Revista >> Noiembrie 2017 [Nr.199] >> Cercetare & Invatamant superior

Erasmus+, povestea merge mai departe

Radu Ghitulescu

17 Noiembrie 2017

Erasmus din Rotterdam spunea că „Principala speranţă a unui popor constă în educaţia corectă a tineretului său“. Cinci secole mai târziu, Uniunea Europeană lansa programul educaţional Erasmus, de care beneficiază şi România începând din 1997. Ediţia de anul acesta a evenimentului „Învaţă şi dă mai departe!“, organizat de către ANPCDEFP, a fost dedicată celebrării a 30 de ani de activitate a programului Erasmus la nivel european şi sărbătoririi rezultatelor proiectelor realizate în România în cele două decenii. Nu a fost însă o simplă „aniversare contabilă“, încărcată cu bilanţuri, ci o adevărată paradă a proiectelor Erasmus+, în prim-planul sărbătorii fiind oamenii şi poveştile din jurul fiecărei iniţiative.

4.400.000 de studenţi +
1.800.000 de profesori, formatori şi lucrători de tineret
1.400.000 de tineri în schimburi de tineret
1.300.000 de participanţi la programele de formare profesională iniţială
100.000 de voluntari
9.000.000 de persoane

Acestea sunt rezultatele „cantitative“ ale programului EuRopean community Action Scheme for the Mobility of University Students (Erasmus), iniţiat de Uniunea Europeană în urmă cu 30 de ani, şi ale programelor succesoare.
Cât înseamnă însă cele 9 milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene care au beneficiat de programul Erasmus?
„Dacă ne raportăm strict la numere, pare mult. Însă, dacă ne raportăm la procente, înseamnă undeva în jur de 2% din populaţia Uniunii Europene. Ceea ce este prea puţin!“, explică Monica Calotă, directoarea Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (ANPCDEFP), entitatea care gestionează desfăşurarea acestui program în România.
Este un punct de vedere care are partizani puternici la nivel european. Cum este, de exemplu, Sandro Gozi, ministrul italian al Afacerilor Europene, beneficiar şi el al unei „mobilităţi“ în anii '90 şi autor al cărţii „Generaţia Erasmus“, care afirmă că bugetul Erasmus trebuie multiplicat cu 10 pentru ca numărul beneficiarilor programelor de mobilitate europene să ajungă cât mai curând la 40 de milioane.
„Dacă finanţarea programului Erasmus+ ar creşte, s-ar putea atinge acel prag minim de 10%, care, odată depăşit, ar permite ca transformarea să devină efectivă, potrivit teoriei managementului schimbării“, argumentează directoarea ANPCDEFP.

O „poveste românească“, un succes european
Dincolo de cifre şi procente însă, Erasmus+ înseamnă poveşti de viaţă. Poveşti despre transformare şi despre experienţe care schimbă destine şi deschid minţi. Şi există zeci de astfel de „cazuri“ şi în România.
Iată unul dintre ele, în versiunea concisă a protagonistei, bihoreanca Simona Bişboacă: „În 2001 am beneficiat de un stagiu de mobilitate Erasmus la Universitatea din Bologna. Pentru mine, care eram pe atunci studentă în anul trei la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Cluj, experienţa aceasta a reprezentat un adevărat şoc: dintr-o dată aveam acces la laboratoare super-dotate şi puteam lucra pe echipamente de cercetare de mii de euro. Când am revenit însă în ţară, unul dintre profesorii de la facultatea mea nu a vrut să-mi recunoască nota luată la un examen în Italia. Şi bine a făcut pentru că, pregătindu-mă pentru examenul acela, mi-a venit o idee pe care ulterior, în 2009, am brevetat-o. În 2010 mi-am lansat propria afacere şi am implementat în producţie acel prim brevet de invenţie, creând un produs cu care am participat la mai multe saloane internaţionale de inventică, unde am câştigat medalii de aur şi premii speciale. Au urmat de-a lungul anilor şi alte brevete de invenţie. Din acest punct de vedere, experienţa Erasmus a fost pentru mine esenţială. Dacă nu aş fi ajuns în Italia, dacă nu aş fi avut oportunitatea de a studia la Universitatea din Bologna, dacă nu ar fi fost toate evenimentele care au urmat, nu aş fi omul de astăzi cu mintea deschisă către o lume nouă şi către tot ce înseamnă Europa“.
Pentru a actualiza povestea, se impune o precizare. Importantă! Anul acesta, în iunie, Simona a fost invitată la sediul Parlamentului European în postura de ambasador al programului Erasmus+ în România, fiind premiată de către preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Junker, pentru evoluţia pe care a avut-o după stagiul din 2001.

Erasmus în România
Din 1997, în România au beneficiat de programele Uniunii Europene:
• peste 75.000 de studenţi din învăţământul superior;
• 62.000 de tineri în schimburi de tineri, inclusiv Serviciul European de Voluntariat (SEV);
• peste 30.000 de profesori, cadre didactice auxiliare, formatori şi lucrători de tineret;
• 20.000 de tineri aflaţi în formare profesională iniţială.

Trei modele de bune practici în domeniul iniţiativelor academic
Aşa cum spuneam, în România există zeci de astfel de poveşti, de experienţe transformaţionale la nivel de individ. Firesc, având în vedere că, din 1997 şi până în prezent, peste 75.000 de studenţi din învăţământul superior autohton au participat la programele de mobilităţi ale Uniunii Europene.
În cele două decenii de când este activ şi în România, programul Erasmus a avut însă un impact profund şi la nivelul întregii societăţi. Şi asta pentru că, dacă la sfârşitul anilor '80 Erasmus era un program care se adresa strict studenţilor, Erasmus+ a ajuns ca azi să înglobeze şi alte sectoare ale educaţiei.
În cadrul celor cinci sesiuni găzduite de conferinţa de valorizare
„Învaţă şi dă mai departe!“ au fost prezentate o serie de astfel de proiecte finanţate prin programul european Erasmus+ şi programele anterioare, Învăţare pe tot parcursul vieţii şi Tineret în acţiune. Iată trei exemple de proiecte, care, prin prisma rezultatelor obţinute, se încadrează în categoria modelelor de bune practici, cu potenţial de replicare la nivel naţional.

„Saving Hearts“ Universitatea „Lucian Blaga“, Sibiu (2015-2017)
Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu, în parteneriat cu Spitalul European Polisano, Universitatea din Lund, din Suedia, şi institutul de cercetare Western Vascular, din Irlanda, a iniţiat şi derulat în perioada 2015-2017 proiectul „Saving Hearts: Innovative Methods în Cardiovascular Disease Treatment“. Proiectul, finanţat prin intermediul programului Erasmus+, a creat prima şcoală de vară internaţională în chirurgie cardiovasculară şi endovasculară şi cardiologie intervenţională din România.

„Scopul acestui proiect academic inovator a fost acela de a pregăti, teoretic şi practic, studenţii români şi străini în cele mai moderne tehnici imagistice de explorare a cordului, de diagnosticare şi de tratament intervenţional al afecţiunilor cardiovasculare. Fiecare dintre cele trei ediţii ale şcolii de vară desfăşurate la Sibiu a avut aproximativ câte 40 de studenţi din România, Republica Moldova, Franţa, Suedia, Irlanda şi Statele Unite, care au participat la intervenţii complexe transmise live în sălile de curs şi activităţi experimentale şi de exersare a tehnicilor chirurgicale prin intermediul simulatoarelor de intervenţii cardiovasculare. Seminarele interactive au fost susţinute de unii dintre cei mai buni chirurgi în domeniul bolilor cardiovasculare din Europa şi SUA, printre care s-au numărat prof. dr. Petru Liuba – medic cardiolog pediatru şi şeful catedrei de Cardiologie Intervenţională a Universităţii din Lund – şi prof. univ. dr. Sherif Sultan – chirurg, profesor şi cercetător renumit la nivel internaţional şi preşedintele Societăţii Internaţionale de Chirurgie Endovasculară. În cadrul proiectului au fost create echipe mixte de studenţi şi profesori din diferite ţări, care au lucrat la articole şi prezentări de caz, cu care au participat la congrese internaţionale, unele dintre ele fiind publicate în publicaţii cotate ISI“, a explicat managerul proiectului, conf. dr. Victor Costache, directorul medical al Spitalului European Polisano şi şeful secţiei de Chirurgie Cardiovasculară şi Toracică din cadrul aceleiaşi instituţii.
Trăgând linie şi adunând rezultatele, proiectul de la Sibiu a fost un real succes, vizibil atât în numărul studenţilor care au ales ca specializare de rezidenţiat chirurgia cardiovasculară, cât şi prin faptul că s-a creat o resursă importantă de competenţe internaţionale în acest domeniu medical. „Medicii români din diaspora reprezintă o resursă umană extrem de valoroasă, neexplorată însă şi, din păcate, neexploatată suficient“, a concluzionat dr. Victor Costache.