Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

În țara sfântului așteaptă

17 Noiembrie 2017



Unul din puţinele lucruri care s-au desprins cu claritate din haosul care a cuprins România de aproape un an de zile este acela că investiţiile publice au scăzut dramatic ca nivel, ajungând cu mult sub nivelul celor din 2016, socotit la momentul respectiv un record istoric negativ. Mă refer aici la investiţiile publice, nu la cele din bani publici, deoarece între ele există, în opinia mea, o mare diferenţă.
O diferenţă care se leagă mai ales de dimensiunea şi importanţa proiectelor finanţate public. Una este construirea unei autostrăzi care traversează o jumătate din ţară şi alta este repararea şi modernizarea unui drum comunal pentru câteva sute de locuitori şi, eventual, câteva mii de trecători cu maşinile. Una este o hidorcentrală de mare capacitate pe Dunăre şi cu totul altceva o microhidrocentrală undeva, pe un pârâu de munte.
Ei bine, investiţiile din bani publici există bine mersi. Ba chiar par să se dezvolte pe zi ce trece, în funcţie nu neapărat de necesităţi, ci mai ales de interese ale mai-marilor zilei. De aici şi chestiunea legată de utilitatea lor, pentru că în multe cazuri aceasta pare extrem de bine ascunsă în spatele unei perdele de fum.
Am să înţeleg întotdeauna cheltuirea unor bani publici de pildă pentru modernizarea unui drum comunal. Sau pentru amenajarea inteligentă a unui spaţiu recreativ pentru oameni în aglomerări urbane. Dar pentru că sunt bucureştean, n-am să înţeleg niciodată utilitatea cheltuirii unor bani publici (mulţi la număr), adică bani proveniţi şi din puşculiţa mea amărâtă, pentru proiecte de tip mausoleu pentru preoţimea ortodoxă (din banii primăriei generale) sau revistă pentru locuitorii sectorului (cazul ideii primarului de la sectorul 1 al Capitalei).
Dincolo de toate acestea, însă, cu adevărat dureros este faptul că marile investiţii publice au ajuns să sufere crunt la sfârşit de an 2017 din lipsa finanţărilor. Cu doar un an în urmă, revista Market Watch se postase pe baricada luptei de conştientizare a societăţii asupra imensului potenţial benefic al unui proiect naţional precum cel de la Măgurele: Laser Valley – Land of Lights. O luptă, în viziunea mea şi a multor altora, extrem de corectă şi de etică, deoarece scopul final înseamnă sute şi sute de beneficii şi avantaje pentru întreaga societate românească. A mai auzit cineva ceva despre evoluţia acestui proiect în acest an? Că despre fonduri alocate dezvoltării lui nici măcar nu se pune problema.
În numărul de faţă al revistei sunt prezentate câteva idei şi proiecte care deja au fost lansate sau au devenit operaţionale. Idei şi proiecte legate de viitorul digital al României. Citind materialele se pot desprinde cel puţin două concluzii. Una este aceea că autorităţile, dacă nu au pus piedică, n-au mişcat niciun deget pentru a transforma proiectele în realitate. Cele care au mişcat multe degete (a se citi bani şi fonduri) au fost autorităţile de la nivel european. A doua concluzie este aceea că un vânticel nou pare să adie prin societate, cel puţin la nivelul stratului ei profund antreprenorial şi intelectual. Este vorba de vânticelul colaborării.
Ce înseamnă acest vânticel al colaborării? Este senzaţia că încep să apară şi în România oameni care, din diverse motive, spun: Ajunge! Noi nu vrem să plecăm de aici ca s-o ducem mai bine altundeva, deşi putem, dar vrem să facem ceva ca să existe o schimbare reală la nivel social. Este, desigur, vorba de oameni care au ajuns să stea pe propriile picioare, care au acumulat o anumită experienţă şi, mai ales, care au ajuns să îşi dea seama că arma cooperării şi trecerii dincolo de interesele personale poate deveni una din cele mai redutabile arme de progres într-o societate democratică.
Sunt oameni care propun o idee la prima vedere nebunească şi care ar putea fi astfel sintetizată: În fond, pentru a face ceva bun aici, nu avem nevoie de sprijinul autorităţilor şi al mediului politic. Este suficient să începem să ne înţelegem între noi şi să acceptăm punerea în practică a unui plan coordonat inteligent pentru schimbare.
Cu zece ani în urmă, o astfel de idee părea o utopie. Acum lucrurile nu mai stau chiar aşa. Şi asta deoarece, între timp, a luat avânt globalizarea şi internetul, adică mijloacele cele mai eficiente de diseminare a cunoştinţelor, ideilor şi proiectelor. Ce altceva sunt reţelele sociale de azi? Iar oricine ar mai avea îndoieli în acest sens, ar face bine să îşi aducă aminte de primăvara arabă ca fenomen de sine stătător.
Adierea firavă menţionată mai sus se poate transforma, fără cine ştie ce mari eforturi, într-un taifun care să măture concepţii, structuri şi persoane care par la ora actuală de neclintit. În fond, aceasta este adevărata forţă a democraţiei pusă în slujba unui scop corect. România digitală poate însemna o astfel de transformare benefică. O transformare asumată individual de actorii implicaţi în ea. Perpetuarea aşteptării de soluţii din partea establishmentului politico-administrativ nu ar avea, mă tem, decât un singur răspuns: Soluţiile de la noi vor veni la paştele cailor.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite