lui azi. Mediul economic trebuie să înţeleagă că rezultatele cercetării pot fi implementate în activitatea sa de zi cu zi, dar se pare că nu este chiar atât de dornic să o facă. Stimularea prin start-up-uri şi spin-off-uri reprezintă o soluţie de accelerare a efectelor pozitive în industrie, cercetătorii care doresc să intre pe piaţa de business adevărată putând facilita acest proces. Sistemul de cercetare este unul deschis, nu trebuie să ieşi din el la pensie. Cercetătorul îl poate părăsi printr-o iniţiativă economică privată care valorifică propriile rezultate ale cercetării. Cercetarea aeronautică are însă nevoie de marea industrie, a cărei transformare depinde de politica naţională, de hotărârile Executivului “.