Revista >> Iunie 2017 [Nr.195] >> Cercetare & Invatamant superior

Cercetarea românească - Frumoasa din pădurea adormită

Alexandru Batali

27 Iunie 2017

Test de personalitate fără veleităţi profesionale şi joc vechi de societate, chestionarul lui Proust a devenit mai cunoscut prin aplicarea sa de către Bernard Pivot în cadrul emisiunii „Bouillon de culture“. Pornind de la acest model clasic, am creat un formular complet adaptat, menit să restituie imaginea cercetării româneşti prin ochii unor personalităţi care se dezvăluie totodată pe sine, prin raportare la acest domeniu. Academicianul Octavian Popescu, decanul Facultății de Biologie și Geologie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca și directorul Institutului de Biologie București în perioada 2012-2016, este invitatul acestei ediţii.

1. Principala dumneavoastră calitate?
Tot ce avem este pieritor, afară de însușirile sufletului și ale minții (Nil non mortale tenemus / Pectoris exceptis ingeniique bonis, Ovidiu). În acest context, una dintre principalele mele calități ar fi curajul de a risca, curaj ponderat, mai mult sau mai puțin, de prudență. Orice acțiune pornită din inițiativă personală își are riscul ei și nimeni nu poate anticipa în totalitate rezultatul final. În toată evoluția mea profesională cele mai importante decizii pe care le-am luat au implicat un risc important. Atunci când am reușit să obțin rezultatul scontat (sau apropiat de cel scontat) satisfacția a fost direct proporțională cu riscul asumat.

2. Principalul defect?
Nimeni nu se naște fără defecte (Vitiis nemo sine nascitur, Horațiu) și am și eu destule. Defectul cel mai mare care mă pune de multe ori în situații delicate este neputința de a spune NU la solicitări nejustificate ale colegilor.

3. Deviza după care vă călăuziţi în profesie?
Face mult cine știe puțin, dar profund. Cel mai simplu, cel mai repede și cu cea mai mare plăcere am făcut, fac și voi face ceea ce știu temeinic. Nu mă compar cu ceea ce știu și pot alții mai bine să facă, ci cu ceea ce știu și pot eu să fac.

4. Trăsătura pe care doriţi să o întâlniţi la un cercetător?
Cinstea dublată de înțelepciune și dorința de a cunoaște. Cinstea nu se cumpără și nici nu se vinde, iar înțeleptul nu afirmă decât ceea ce poate dovedi.

5. Ce preţuiţi cel mai mult la partenerii din proiectele de cercetare?
Responsabilitatea, pentru că fiecare om trebuie să se simtă responsabil întotdeauna pentru ceea ce face. Asumarea responsabilității nu este la îndemâna oricui, cei mai mulți dintre noi se tem s-o facă.

6. Locul unde aţi dori să faceţi cercetare
Elveția pentru că, pe lângă atitudinea ireproșabilă a locuitorilor săi față de munca cinstită, cercetarea științifică beneficiază de o infrastructură la cel mai înalt nivel, finanțarea acesteia este corectă și predictibilă, iar birocrația este redusă la minimum. Am avut ocazia să cunosc îndeaproape cum este organizat „sistemul” de cercetare științifică din această țară. Am fost cercetător ştiinţific asociat (01.01.1993 - 30.09.1995) și group-leader (01.10.1995 - 30.06.1996) în cadrul Colectivului de Oncologie-Biologie celulară, Departamentul de Cercetare, Centrul de Învăţământ şi Cercetare al Facultăţii de Medicină din Basel, iar în perioada 01.07.1996 - 31.12.1996 am fost visiting professor în cadrul Departamentului de Biochimie, Biozentrum, Universitatea din Basel. După revenirea în România am încercat să pun în practică în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca experiența câștigată și, cel puțin în parte, am reușit în aspectele care au depins de mine.

7. Descoperirea ştiinţifică pe care o apreciaţi cel mai mult?
În domeniul meu de specialitate cele mai importante descoperiri sunt legate de caracterizarea celulei vii din punct de vedere al ultrastructurii, pe de o parte, și din punct de vedere al mecanismelor moleculare implicate în funcționarea normală și patologică a acesteia, pe de altă parte. O contribuție fundamentală la descoperirile referitoare la organizarea structurală şi funcţională a celulei a avut-o profesorul George Emil Palade.

8. Personalitatea ştiinţifică pe care o admiraţi?
Profesorul George Emil Palade (1912 - 2008) ale cărui descoperiri majore se referă la ultrastructura mitocondriilor şi cloroplastelor, la ribozomi („fabricile de proteine”), la veziculele sinaptice, la biogeneza membranelor celulare, precum şi la joncţiunile dintre celulele epiteliale. Ribozomii s-au numit până în 1966 (aproximativ 10 ani de la descoperirea lor) „corpusculii lui Palade”. Meritele profesorului Palade au fost unanim recunoscute, fiind și în prezent considerat cel mai influent biolog celular care a existat vreodată (the most influential cell biologist ever). În 1974 a devenit, împreună cu Albert Claude şi Christian de Duve, laureat al Premiului Nobel (Fiziologie sau Medicină) „pentru descoperiri privind organizarea funcțională a celulei ce au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne”.

9. Persoana care v-a influenţat cel mai mult cariera ştiinţifică?
Aș fi foarte nedrept să menționez o singură persoană. Fiecare dintre dascălii mei mi-a influenţat, mai mult sau mai puțin, „dezvoltarea personală” și cariera științifică. În afara învățătoarei Elena Hudicovschi și a profesorilor din şcoala generală şi liceu (Mircea Georgescu, Ștefan Predescu, Elena Coman, Elena Mladin, Nicolae Popescu-Optași, Ion Bodescu, Dumitru Câlniceanu, Adrian Grosu, Alexandru Buicescu, Valentina Scurtu) îi voi menţiona pe profesorii universitari care au avut o contribuție substanțială la formarea mea ca viitor cercetător în domeniul biomedical: Octavian Bârzu, Adriana Hodârnău, Mircea Doroftei, Victor V. Papilian, Ana Savić, Dušan Kanazir, Vladimir Glišin. După „debutul” meu în cercetarea științifică un rol fundamental l-au avut mentorii: Gheorghe Benga, Vlad Artenie, Maurice Hofnung, Jean-Marie Clement. Consacrarea mea ca om de știință se datorează domnului academician Gheorghe Zarnea (1920 - 2012), fiind fără discuție persoana care mi-a influenţat cel mai mult cariera ştiinţifică.
Profesorul Zarnea nu numai că a fost un profesionist extraordinar, dar a fost și un om deosebit. În domeniul microbiologiei, academicianul Zarnea este cea mai reprezentativă personalitate a perioadei 1970 - 2012, fiind cel mai demn urmaș al academicienilor Dumitru Combiescu și Constantin Ionescu-Mihăieşti de la Institutul Cantacuzino. De la dânsul, în cei peste 13 ani de colaborare, am învățat că înțelepciunea nu are mare valoare fără modestie și că în cercetarea științifică trebuie să lași un pic de loc și pentru incertitudine sau îndoială. Totuși, nu vei da dovadă de înţelepciune dacă vei abandona o certitudine pentru o incertitudine! În opinia mea, lucrarea „Dicționar de microbiologie generală și biologie moleculară” (1350 de pagini, format A4), publicată în 2011 la Editura Academiei Române, reprezintă încununarea acestei colaborări remarcabile.