Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Colaborarea ca imperativ de supravieţuire

17 Noiembrie 2017



Recentul eveniment „Digital Romania International Forum II: Startups in 4.0 Industries” a însemnat şi ocazia de lansare a unui mesaj care, luat individual, ar putea suna ca unul politic pentru viitor. Anume acela că România va trebui să facă din colaborare un imperativ de acţiune pentru a supravieţui în era digitală.

O imagine în limpezire
Evenimentul a avut, la o privire de sus, toate ingredientele unui eveniment de marcă: participanţi de prestigiu, autorităţi (mai mult aparţinând organismelor internaţionale decât statului român), ambasadori, actori privaţi care au repurtat deja succes în mediul digital. De această dată, însă, a mai avut şi un „ceva” în plus. Şi asta deoarece, poate şi datorită lipsei autorităţilor statele române de la nivel central şi local, o parte dintre participanţi au avut un discurs axat (mare raritate!) pe realitatea concretă din ţară şi pe idei pentru găsirea de soluţii de mai bine în viitor, de preferat soluţii care să nu mai implice aşteptarea unor măsuri din partea autorităţilor.
Până la urmă, ideea este simplă. De ani de zile analiştii economici, consultanţii, oamenii de afaceri şi alţi actori ai vieţii publice compară România cu un meci de baschet unde terenul de joc (platforma de lucru asigurată de autorităţi) se face din ce în ce mai mic, în vreme ce jucătorii sunt din ce în ce mai bine dezvoltaţi. Că o astfel de situaţie nu este tipică doar pentru România este doar un corolar al unui tablou care are nevoie urgentă de măsuri de remediere. „Ce se întâmplă în România se petrece în multe zone din Balcani”, declara Plamen Russev, founder, Webit. „Probabil doar că aici lucrurile sunt mai sufocante. De aceea, cred că a venit vremea să ne gândim la strategii de colaborare transfrontaliere, care să ia cât mai puţin în calcul apelarea la autorităţi. În fond, economia digitală înseamnă întreaga lume, adică o piaţă pe care regulile de joc sunt cu totul diferite de cele menţinute într-o stare de anchilozare de autorităţi şi politicieni, care mental sunt departe de secolul 21.”
O astfel de opinie este susţinută şi de alţi actori implicaţi.

Unul dintre aceştia, Florin Talpeş, fondatorul Softwin şi actualmente CEO Bidefender, declara: „Pentru trecerea la economia digitală şi nu numai, finanţarea este esenţială. Există însă deja o sumă de fonduri care vor ataca startup-urile care se află la nivel de însămânţare a afacerii, iar pentru noi, companiile româneşti deja bine consolidate pe piaţă, cel mai bine ar fi să influenţăm creşterea fluxului în zona de inovaţie tehnologică prin zona de pre-însămânţare. Aici chiar noi, companiile, putem pune umăr de la umăr, încât să creem acel ecosistem de pre-însămânţare, care înseamnă apariţia de idei, odată cu cuplarea experienţei de afaceri pe care noi putem să o aducem, în aşa fel încât să fie cât mai multe idei pe anumite teme care ţin de o anumită specializare inteligentă.”

Specializarea ca necesitate
Specializarea inteligentă a fost unul din termenii larg vehiculaţi de vorbitorii din cadrul forumului. Despre nevoia de specializare a vorbit fostul prim-ministru al României, Dacian Cioloş, comisarul european pentru economie şi societate digitală, Mariya Gabriel, ambasadorul SUA în România, Hans Klemm, dar şi actorii privaţi. Din discursuri a reieşit cu claritate că tehnologia, mai exact inovaţia în tehnologie, reprezintă o imensă oportunitate pentru România, o ţară pe care indicele global al economiei şi societăţii digitale (DESI) o plasează în coada clasamentului.
Din păcate, în România nu există prea multe companii cu activitate în zona inovaţiei tehnologice. Estimările analiştilor spun că anual apar în România câteva sute de proiecte de inovaţie tehnologică, iar dintre acestea doar câteva zeci ajung să se transforme în firme de tip start-up. În aceste condiţii, pentru a da drumul la robinetul care duce la proiecte de inovaţie tehnologică şi apoi la startup-uri, un motor esenţial care trebuie folosit este specializarea.
„Premizele nu sunt deloc favorabile”, afirma Talpeş. „Vorbim aici de educaţie – şi mă refer la educaţia folosind tehnologii moderne, iar aici faţă de anul trecut este ceva care mă înspăimântă. Se vorbeşte în România de editură de stat unică şi se vorbeşte de controlul Ministerului Educaţiei asupra resurselor educaţionale pe care un profesor sau învăţător să le folosească, ceea ce, tradus pe limbajul nostru, înseamnă inclusiv controlul resurselor educaţionale care sunt pe internet, date pe care un dascăl vrea să le folosească la şcoală. Iar asta ar însemna de fapt moartea unei posibile industrii care se înfiripă în România, legată de educaţie folosind tehnologia. E tragic deoarece educaţia este o specializare pe care România trebuie să o aibă. Nimeni nu va veni cu această specializare în România”.
„A doua premiză este cea legată de eGuvernare, adică guvernarea folosind tehnologii moderne”, adăuga Talpeş. „Anul trecut credeam că digitalizarea se poate face şi de sus în jos în România, anul acesta nu mai cred acest lucru. Cred că digitalizarea trebuie facută de jos în sus. Noi ca industrie ar trebui să colaborăm cu guvernările locale, care ar trebui să fie la nivel de judeţ, oraş, localitate, pentru a ajuta partea de digitalizare, care, încă o dată, ca specializare nu poate fi făcută de altcineva, iar în România, lipsa guvernării digitale este o frână în calea dezvoltării antrerenoriatului în tehnologie”.

Punctul de plecare
Pentru a acea o imagine asupra tabloului general, este nevoie să știm exact de unde porneşte România într-un astfel de posibil demers precum cel de mai sus. Conform unei analize prezentate în cadrul forumului de către Ionuţ Simion,
country managing partner, PwC Romania, ţara noastră se clasează pe locul 28 în Uniunea Europeana în ceea ce priveşte indicele DESI-Digital Economic and Society Index, calculat de Comisia Europeană, însa are un potenţial foarte mare de dezvoltare în acest domeniu. „Nouă, românilor, ne place să ne mândrim cu vitezele excepţionale ale serviciilor noastre de bandă largă de mare viteză, cu calitatea specialiştilor IT, care sunt foarte căutaţi de către marii jucători globali din domeniul tehnologiei, şi cu invenţiile şi aplicaţiile IT lansate în România,” spunea Ionuț Simion. „Însă privită la nivel statistic, performanţa ţării noastre în ceea ce priveşte digitalizarea este mai degrabă modestă”.
Ce arată statistica prezentată de PwC? Deşi performanţele României sunt excepţionale cu privire la abonamentele la servicii de bandă largă de mare viteza (locul 2 în Uniunea Europeană) şi cu privire la preţul relativ raportat la venit pentru serviciile fixe de bandă largă (locul 10), ţara noastră se clasează pe locul 22 din 28 de state membre în ceea ce priveşte conectivitatea, având de recuperat în ceea ce priveşte acoperirea serviciilor de telefonie fixă de bandă largă, precum şi în ceea ce priveste acoperirea serviciilor mobile 4G.
Din punct de vedere al utilizării Internetului de către cetăţeni, România se situează pe ultimul loc (!) în Uniunea Europeană. Deşi reţelele de socializare şi apelurile video sunt utilizate tot mai frecvent, românii manifestă reticenţă în ceea ce priveşte tranzacţiile şi serviciile bancare online. Astfel, doar 12% din populaţia ţării face achiziţii online, iar 90% din volumul comenzilor plasate online au fost achitate cu numerar la livrare.
În plus, la nivel de ţară, se observă o întârziere şi în ceea ce priveşte integrarea tehnologiei digitale în afaceri, chiar dacă au fost înregistrate unele progrese. Astfel, a crescut ponderea firmelor din România care utilizează platformele de socializare (8%).
În schimb, doar 7% dintre IMM-uri îşi vând produsele folosind platforme online, vânzările online reprezentând doar 4,3% din cifra de afaceri a acestor companii. În Romania însa doar 7% din volumul vânzărilor totale se fac online, adică mai puţin de jumătate faţă de media UE (16%).
România nu stă strălucit nici la capitalul uman, fiind tot pe ultimul loc în UE, chiar dacă a înregistrat progrese faţă de anii trecuţi, în special în ceea ce priveşte numărul persoanelor care accesează mediul online (56%), nivelul competenţelor digitale şi numarul de specialişti în tehnologia informaţiilor şi comunicaţii (1.9%). În fine, tot pe ultimul loc se clasează România şi în privinţa prestării de servicii publice în sfera digitală, chiar dacă şi aici au apărut progrese faţă de anii trecuţi.
O altă analiză, efectuată recent de ONU, clasează România pe locul 75 din 193 de economii din întreaga lume privind eficienţa e-guvernării. „Romania ar trebui să se inspire din modelele de bune practici în domeniul digitalizării întâlnite în Uniunea Europeană. Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă Estonia, care a dezvoltat un adevărat ecosistem de servicii digitale sigure şi o infrastructură inteligentă, ceea ce a dus şi la stimularea dezvoltarii sectorului IT&C și a start-up-urilor din domeniul tehnologiei informaţiei”, a concluzionat Ionuț Simion.



Tags: IT

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite