Revista >> Octombrie 2017 [Nr.198] >> Cercetare & Invatamant superior

Tehnologic, cadastrul din România este în secolul 21

Bogdan Marchidanu

26 Octombrie 2017

Recenta conferinţă GeoPreVi, devenită un eveniment tradiţional în universul specialiştilor din cadastru, a arătat clar că, din punct de vedere tehnologic, în special al aplicării IT-ului în domeniul cadastral, România este în secolul 21. Din alte puncte de vedere, însă, situaţia este mult mai puţin optimistă.

Zona de lumină
Ca în multe, prea multe alte domenii de activitate din România, şi în domeniul cadastral există o zonă de lumină, clar evidenţiată în cursul conferinţei. Este vorba, pe de o parte, de faptul că profesioniştii din domeniu, atâţia câţi sunt, sunt foarte bine racordaţi la utilizarea celor mai noi instrumente IT pentru desfăşurarea unei activităţi eficiente. Pe de altă parte, este vorba de legăturile deja strâns stabilite între asociaţiile profesionale, cum ar fi Uniunea Geodezilor din România, cu organismele similare internaţionale şi, în primul rând, europene.
Sublinierea importanţei unor astfel de legături este o acţiune care aproape că nu mai necesită argumente pro. Aşa cum au arătat deja materialele apărute în revista Market Watch în cursul acestui an, fenomenul cadastral este de amploare în spaţiul european, din motive temeinice. Terenul şi proprietăţile imobiliare sunt socotite din ce în ce mai mult drept nişte resurse strategice, ba chiar în unele ţări ca o zonă de siguranţă naţională. Iar o asemenea optică face ca, de voie sau de nevoie, autorităţile cu rol de reglementare să ţină cont şi să poarte dialoguri permanente cu asociaţiile profesionale.
La rândul ei, tehnologia informaţiei are nevoie de foarte puţine argumente pro în sensul importanţei pentru un asemenea domeniu vital. Pe lângă eficientizarea activităţii de măsurare, IT-ul joacă actualmente un rol esenţial în tot ceea ce înseamnă activitate de înregistrare şi arhivare a proprietăţilor imobiliare, dar şi un rol vital în procesul de transparentizare a situaţiilor concrete şi a relaţiilor dintre autoritate şi toţi ceilalţi actori interesaţi.
Unele dintre elementele IT prezentate în cadrul conferinţei au evidenţiat, de altfel, faptul că domeniul cadastral este vital pentru economiile naţionale. S-a vorbit acolo despre sisteme de monitorizare în timp real a situaţiilor terenurilor, despre sisteme IT de monitorizare a schimbărilor climatice (datorită impactului evident asupra terenurilor şi proprietăţilor imobiliare), despre metode IT de colectare date în beneficiul comunităţilor locale, despre metode noi de finanţare, cum este crowsourcing-ul, pentru realizarea unor proiecte cadastrale vitale pentru comunităţi. Şi, evident, despre multe soluţii bazate pe cele mai noi versiuni de CAD. Toate astea înseamnă soluţii big data, analytics, geospaţiale şi chiar blockchain (!), care să potenţeze bazele de date deja existente sau care urmează să fie create.
Iar astfel de evoluţii înseamnă pentru mulţi actori implicaţi, chiar un apel la descifrarea unui viitor probabil al acestui domeniu. A fost, de pildă, cazul lui Gyula Ivan, de la oficiul guvernamental al primăriei Budapestei, care a ţinut un foarte interesant discurs despre provocările din tehnologie, societate şi politici asupra cadastrului şi managementului proprietăţilor imobiliare. Sau cazul celor doi speakeri din partea FIG (International Federation of Surveyors), una din cele mai importante organizaţii internaţionale de cadastru, Daniel Steudler şi Robert W. Foster, care au vorbit despre nevoia unui cod al terenurilor, ca o a patra revoluţie în zona administrării proprietăţilor imobiliare, respectiv despre crearea unui set universal de principii etice pentru profesiile legate de proprietăţile imobiliare.

Zona de penumbră (optimist vorbind)
Viziunea aparent pozitivă asupra situaţiei din domeniul cadastral în România, marcantă pentru prima zi a conferinţei (fără a lua în seamă scurtele discursuri inaugurale ale diverşilor politicieni autohtoni veniţi să lanseze, ca de obicei, tot felul de promisiuni, ca apoi să plece în grabă, prin asta demonstrând o dată în plus dezinteresul pentru chestiunile cu adevărat interesante care se dezbat la astfel de evenimente), a intrat în zona realităţii concrete abia în a doua zi, odată cu dezbaterea legată de activitatea propriu-zisă de cadastru şi măsurare a proprietăţilor imobiliare în România. O realitate pe care un optimist ar defini-o în penumbră, iar un realist ar declara-o mai degrabă ca disperată.
De ce? Căutând o expresie cât mai plastică a acestei realităţi, ea nu ar putea fi comparată decât cu un dialog între oameni cu voci clare şi surzi. Cam la aşa ceva se poate reduce relaţia concretă între actorii implicaţi în activitatea profesională de geodezie şi cadastru şi autorităţile române cu rol de reglementare în domeniu. Şi asta deşi a existat un element pozitiv, concretizat în prima promisiune fermă din partea unei autorităţi, Agenţia Naţională pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI), prin vocea directorului acesteia, Radu Codruţ Ştefănescu, vizavi de intrarea în vigoare în scurtă vreme a Legii organizării profesiei de geodez, o lege cerută de ani de zile de toţi actorii din domeniu.
De fapt, care sunt adevăratele probleme cu care se confruntă actorii din domeniu şi care au fost reiterate şi în cadrul conferinţei? „Am spus-o de mai multe ori și o să o repet mereu până la soluţionare", declara, pentru revista Market Watch, Valeriu Manolache, preşedintele Asociaţiei Patronale de Cadastru, Geodezie şi Cartografie. „Noi, ca organizaţie, avem aşteptări foarte mari de la autorităţile române în privinţa organizării acestei profesii în România. În primul rând este vorba de respectarea codului profesional. La nivel european există un cod profesional care spune cam aşa: Ca să poţi profesa în zona cadastrului e nevoie de cinci ani de studii superioare, doi ani de practică şi un examen. În România nu avem aşa ceva. În al doilea rând este vorba de partea financiară a acestei activităţi. În momentul de faţă, statul român plăteşte pentru intabularea unei proprietăţi aproximativ 10 euro. În zona pieţei private, a lucrărilor executate prin cadastru sporadic, preţurile sunt mai mari de 100 de euro. Vorbim de o diferenţă extrem de mare, care nu se mai regăseşte în nicio ţară europeană”.
„Este vorba de o atitudine a statului pe care eu personal nu pot să o înţeleg, vizavi de nişte interese care ar fi importante pentru acesta”, adăuga Valeriu Manolache. „Cred că statul este interesat să vină cu nişte preţuri minime, astfel încât să-şi protejeze încasările. În momentul de faţă există o piaţă gri, pe care un client plăteşte 100 de euro şi se taie o chitanţă de 50 de lei. Statul pierde într-un astfel de moment. El ar putea face mult mai uşor ordine într-o asemenea zonă şi împreună cu o organizaţie profesională recunoscută prin lege. Din păcate, lucrurile nu se petrec aşa”.
Mai multe intervenţii din cadrul dezbaterii au subliniat o parte din ideile lui Valeriu Manolache. Şi asta deoarece statul ar trebui să fie interesat să cunoască situaţia reală a proprietăţii. Este aproape unanim recunoscut că cel mai slab administrator al proprietăţilor este chiar statul. Iar în România realitatea spune că apele nu sunt întabulate, căile ferate nu sunt întabulate, drumurile nu sunt întabulate, adică tot ce este în patrimoniu public, în ciuda încercărilor reprezentanţilor ANCPI de a prezenta situaţia de o manieră mai optimistă în cadrul conferinţei.
„În prezent tratarea cadastrului ar trebui să fie unitară, deoarece aşa este legal”, a declarat în timpul dezbaterii Cornel Păunescu, preşedintele Uniunii Geodezilor din România. „Există norme clare de aplicare şi există exemple. Subliniez nevoia de existenţă, la nivel de Agenţie Naţională, a unui regulament clar de avizare a lucrărilor. Din punctul nostru de vedere, fără a avea o practică unitară, programul naţional de cadastru şi carte funciară nu are nicio şansă de a deveni realitate până în 2023, aşa cum se prevede. A realiza cadastrul nu înseamnă rezolvarea problemei doar din computer, ci în primul rând verificarea documentaţiei existente şi măsurătorile efective în teren”.
Dincolo de astfel de chestiuni spinoase şi esenţiale pentru sfera geodeziei şi cadastrului în România, au existat şi intervenţii pe probleme punctuale, care arată însă adevărata dimensiune a problematicii. Ele s-au referit la stringenta nevoie a diminuării volumelor imense de hârtie folosite în activitatea de cadastru, unde orice eroare materială generează obligaţia de refacere a unor întregi documentaţii. Intervenţiile au generat şi o interpelare a unui delegat străin care, cerând să ia cuvântul, a spus: „Sincer, eu nu înţeleg. Ştiu că în România există o lege prin care se reglementează folosirea semnăturii electronice. De ce nu aplicaţi această lege la nivelul autorităţilor pentru a elimina hârtia şi birocraţia?” Răspunsul primit din partea reprezentanţilor autorităţii de profil a fost tăcerea.
Nu mai puţin interesantă a fost şi intervenţia primarului Emil Drăghici, preşedintele asociaţiei comunelor din România, care a spus, pe un ton răspicat: „Fac un apel cât se poate de serios la luarea de măsuri pentru digitizarea domeniului cadastral. La nivel de primării suntem sufocaţi de birocraţie. Suntem în epoca digitală şi nu ne mai putem permite să lucrăm cu metode şi mentalităţi care aparţin de trecut. În plus, ne putem gândi şi la metode suplimentare de stimulare a unei activităţi cadastrale cât mai depline şi mai eficiente. Una dintre acestea, şi e vorba de o iniţiativă a asociaţiei pe care o conduc şi pe care o reiterez aici, ar fi aceea a impozitării diferenţiate a proprietăţilor imobiliare în funcţie de existenţa sau nu a unui cadastru efectuat. Cei care nu îşi fac cadastrul ar trebui să plătească mai mulţi bani ca impozit pe proprietate”.
Oarecum de aşteptat, nu a existat o concluzie finală a acestei conferinţe importante. Semnalele de alarmă au fost însă trase, şi chiar în mod public. Rămâne de văzut care va fi reacţia partenerului „comod” din această ecuaţie, anume autoritatea publică.
În final, poate singurul lucru rămas demn de menţionat este acela că această conferinţă a fost organizată de Facultatea de Geodezie din cadrul Universităţii Tehnice de Inginerie Civilă din Bucureşti, şi co-organizată de Uniunea Geodezilor din România, Asociaţia Patronală de Cadastru, Geodezie şi Cartografie din România şi ANCPI, cu participarea Federaţiei Internaţionale a Geodezilor (FIG).