Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Faţă în faţă cu tsunami-ul tehnologic

25 Mai 2017



A scrie despre ceea ce se petrece şi, mai ales, despre ceea ce pare la un moment dat să fie direcţia în care vor evolua lucrurile poate însemna o tentativă riscantă. Riscantă deoarece, inevitabil, orice astfel de scriere înseamnă o aventurare în politică, aşa cum politica face parte intrinsecă din viaţa socială. Iar în astfel de circumstanţe cititorul este adesea mult prea lesne tentat să catalogheze scriitorul ca fiind de dreapta, de stânga, ecologist sau chiar liber-schimbist, după ideea pe care fiecare şi-a făcut-o despre ceea ce înseamnă "ismele" politicianiste.
Şi totuşi... Atunci când peste întreaga omenire vine un val uriaş, un tsunami care mătură totul în cale, parcă orice fel de catalogare nu-şi are rostul. Mai ales în condiţiile în care acest val uriaş nu are sentimente, nu are opinii politice sau religioase, este asexuat, nemilos şi implacabil. Şi se numeşte tehnologie.
Sună dramatic? Să vedem un pic cum stau lucrurile, prin câteva exemple. Cu mai bine de un an în urmă, Foxconn, principalul producător de componente pentru Apple, anunţa înlocuirea unui număr de un milion de oameni din fabricile de producţie din China cu roboţi, pe motive devenite deja tradiţionale: productivitate mai mare, anularea riscurilor de accidente, costuri mai mici etc. Iar ăsta e doar un exemplu din universul industriei de producţie.
La sfârşitul anului trecut, una din marile companii de cercetare a pieţei estima că până în 2020 circa 500.000 de locuri de muncă din sectorul financiar-bancar vor dispărea, din pricina progreselor înregistrate de internet banking. Anul acesta, o altă mare companie de cercetare estima că în viitorii trei ani vor dispărea circa 250.000 de locuri de muncă de pe piaţa de capital internaţională, care vor fi înlocuite cu maşini dotate cu inteligenţă artificială. Iar astea sunt exemple din industriile terţiare, aparţinând tradiţional „gulerelor albe“.
În astfel de condiţii, orice discuţii legate de orientarea politică a opiniilor persoanelor mi se pare superfluă. Odată ce valul de fund al tehnologiei se va aşterne peste întreaga omenire (şi asta se va întâmpla indiferent că vrem sau nu) noţiuni precum liberalismul, socialismul, populismul, extrema stângă, extrema dreaptă, şi aşa mai departe, vor dispărea în neant, pur şi simplu deoarece nu vor mai sluji la vreo definiţie. Practic, însuşi domeniul politicii va trebui redefinit. Şi asta deoarece tehnologia va face ca şi zona de interacţiune între conducători şi conduşi să fie definită de cu totul alţi parametri faţă de cei actuali, iar metodele de aplicare a unor viziuni, câte vor mai exista, să se schimbe din rădăcină.
Aşa se şi explică, în opinia mea, adevăratul purgatoriu prin care omenirea trece în această perioadă. Populismele, extremismele de toate felurile, mişcările de segregaţie, răbufnirile de violenţă nu sunt decât expresii ale haosului şi ale lipsei de repere cu care oamenii obişnuiţi se confruntă în viaţa de zi cu zi. Ne place sau nu, populaţiile umane sunt, în esenţa lor, turme care au nevoie să îşi îndeplinească nevoile de bază şi au nevoie de o direcţie de înaintare. Că din mijlocul acestor turme se ridică indivizi care, pe baza unor competenţe deosebite, reuşesc să se individualizeze şi să marcheze evoluţia turmei este o cu totul altă discuţie.
Încercări precum cea lansată nu cu multă vreme în urmă de un stat european nordic, de a asigura un venit minim garantat propriilor cetăţeni ca aceştia să poată trăi în condiţii decente indiferent de existenţa unui loc de muncă sau nu au darul unor adevărate experimente sociale lăudabile pentru tentativa de definire a ceea ce înseamnă politică în viitor. După cum la fel de lăudabile sunt şi iniţiativele de creştere accelerată a nivelului de educaţie a populaţiei, în ideea că, dezvoltându-şi competenţe proprii deosebite, fiecare cetăţean va putea să îşi găsească o nişă existenţială în completarea mediului marcat de tehnologie.
Aşadar, viitorul va fi definit de investiţii în educaţie, investiţii în antreprenoriat şi dezvoltare personală sau planuri pe termen lung de asigurare egalitaristă a traiului cetăţenilor? Sau o combinaţie între cele trei? Oricare va fi calea, este cert că ea redefineşte din temelii modul în care omul se raportează la societate şi, prin aceasta, modul în care el participă la treburile comunităţii, adică face politică.
Care va fi calea pentru o ţară ca România? Greu de estimat în acest moment. Şi asta deoarece o ţară relativ săracă, precum România, nu îşi prea poate permite să adopte doar calea egalitaristă. Egalitatea în sărăcie înseamnă deces în masă pe termen mediu şi lung. Din punctul meu de vedere, calea investiţiilor în educaţie, antreprenoriat şi cercetare ar fi singura valabilă pe un orizont mediu şi lung. Că o astfel de cale înseamnă şi o scoatere a celor obişnuiţi cu existenţa în sistem mafiot de la masa bucatelor suculente reprezintă iarăşi o altă discuţie. De această dată, însă, România pare că va fi nevoită să se descurce singură în găsirea unei soluţii: Europa este ea însăşi prea marcată de găsirea unei soluţii de viitor pentru sine ca să mai susţină cererile disperate după ajutor.



Tags: tehnologie

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite