Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Dr. Sorin Cristoloveanu:"Sunt pregătit să semnez pentru o nouă viaţă în campionatul ideilor ştiinţifice"

21 August 2017



Dr. Sorin Cristoloveanu, director ştiinţific la Institutul de Micro-electronică, Electromagnetism şi Fotonică din Grenoble (CNRS), a câştigat în acest an Grove Award, cea mai importantă distincţie internaţională acordată pentru contribuţii remarcabile în domeniul tehnologiilor şi dispozitivelor semiconductoare. Fiind primul cercetător francez şi al doilea european care cucereşte acest premiu, presa din Franţa a acordat acestui eveniment o atenţie binemeritată. Revista Market Watch a reuşit să obţină un interviu în exclusivitate cu dr. Sorin Cristoloveanu, inginer de origine română care, prin rezultatele sale profesionale deosebite şi prin cei 40 de ani de carieră prodigioasă, vorbeşte şi despre valoarea învăţământului din ţara noastră, făcând astfel vizibilă România pe scena ştiinţifică mondială.



Institute of Electrical and Electronics Engineers (IEEE), cea mai mare organizaţie tehnică profesională din întrega lume, v-a răsplătit cu Grove Award. Ce însemnătate are premiul pentru dumneavoastră, pentru comunitatea oamenilor de ştiinţă din care faceţi parte şi prin raportare la nanoelectronică, o industrie a cărei valoare este de 500 de miliarde de dolari anual?
Premiul Andrew Grove înseamnă foarte mult pentru mine pe plan profesional, dar are şi o semnificaţie sufletească. Prima carte de electronică pe care am citit-o a fost scrisă de Grove. Am deschis-o de 1001 ori, pentru o poveste diferită în fiecare seară. Cartea tronează încă pe biroul meu, deşi studenţii incearce să mi-o subtilizeze… În plus, e ediţia română, co-tradusă de regretatul profesor Adrian Rusu, foarte bun prieten.

Cât de greu se câştigă un astfel de premiu?
Cercetătorii de talent sunt numeroşi. Numeroşi sunt şi cei care lucrează dur, cu obstinaţie. La intersecţie se afla candidaţii care pot spera o distincţie semnificativă. O doză de creativitate şi de viziune ajută la materializarea speranţelor. Cred că am avut şi un pic de noroc să fiu ales dintre atâtea personalităţi de anvergură câte există pe plan mondial în domeniul semiconductoarelor. Mă simt foarte onorat.

Cum s-a schimbat viaţa dumneavoastră după ce aţi atins aceasta treaptă maximă a recunoaşterii profesionale?
Nu există treaptă maximă…

Grove Award v-a fost acordat pentru 40 de ani de cercetări dedicate thin body devices, care au contribuit la dezvoltarea tranzistorilor şi tehnologiei SOI (semiconductor on insulator). Care a fost impactul acestor cercetări asupra electronicii şi industriei de semiconductori şi cum îşi pune în continuare amprenta această tehnologie? Ce dispozitive inovatoare de ultimă oră sunt generate de această tehnologie? Unde întâlnim aplicaţiile sale cele mai utile? În ce direcţie evoluează ultimele dumneavoastră cercetări?
Tehnologia SOI, în care m-am lansat acum 40 de ani, era un subiect prospectiv, exotic şi cam riscant. Şansa mea e că după 30 de ani filiera SOI a ieşit pe piaţă, schimbare pe care viitorul industriei electronice nu o mai poate evita. Toate dispozitivele avansate de azi, mâine şi poimâine trebuie să aibă un corp fin, de ~10 nm, altfel nu pot fi miniaturizate. Filiera SOI a evoluat în cursul anilor şi conceptele descoperite au fost adoptate şi de alte tehnologii: FinFET, nanofire, materiale monostrat 2D. Este vorba de o familie de componente care oferă circuitele electronice cele mai rapide, mai mici şi mai puţin gurmande în energie. Toate firmele importante lucrează în acest domeniu. Regele Siliciu este mort, însă s-a reîncarnat imediat în structuri de tip SOI. Deşi unele limite ale microelectronicii sunt vizibile, nu cred că dezvoltarea sa se va opri. Cine îşi poate imagina că în 20 de ani calculatoarele şi telefoanele nu vor fi mult superioare?
Leitmotivul progresului este reducerea consumului şi al costului de producţie. IOT (Internetul de obiecte interconectate) va conduce probabil la o mutaţie societala prin multiplicarea componentelor, conexiunilor şi comunicaţiilor. Sensori, procesoare şi memorii capabile de a se auto-alimenta în natură sunt necesare. Bateriile vor dispărea înaintea tranzistoarelor. Trăim într-o periodă unde creativitatea este esenţială.
Echipa mea lucrează pe memorii cu consum redus şi pe tranzistoare cu comutaţie verticală, însă competiţia internaţională e teribilă. Dar e mai bine aşa. Rezultatele, chiar excelente, obţinute într-un domeniu fără competiţie şi impact economic, nu atrag mare interes.

Sunteţi singurul inginer de origine română care a reuşit să cucerească Grove Award. În ce măsură se datorează această performanţă şi învăţământului din România?
După liceul Gheorghe Lazăr (ce timp minunat !), am făcut doi ani de Politehnica, la Facultatea de Electronică, şi am continuat studiile în Grenoble. Bagajul românesc conţinea un stoc preţios de matematică şi fizică, care mi-a permis să mă simt confortabil peste tot. Calitatea formaţiei iniţiale în România explică de ce am căutat mereu să lucrez cu tineri români pentru ai conduce la doctorat. Toţi au reuşit, unii au devenit actori respectaţi pe scenă internaţională.

Care este mesajul dumneavoastră pentru studenţii români de la Electronică şi pentru cercetătorii români dedicaţi micro şi nanoelectronii?
Înainte de a se lansa într-o carieră ştiinţifică, tinerii trebuie să înţeleagă că momentele de fericire, ca acest premiu, sunt rare. Viaţa zilnică e plină de îngrijorări, dureri şi frustrări. Cercetătorii auto-satisfacuti nu sunt buni. Nici cei care închid uşa şi şuşotesc la ordinator de frică că ideile lor vor fi furate (se întâmplă). Interacţiunile sunt esenţiale. Şi pasiunea. Sunt gata să semnez pentru o nouă viaţă în acelaşi campionat. Să scot idei multe şi să lucrez din greu pentru a demonstra că majoritatea sunt perfect inutile.

Care consideraţi că sunt atuurile învăţământului şi cercetării de profil din România?
Educaţia în ştiinţe exacte (interesant că în franceză sunt numite „dure“) trebuie să conducă la competenţă fără a distruge, prin disciplina de tip „militar“, calităţile inventive. Unele universităţi din Asia produc tineri competenţi, însă incapabili să iasă din drumurile bătute. Universităţile din SUA privilegiază spiritul de inovaţie, lăsând expertiza să fie completată ulterior (doctorat). Cred că România, Franţa şi alte ţări europene au o formulă bună. Astfel se explică numărul impresionant de români cunoscuţi şi recunoscuţi în electronică mondială. Sunt mândru de această realitate. Ceea ce mă îngrijorează e că din ce în ce mai mulţi tineri de talent se îndepărtează de ştiinţele exacte. Faptul că marketing-ul pare mai atractiv e un rezultat de marketing, nu-i aşa ?

Aţi păstrat legăturile cu cercetătorii din România şi în special cu IMT Bucureşti, primul institut din ţara care a identificat potenţialul combinaţiei micro-nano-biotehnologii şi a orientat colectivele de cercetare către acest domeniu. Pentru ce apreciaţi acest institut şi cercetătorii săi?
Legăturile cu cercetătorii din România, sporadice şi dificile înainte de Revoluţie, s-au dezvoltat mult. Laboratorul nostru primeşte un flux continuu de doctoranţi, post-doc şi stagiari romani. Vechile legături cu Politehnica (mă gândesc cu drag la profesorii Rusu şi Brezeanu) au fost completate cu colaborări din IMT Bucureşti. Aceste relaţii mi-au permis să aduc în 2013 la Bucureşti conferinţa ESSDERC-ESSCIRC, cel mai important eveniment european dedicat dispozitivelor electronice semiconductoare şi respectiv circuitelor electronice. Cum era pentru prima dată organizată în Est, Steering Committee pe care îl prezidam a fost surprins, dar constructiv. Organizarea, asigurată de Infineon România, UPB, IMT Bucureşti şi Univ. Gh. Asachi din Iași, a fost excelentă şi succesul congresului rămâne memorabil.
IMT este un institut respectabil şi foarte respectat pentru orientarea ştiinţifică şi calitatea lucrărilor sale. Am urmărit evoluţia institutului din 1991, când am început să participăm la congresul CAS pe care institutul îl organizează anual la Sinaia. Viziunea iniţială a domnului acad. Dan Dascălu şi amprenta doamnei dr. Raluca Müller şi a domnilor dr. Mircea Dragoman şi dr. Adrian Dinescu în strategia ştiinţifică, temele de cercetare şi deschiderea internaţională sunt remarcabile. Când două domenii ştiinţifice se întâlnesc şi se plac, inovaţiile vin repede. IMT a pariat devreme pe pluri- şi inter-disciplinaritate şi acum recoltează fructele.

Care sunt cele mai importante colaborări/proiecte pe care le aveţi cu IMT Bucureşti sau pe care le aveţi în vedere?
Pe lângă contacte personale multiple, o cooperare între laboratoarele de Nano-Bio-Tehnologie (IMT) şi IMEP-LAHC (Grenoble) este finanţată de programul Brâncuşi. Ambiţia proiectului este de a detecta, cu o metodă originală (pseudo-MOSFET), straturi bio depuse pe SOI. Doi doctoranzi (Melania Banu, la IMT, şi Licinius Benea, la IMEP) lucrează sub conducerea dr. Monica Simion şi dr. Mihaela Kusko de la IMT şi a profesorilor Irina Ionică şi Maryline Bawedin de la IMEP. Acest program este un exemplu perfect de complementaritate ştiinţifică: expertiza bio, la IMT, şi cea SOI, la noi. Primele rezultate fiind promiţătoare, ne gândim la un proiect mai vast în cadrul programelor EU.

Cum apreciaţi că decurge coopera-rea ştiinţifică dintre România şi Franţa, în general, şi în domeniul pe care îl reprezentaţi, în particular? Ce recomandări de îmbunătăţire consideraţi că pot fi aduse şi prin ce fel de instrumente?
Tehnologia micro-nano costă foarte mult la IMT şi ar costa mult mai mult la scară industrială. Fără industrie locală, competenţele în tehnologie riscă să se evapore. Firmele europene, în general, devin rare. În Grenoble, am avut noroc: campionii SOI au crescut aici (SOITEC şi STMicroelectronics). O soluţie, exploatată deja în România, este de a se specializa în concepţia circuitelor electronice. O altă soluţie ar fi cea de a atrage construcţia unei uzine de semiconductoare aparţinând unui conglomerat (Intel, Samsung, Hynix). China şi Vietnam au reuşit, de ce nu România ?

Aţi devenit una dintre personalităţile ştiinţifice din România care a reuşit să devină vizibilă pe scena internaţională. Ce misiune vă propuneţi să împliniţi în acest moment de graţie din cariera dumneavoastră? Intră România în planurile dumneavoastră de suflet? Cum aţi putea ajuta cercetătorii din România să atingă rezultate ştiinţifice remarcabile, şi, de ce nu, să continue munca dumneavoastră în domeniu?
Bineînţeles că România e în sufletul meu. Cum spune şi soţia mea, singurul lucru pe care ştiu să-l fac bine e să ghidez studenţii cu sfaturi şi idei. Candidaţii români pentru o teză la Grenoble sunt bineveniţi. Rămân deschis la orice misiune sau proiect de colaborare. Teama că domeniului meu de activitate se va opri cu mine nu mă mai nelinişteşte. Una din moştenitoare e de origine română…



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite