Revista >> Noiembrie 2017 [Nr.199] >> Cercetare & Invatamant superior

Cele mai bune practici de management a depozitelor ecologice de deşeuri

Prof. dr. ing. Valentin Feodorov

17 Noiembrie 2017

Managementul deşeurilor reprezintă unul dintre atributele unei societăţi civilizate. Conform datelor oficiale, în Uniunea Europeană se produc anual în jur de 3 miliarde de tone de deşeuri. Dintre acestea, se pot evidenţia câteva categorii. Astfel, fiecare cetăţean al Uniunii Europene produce în medie în jur de jumătate de tonă/an de deşeuri menajere. În Uniunea Europeană sunt peste 500 de milioane de cetăţeni. Din activităţile manufacturiere rezultă în jur de 360 milioane de tone de deşeuri, 900 de milioane tone rezultate din construcţii, 95 de milioane tone de deşeuri sunt produse în sectoarele mediu şi energie. Toate aceste cantităţi de deşeuri au un impact enorm asupra mediului, provocând poluarea, gaze cu efect de seră, precum şi pierderi importante de materie primă.

Având în vedere magnitudinea problemei, în Uniunea Europeană au fost adoptate numeroase reglementări privind managementul deşeurilor. Documentul-fundament îl reprezintă Directiva Cadru a Deşeurilor 2008/98/EC, completată de numeroase alte reglementări, transpuse în legislaţiile naţionale. În plus, în anul 2006, Comisia Europeană a emis un document de referinţă privind cele mai bune tehnici de management al deşeurilor, intitulat generic BREF. Acest document prezintă cele mai bune tehnici disponibile, denumite generic BAT (Best Available Techniques), care sunt criteriile care au stat la identificarea şi ierarhizarea acestora, având în vedere faptul că în Uniunea Europeană există peste 1400 de instalaţii de management al deşeurilor.
BAT-urile au fost introduse ca principiu de bază în Directiva IPPC 96/61/EC. În esenţă, acestea sunt definite ca fiind „cele mai eficiente şi mai avansate stagii de dezvoltare ale unei activităţi şi a metodelor sale de operare”, în care:
• „cea mai bună tehnică” reprezintă cel mai eficient mod de atingere a unui înalt grad de protecţie a mediului;
• „tehnicile disponibile” sunt definite ca fiind tehnici accesibile şi dezvoltate într-atât încât să permită implementarea în condiţii de viabilitate tehnico-economică;
Termenul „tehnici” include atât tehnologiile utilizate, cât şi modul în care acestea sunt proiectate, instalate, operate şi dezafectate.
În ierarhizarea BAT-urilor, accentul se pune în primul rând pe prevenirea poluării şi apoi pe tratare. În determinarea BAT-urilor s-au luat în considerare mai mulţi parametri şi anume nivelul emisiilor de gaze, gradul de poluare a aerului, poluarea apelor, poluarea cu metale grele, etc.

Conform Ghidului emis de Agenţia pentru Protecţia Mediului din Irlanda privind BAT-urile specifice depozitelor ecologice de deşeuri, au fost luate în considerare următoarele elemente:
• localizarea depozitului ecologic de deşeuri;
• zonele de protecţie faţă de comunităţi, ferme sau senzori receptivi;
• proiectarea sistemului de management a depozitului de deşeuri;
• sistemele de management a calităţii mediului la obiectiv;
• procedurile privind aceptarea deşeurilor, sortarea şi depozitarea deşeurilor;
• activităţile derulate în cadrul obiectivului respectiv;
• riscurile faţă de mediu;
• controlul şi utilizarea gazelor de depozit.

Prevenirea și reducerea riscurilor de mediu
În categoria riscurilor faţă de mediu, obiectivul BAT-urilor este acela de a reduce poluarea aerului şi a apelor, a consumului de energie, etc.
Controlul gazelor de depozit reprezintă unul dintre subiectele de mare interes la nivelul Uniunii Europene. Ca urmare, Comisia Europeana a emis un ghid referitor la acest aspect, recomandând colectarea, tratarea şi utilizarea corespunzătoare a gazelor de depozit.
Sistemele de management a gazelor trebuie să prevină scăpările necontrolate de gaze din cadrul obiectivului, precum şi să diminueze cât mai mult emisiile de mirosuri. Documentul prezintă recomandări practice privind:
• măsurile care trebuie întreprinse pentru a controla acumularea şi migrarea gazelor de depozit;
• tehnici de colectare a gazelor din depozitele care primesc deşeuri municipale cu conținut de fracție organică;
• tehnici de prognozare a producţiei de gaze;
• metode de utilizare a gazelor de depozit colectate pentru producerea de energie;
• arderea la faclă acolo unde gazele nu pot fi utilizate pentru producţia de energie;
• modalităţi de minimizare a pericolelor.

Documente de referință
Nu în ultimul rând, ghidul elaborat de Comisia Europeana recomandă o serie de documente care pot fi utilizate de statele membre pentru soluţionarea acestei probleme.
Lista documentelor recomandate în ghidul Comisiei Europene este următoarea:
• UK Waste Industry Code of Practice on Landfill Gas Environment Agency Guidance on the Management of Landfill Gas
• EPA Guidance Note on Landfill Flare and Engine Management and Monitoring
• EPA Guidance on Surface VOC
• Emissions Monitoring on Landfill Facilities (AG6)
• EPA Guidance on Management of Low Levels of Landfill Gas
• SGI guidance on inventory, survey and risk classification of old landfills - leachate and landfill gas (in Swedish)
• ADEME guidance on optimisation of landfill gas capture (in French):
• http://www.optigede.ademe.fr/sites/default/files/fichiers/Guide_optimiser_captage_biogaz.pdf

Din această perspectivă, BAT-urile privind depozitele ecologice de deşeuri trebuie să conţină şi recomandări pentru sisteme de management a gazelor de depozit şi a emisiilor fugitive. BAT-urile trebuie să recomande tehnologii performante de acoperire a depozitelor de deşeuri, tehnologii sigure privind captarea şi transportul gazelor de depozit, controlarea condiţiilor de combustie a gazului la faclă şi/sau utilizarea acestuia în unităţi de producere a energiei.

Un depozit ecologic la standarde europene
Unul dintre puţinele depozite din România care aplică în practică recomandările BAT europene este cel al Iridex de la Chiajna. La acest depozit, gazele de depozit sunt captate şi transformate în energie electrică, în timp ce calitatea aerului este monitorizată permanent, deşeurile care intră în depozit sunt sortate, deşeurile biodegradabile sunt biostabilizate într-o instalaţie de compostare cu membrană semipermeabilă, iar levigatul este colectat şi tratat într-o staţie de epurare cu osmoză inversă.
Depozitul de la Chiajna procesează zilnic circa 1200 de tone de deşeuri municipale şi este singurul depozit de deşeuri din Bucureşti care aplică în practica curentă recomandările cuprinse în ghidurile BAT pentru domeniu.