Revista >> Mai 2017 [Nr.194] >> Cercetare & Invatamant superior

Laser Valley – o provocare uriaşă în terenul guvernanţilor

Bogdan Marchidanu

25 Mai 2017

• Bogdan Belciu, partner PwC: „Proiectul ar trebui plasat direct sub egida Guvernului”

PricewaterhouseCoopers (PwC), una din cele „patru mari” firme de consultanţă de afaceri, a realizat anul trecut un studiu de impact privitor la proiectul Laser Valley – Land of Lights. Revista Market Watch a discutat cu Bogdan Belciu, Partner, Advisory Consulting, PwC, despre importanţa acestui proiect şi despre posibilele acţiuni ce pot determina împlinirea potenţialului său deosebit.

Cât de important este proiectul Laser Valley, din punctul dumneavoastră de vedere?
Laser Valley este un proiect foarte important pentru România deoarece îi permite să se afirme într-un mod diferit. Ţara noastră a crescut pe baza unei forţe de muncă pregătite şi ieftine. În România au venit firme care au relocat producţia aici pentru un cost al forţei de muncă mult mai mic sau companii care oferă tot felul de servicii etc. În principiu, polul de atracţie al României a fost bazat pe un diferenţial de salarii. În mod inerent, pe măsură ce lucrurile se dezvoltă, salariile tind să crească şi atunci acest diferenţial de salarii dispare ca avantaj competitiv. De aceea, noi trebuie ca, încetul cu încetul, să ne orientăm către domenii cu o valoare adăugată mai mare, către zona unde ne putem diferenţia altfel decât prin costuri mai mici. Şi atunci acest proiect este un exemplu foarte bun în acest sens. Avantajul competitiv al României nu este dat în acest caz de forţa de muncă ieftină, ci de forţa de muncă pregătită, care poate să adauge valoare mare. În IT au existat dezvoltări de acest tip, ele trebuie să continue şi să fie completate de alte zone. Cercetarea-dezvoltarea în diverse domenii ar trebui să fie unul din principalii poli de creştere pentru România. Pe de altă parte, în cazul Laser Valley beneficiem de un atu foarte important: cel mai puternic laser din lume. Cel puţin deocamdată. Sigur vor apărea şi alţi laseri în alte părţi ale lumii, dar deocamdată este un activ care poate fi folosit ca avantaj competitiv.

Dacă punem împreună toate aceste argumente, este clar că proiectul merită dus cât mai departe...
Ideea este de a muta laserul din zona de cercetare pură în zona operaţională, unde putem crea valoare adăugată în România. În paralel, fiind vorba de o cerere de servicii de înaltă pregătire, acest lucru ar trebui să ajute şi mai mult la dezvoltarea universităţilor. După 1990 calitatea învăţământului a început treptat să se erodeze. Revenind la cei care vin aici pentru o forţă de muncă ieftină şi bine pregătită, actualmente nu mai suntem nici atât de ieftini şi nici atât de bine pregătiţi cum eram înainte. Şi atunci trebuie să găsim o modalitate de a stimula şi învăţământul din România. Dacă tinerii care absolvă o instituţie de educaţie superioară nu reuşesc să-şi găsească un loc de muncă în România care să le valorifice competenţele, atunci ei pleacă din ţară. În schimb, dacă România dezvoltă poli economici precum Laser Valley, astfel de tineri vor rămâne în ţară, iar acest lucru va stimula şi educaţia şi învăţământul pe piaţa locală. Ca atare, socotim acest proiect important datorită capacităţii sale de a construi în jurul unui obiectiv care are un element de unicitate în Europa şi în lume. În al doilea rând, merge în direcţia în care noi ca ţară trebuie să mergem din punct de vedere strategic. În al treilea rând, la modul indirect, serveşte unor deziderate pe care ar trebui să le avem la nivel de ţară.

În ce măsură ar putea să contribuie antreprenoriatul la succesul acestui proiect?
Ar putea să fie un element de atracţie. Însă, din punctul de vedere strict al Laser Valley, aplicaţiile de care vorbim sunt foarte tehnice. Practic, în jurul acestui laser se pot construi natural aplicaţii legate de sănătate, aplicaţii legate de cercetarea materialelor, aplicaţii legate de cercetare în domeniul apărării. Ca atare, sunt zone destul de nişate. Evident că poate exista antreprenoriat şi în această zonă. După părerea mea, însă, Laser Valley ca pol de dezvoltare se potriveşte mai bine unor firme care au deja experienţă, au ajuns la un anumit nivel şi decid să facă această cercetare în România. Pe scurt, nu exclud ideea unui antreprenoriat de tip start-up, dar socotesc mult mai probabil ca firme cu multă experienţă să vină aici. Evident că vom vorbi de operaţiuni de dimensiuni mai mici şi nu vorbim de producţie industrială. Mai există nişte aplicaţii legate de procesare de volume mari de date. Aici ar putea exista nişte start-up-uri care, practic, să ia bazele foarte mari de date generate şi să încerce să găsească nişte tendinţe pentru afaceri.

Dar proiectul se referă nu doar la laser, ca atare, ci la dezvoltarea unui întreg ecosistem inteligent în jurul său...
Da, depinde cum privim lucrurile. Practic, avem un nucleu. În jurul lui ar trebui să se dezvolte natural aplicaţii economice care să folosească input-ul de la nucleu, după care, într-o fază ulterioară, ecosistemul se poate mări. Sigur, oraşul inteligent probabil că va exista la un moment dat, deşi nu ştiu dacă el este dezideratul principal în acest moment. În paranteză fie spus, s-ar putea face acolo un parc tehnic care să ducă la dezvoltări în multe direcţii. Într-o ultimă instanţă, este posibil ca o astfel de construcţie să ajungă un oraş inteligent. În opinia mea, însă, cel mai important acum este să continue acest efect catalitic al laserului, care are nevoie de un pic de suport. O bază există, conceptul are sens, dar lucrurile nu se vor petrece de la sine. Avem cel mai puternic laser din lume, dar mai există şi alţi laseri în jurul nostru. Alte ţări au făcut lucruri similare de multă vreme. Şi atunci ideea este să încercăm să creăm un mediu propice pentru dezvoltarea acelui ecosistem. Trebuie să vedem ce se întâmplă, pas cu pas, în fiecare an, ca să ajungem la acea dezvoltare pe termen lung, de treizeci de ani, care să ne ducă înspre concepte de genul oraşului inteligent.

Cine ar trebui să genereze sprijin, mai exact?
În opinia mea, având în vedere importanţa lui strategică şi potenţiala vizibilitate, acest proiect ar trebui să se plaseze direct sub egida Guvernului. E nevoie de câteva lucruri simple aici. În primul rând, orice astfel de investiţie începe de la un teren. Există anumite facilităţi în acest sens, dar ar trebui clarificată situaţia unor terenuri pe care se pot face anumite investiţii. Aceste investiţii pot fi ale Guvernului, ale Consiliului Judeţean, ale Municipalităţii şi/sau ale unor investitori privaţi. Evident, trebuie creat, din punct de vedere legal, un mecanism în care astfel de investiţii pot exista. E vorba de un mecanism de tipul parteneriat public-privat. Există o lege a parteneriatelor public-private care n-a fost folosită până acum şi despre care nu se poate spune cât este de operaţională. Ca atare, trebuie creat un mediu legal în care instituţii publice pot intra în anumite forme de asociere cu instituţii private. Nu în ultimul rând, trebuie creată o infrastructură. Dacă ne uităm pe hartă, laserul este aproape diametral opus aeroportului. Dacă încercăm acum să ajungem din nord la Măgurele, vom vedea cât de mult timp vom pierde în trafic. E nevoie de refacerea centurii care înconjoară Bucureştiului, o centură de pe urma căruia va beneficia nu doar laserul de la Măgurele. În plus, există şi posibilitatea unei centuri de transport feroviar care poate fi realizată. Astfel de lucruri ar trebui definite ca priorităţi guvernamentale, deoarece de pe urma lor vor beneficia foarte multe categorii de afaceri, instituţii şi oameni. Nu în ultimul rând, trebuie gândit un sistem de facilităţi. În România există nişte facilităţi pentru cercetare-dezvoltare la modul general, mai există anumite scheme de ajutor de stat, dar poate că ar trebui gândit ceva specific pentru asemenea proiecte mari.

Nu ar intra în contradicţie cu prevederile UE?
Orice schemă de ajutor de stat trebuie notificată la Curtea Europeană, pe baza unui business case şi trebuie aprobată. Nu e vorba neapărat de o contradicţie, ci de o anumită transparenţă şi de deschiderea unui dialog în acest sens. Europa se uită în general cu interes către inovaţie, cercetare şi dezvoltare. În marea schemă a lucrurilor, Europa nu este polul principal de cercetare-dezvoltare din lume. Sunt alte zone cu câţiva paşi înainte. Şi atunci, în general, multe din strategiile europene merg în această direcţie. După părerea mea, conceptual, astfel de măsuri se potrivesc nu doar României, ci Europei în general. Practic întreaga Europă încearcă să stimuleze inovaţia. Deci cred că e o direcţie în care interesele converg.

Cu ocazia unei noi ediţii a evenimentului Cafeneaua de Inovare şi Banca Mondială şi-a declarat interesul de a participa la acest proiect...
Da. În mod normal, oricine stă şi se uită la imaginea de ansamblu a proiectului ar trebui să fie interesat de el. Acum, schemele de ajutor de stat au tendinţa de a ajuta zonele defavorizate. Aici vorbim de o zonă de mijloc, datorită proximităţii faţă de Bucureşti. Însă, dacă ne gândim la zonele imediat înconjurătoare, care sunt în mod clar defavorizate, atunci o astfel de schemă este justificată. Poate ar trebui gândită o astfel de schemă care să încurajeze efectiv zone prioritare pentru România şi pentru Europa. Una peste alta, ar trebui găsită o schemă care să genereze anumite facilităţi, pentru că suntem într-o lume competitivă şi investitorii se uită şi la facilităţile oferite, iar aici lupta între ţări este acerbă.

Practic, unde se află mingea acestui proiect acum?
Având în vedere importanţa proiectului pentru România, eu cred că mingea se află acum în curtea Guvernului. Este important ca lucrurile să se petreacă cât mai repede, deoarece timpul trece şi avem acum o fereastră de oportunitate de care trebuie să profităm.

La cât estimaţi această fereastră de oportunitate?
Dacă ne referim strict la faptul că este cel mai puternic laser din lume, atunci fereastra de oportunitate de câţiva ani evocată de academicianul Nicolae Zamfir, directorul ELI-NP, este reală. Însă eu nu cred că trebuie să privim lucrurile doar prin această prismă. Trebuie coroboraţi mai mulţi factori de interes. Dacă ne gândim la proiect ca la un pachet mai larg, atunci fereastra de oportunitate este mai mare, însă oricum trebuie să ne mişcăm repede.

Riscaţi un semnal de alarmă? Zece ani? Cincisprezece ani?
Proiectul va continua oricum. Avem ca exemplu proiectul de la CERN, care nu are un ecosistem economic construit în jurul lui. Ideea este ca noi să reuşim să construim un ecosistem în jurul acestui laser, deoarece avem nevoie mare de astfel de dezvoltări economice, iar laserul este o mare oportunitate. Din punctul meu de vedere, costul de oportunitate al proiectului începe de acum. Noi am terminat studiul acum un an de zile şi lucrurile ar fi trebuit deja să înceapă să se mişte. Oricum, până când vom ajunge să avem la Măgurele un anumit număr de firme care să genereze o activitate economică reală, generatoare de dezvoltare, va trece un număr de ani. Vorbim de cinci sau zece ani. Ar fi bine ca lucrurile să înceapă cât mai repede, pentru ca efectele potenţiale să fie generate cât mai repede.