Revista >> Iunie 2017 [Nr.195] >> IT&C

Poate bloca deficitul de specialiști dezvoltarea orașelor inteligente în România?

Radu Ghitulescu

27 Iunie 2017

Orașele inteligente au nevoie nu doar de soluții „smart“, ci și de resurse umane inteligente, specialiști în domenii tehnologice și administrative noi, dar și de cetățeni cu un nivel de participare ridicat. Sunt cerințe actuale, pe care orașele românești care vor să acceadă la statutul „smart“ încep să le conștientizeze tot mai acut.

La momentul actual, „subiectul“ orașelor inteligente este abordat, în marea majoritate a cazurilor, dintr-o perspectivă strict tehnologică. Aproape toate proiectele Smart City demarate la nivel local se concentrează pe zona soluțiilor și sistemelor informatice, a infrastructurilor IT, a cerințelor de integrare, pe eficiența și rentabilitatea economică etc. Fără a aborda însă frontal problema resursei umane calificate necesară susținerii unor astfel de inițiative. O provocare dură în contextul în care România se confruntă cu un deficit în creștere de specialiști IT, iar adminstrațiile publice locale nu pot concura din punct de vedere financiar ofertele venite din mediul privat.
Mai nou, a început să se vorbească din ce în ce mai intens și de nevoia de specialiști la nivel administrativ. Este un efect indirect al faptului că în primăriile mai multor orașe românești au apărut „poziții“ de City Manageri. O categorie profesională nouă pe plan local, la a cărui geneză a contribuit nevoia critică a coordonării proiectelor IT complexe în conformitate cu strategiile de dezvoltare pe termen lung ale administrațiilor locale. Dar și necesitatea încadrării în „aparat“ a specialiștilor în domeniul administrației publice cu competențe în domeniul tehnologiilor informatice și nu numai.
Cu toate că proiectele „smart“ – în abordări insulare, ce-i drept – nu mai reprezintă de câțiva ani o noutate pe plan local, specializările administrative întârzie, încă, să apară. Singurul rezultat notabil în acest sens este inițiativa de dată recentă a Universității „1 Decembrie 1918" din Alba Iulia, care a anunțat deschiderea unei serii de linii de masterat în domenul Smart City (Se confirmă astfel încă o data că Orașul Unirii își justifică statutul de excepție în rândul viitoarelor orașe inteligente din România). Este adevărat însă și faptul că, în ultimii 2-3 ani, Academia de Studii Economice și Școala Națională de Studii Politice și Administrative au început să manifeste un interes din ce în ce mai evident în direcția pregătirii viitorilor specialiști în domeniul orașelor inteligente.
Dar, până când aceste intenții se vor concretiza, dacă tragem linie și adunăm, rezultă un deficit de competențe care devine tot mai mare odată cu creșterea numărului orașelor românești care vor să devină „Smart cities". Iar problema nu poate fi rezolvată cu soluții pe termen scurt, ci impune implicarea sistemului educațional nu doar la nivelul instituțiilor de învățământ superior, ci pe toate palierele – de la învățământul preuniversitar până la educația adulților.
Este un efort pe termen mediu și lung, ale cărui implicații au fost analizate în cadrul evenimentului „Smart Education & Training – Pregătiți pentru orașele inteligente“, la care au participat reprezentanți ai instituțiilor guvernamentale, administrației centrale, mediului universitar și ai organizațiilor publice și private implicate în promovarea conceptului Smart City în România.
Am extras din dezbaterile pe tema pregătirii viitoarelor generații de specialiști două puncte de vedere complementare, cu potențial tansformational pentru dezvoltarea educației românești în următorii ani.

Mitul rezervorului de resurse calificate
Profesorul Vasile Baltac, una dintre personalitățile marcante ale industriei IT&C românești, a realizat o radiografie a deficitului de profesioniști IT la nivel național, care poate genera o criză majoră în dezvoltarea viitoarelor orașe inteligente ale României.
Argumentația profesorului Baltac a avut ca punct de plecare situația existentă la nivel european, unde, peste trei ani, se estimează că un milion de locuri de muncă în domeniul IT vor rămâne neocupate. Este, dintr-o anumită perspectivă, un context defavorabil pentru România, în condițiile în care fenomenul migrației profesionale este foarte puternic, iar numărul absolvenților facultăților de profil este în jur de 9.000 pe an. „Ce-i drept, 9.000 reprezintă un progres față de acum 10-15 ani, când numărul era de 5.000 de absolvenți pe an, dar rămâne total insuficient și pentru a acoperi cererea de pe piața de muncă internă. De altfel, acest fapt a contribuit decisiv și la creșterea rapidă din ultimii ani a salariilor în domeniul IT – nejustificată după părerea mea și care frânează proiecte importante, precum cele de informatizare a României, pentru că le scumpește peste măsură", a explicat Vasile Baltac.

Deficitul de specialiști la nivel local este compensat parțial de fenomenul reconversiei profesionale, favorizat de adoptarea, la începutul anilor 2000, a scutirii de impozit pe salariul programatorilor. Potrivit estimărilor profesorului Baltac, aproape jumătate din profesioniștii care lucrează în domeniul IT la momentul actual în România nu sunt absolvenți ai unor facultăți de profil. Ceea ce reprezintă un semnal important pentru facultățile care nu au specializări în domeniul informaticii și care ar putea să-și consolideze curricula în acest domeniu pentru a facilita fenomenul de conversie.
Un alt aspect adus în discuție de Vasile Baltac a fost și cel al specializărilor profesionale: „Dilema este veche – formăm specialiști cu profil larg, pentru a se putea adapta la orice, sau ne concentrăm pe specializări în domenii de nișă? Eu sunt adeptul profilelor largi, flexibile, care permit adaptarea din mers și care sunt acceptate de firmele mari, care au resurse solide pe zona de instruire. Dar nu și de către companiile mici, cu resurse limitate, care doresc specializări stricte. Este o chestiune pe care fiecare universitate trebuie să o analizeze pentru a stabili cui se adresează și pentru cine formează viitorii specialiști".

Strategii pe termen lung
La un alt nivel s-a poziționat abordarea profesorului Adrian Curaj, unul dintre promotorii Strategiei de specializare inteligentă a României, care a analizat modul în care pot fi pregătite viitoarele generații de cetățeni inteligenți.
Fostul ministru al Educației și Cercetării Științifice a abordat problematica Smart City dintr-o perspectivă pe termen lung, insistând asupra necesității experimentării și implicării în educație, două deziderate esențiale pentru dezvoltarea inteligentă a oricărei comunități: „Pregătim copiii pentru un viitor și un ansamblu de competențe pe care nu-l știm, pentru că nu putem intui cât de sofisticată va fi evoluția societății peste câțiva ani. Iar istoria ne-o demonstrează cu prisosință – majoritatea profesiilor din prezent, combinațiile acestea unice de competențe și abilități profesionale, nu existau definite în urmă cu 10-15 ani. Trebuie să fim conștienți de faptul că toți copiii care intră în școală acum vor trăi într-un spațiu pe care cu greu îl putem schița cu mijloacele pe care le avem la dispoziție în prezent. Este o realitate faptul că elevii de acum sunt un «obiect digital» complicat, pe care nu îl putem înțelege întru-totul. Dar merită să depunem eforturi ca să identificăm competențele și abilitățile necesare dezvoltării lui și să găsim modalitățile optime de livrare a cunoștințelor de care are nevoie pentru a se dezvolta. Pentru toate acestea avem nevoie de deschidere: trebuie să le dăm elevilor acces la conținut digital și să-i facem se ne fie parteneri în procesul de dezvoltare a resurselor educaționale deschise. Avem nevoie de astfel de parteneriate, dar și de instrumente moderne – tablete, smart board-uri, clase virtuale etc. – pentru a le putea înțelege atât comportamentul individual, cât și pe cel manifestat în școală și în societate. Datele pe care le putem obține cu ajutorul tehnologiei, cu acest Internet of Everything care vine peste noi, ne pot ajută să înțelegem cum să îi îndrumăm și în ce direcții trebuie să meargă dezvoltarea lor. Vorbeam încă de acum câțiva ani – din 2011, când am construit Viziunea pentru educație 2025 «Semințe pentru viitor» –, de necesitatea stringentă a personalizării învățământului. Dar nu am realizat mari progrese în această direcție, pentru că, din păcate, nu avem spațiu pentru experimente educaționale. Și acum avem o nevoie critică de experimente și de din ce în ce mai multă interacțiune, pentru că problemele se transformă și nu mai putem face doar teste în laborator, ci trebuie să ieșim în comunitate, în societate, pentru a afla cum trebuie să îi educăm pe cei care vin să asigure dezvoltarea în viitor“.
Punctul de vedere al profesorului Curaj reprezintă o altfel de abordare, cu efect de durată asupra dezvoltării orașelor inteligente, fără a contrazice însă soluțiile immediate: definirea strictă a domeniilor de specializare ale facultăților cu profil IT, extinderea curriculei cu noi discipline de studiu, identificarea măsurilor adecvate de creștere a numărului de absolvenți etc. Sunt măsuri complementare, care necesită un efort pe termen lung, coordonat și asumat la nivel național, condiții dificil de întrunit.