Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Un instrument valoros pentru un viitor smart: Advances in the Theory and Practice of Smart Specialization

12 Decembrie 2017



Recent ieşită de sub tiparul prestigioasei edituri Elsevier, lucrarea intitulată Advances in the Theory and Practice of Smart Specialization, iniţiată şi coordonată de prof. Adrian Curaj, fost ministru al Educației, Cercetării şi Inovării, Radu Gheorghiu şi Liviu Andreescu din cadrul Institutului de Prospectivă şi alţi doi autori din Marea Britanie, reprezintă un instrument de lucru pentru procesul continuu de specializare inteligentă care marchează la ora actuală şi în viitor întreg continentul european.



Relevanţa înainte de toate
Prima întrebare care se pune în cazul realizării unui articol dedicat evidențierii unui volum este legată de relevanţa şi importanţa acestuia, a subiectelor abordate. În acest sens, poate cel mai lămuritor răspuns se găseşte chiar în câteva rânduri din prefaţa cărţii, scrisă de Peter Berkowitz, Head of Unit G1 (Smart and Sustainable Growth), Directorate General for Regional and Urban Policy, European Commission: „Pentru Comisia Europeană a devenit evident că s-au alocat prea multe fonduri unor proiecte care se suprapun sau unor priorităţi regionale unde regiunile respective nu dispuneau de abilităţile necesare pentru a le traduce în realităţi concrete. Ca atare, regiunile europene ar trebui să redirecţioneze fondurile structurale pe baza unei abordări de tip specializare inteligentă şi să se concentreze pe abilităţile în care ele excelează sau au potențial de excelență“.
Scopul cărţii este de a poziţiona politica europeană de specializare inteligentă, deocamdată încă un experiment la scară europeană, însă cu deja impact mare continental şi global, în contextul altor abordări similare din domeniul politicilor industriale şi de inovare, scriu autorii cărţii în introducere. Cartea nu are în primul rând un scop academic, ci este menită să asiste şi să analizeze procesul de elaborare a strategiilor de specializare inteligentă la nivel european.
„Ideea cărții a apărut în procesul de elaborare a strategiei de cercetare, dezvoltare și inovare pentru specializarea inteligentă a României, proces în care am inovat metodologic, contribuind la dezvoltarea conceptelor de specializare inteligentă și descoperire antreprenorială“, afirmă profesorul Adrian Curaj. „Strategia de Specializare inteligentă a fost o condiționalitate privind utilizarea fondurile structurale pentru inovare şi competitivitate, iar experiența noastră a fost dobândită în cadrul procesului de elaborare a strategiei, desfășurat în 2013-2014, și continuă prin monitorizarea și evaluarea acesteia. Cartea și-a propus să contribuie la teoria și practica specializării inteligente ca nouă politică europeană industrială și de inovare. Volumul spune ceva și despre experiența existentă în România, despre o experiență dezvoltată în context național, ce are deja o valoare europeană confirmată. Este important pentru noi că experiența existentă ne-a permis să devenim un jucător în arena internațională“.



„Cartea reuneşte o serie de bune practici internaționale care uneori au şi nume diferite“, completează Radu Gheorghiu. „O astfel de reunire a fost făcută pentru a analiza critic marea experiență europeană. Important este ce facem noi în România pe baza acestei experienţe. Am avut discuţii şi exemple la dispoziție şi, până la urmă, am realizat un design de proces, deoarece specializarea inteligentă este un proces, care a cules câte ceva din aceste bune practici, dar a și inovat“.
În centrul specializării inteligente se află procesul de descoperire antreprenorială în care diferiți actori (companii, institute de cercetare şi universități, decidenți publici ş.a.m.d.) dintr-o regiune sau dintr-o țară găsesc nișe de activitate care, prin colaborare, promit avantaje competitive. Până la ce nivel? Până la nivel de campioni. „Cred că e corect să spunem că în România am adoptat un model mai apropiat de cel sud-coreean, care înseamnă încercarea de identificare a acelor domenii în care am putea deveni campionii următorului val tehnologic“, spune Radu Gheorghiu. „Pentru asta am realizat un design de proces de descoperire antreprenorială destul de specific, în care am pornit de la scanarea tehnologiilor emergente. Am dezvoltat și avem un sistem numit radar tehnologic, care scanează aproximativ 30.000 de știri tehnologice din întreaga lume în fiecare lună. Din ele generăm o «pâlnie» prin care identificăm tehnologiile pentru viitor şi, pornind de la acestea, facilităm dialogul actorilor relevanți“.

Un proces continuu
Autorii subliniază importanța dezvoltării unui sistem unic de depistare a tendințelor emergente, care combină evaluatori umani cu algoritmi de machine learning. Acest mecanism decantează domenii tehnologice care par promițătoare. La nivelul Uniunii Europene, un sistem similar, denumit «Radarul Inovației», este prevăzut să intre în vigoare abia de anul viitor. Pasul următor presupune deplasări în diverse regiuni ale țării și organizarea de ateliere de lucru cu actorii apropiați de sau relevanți pentru aceste domenii, care sunt invitați să exploreze împreună strategii comune de dezvoltare a acestora.
„Căutăm să găsim acele tehnologii care promit şi pentru care noi am făcut câte ceva, însă nimeni nu a căpătat o experienţă vastă deja“, explică Radu Gheorghiu. „Un exemplu: Am avut un atelier de lucru la Iaşi pe zona de biotehnologii. Am pus pe masă douăzeci de domenii promiţătoare şi am descoperit o zonă de lucru extrem de interesantă: senzorii biodegradabili. Va fi o piaţă aici estimată global la zeci de miliarde de euro. Asta căutăm noi: o piaţă care creşte, cu potenţial exploziv, unde noi putem deveni jucători şi unde dispunem de capacităţi“.
Conform autorilor, în România există un mecanism de descoperire antreprenorială. Acesta presupune cunoaștere, dialog și convergență de interese, rezultatul final fiind o foaie de parcurs. O propunere în acest sens se finalizează cu un roadmap - un drum de urmărit, inclusiv prin identificarea unor grupuri de colaborare care să transpună ideea în practică. Ca o comparație, în Singapore, pentru a se ajunge la nanoroboţi, s-a pornit, cu ani mulți în urmă, de la capacitatea lor de a face mașini unelte. Oamenii de acolo știau să facă mașini de precizie, dar nu la nivel nanometric. Viziunea lor și punerea ei în practică au făcut diferența.
„Revenind la România, este important că la Iaşi s-a generat ideea producerii de senzori biodegradabili, o provocare științifică și tehnologică“, spune profesorul Adrian Curaj. „Provocările sunt legate de a gândi și fabrica acei senzori, dar și de a dezvolta aplicații noi - valorificând capacitatea științifică, tehnologică și industrială existentă - de a face pași concreți și de a genera impact. Noi facilităm înțelegerea ecosistemului de inovare local, înțelegerea resurselor existente și a legăturilor de colaborare: ce competențe se află local, ce infrastructuri de cercetare se găsesc în instituțiile publice și ce servicii de cercetare și tehnologice oferă acestea, ce parteneriate există - dovedite prin colaborarea în proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare finanțate public în Romania sau prin programe europene - cum arată ecosistemul antreprenorial. Am dezvoltat platforme inovative orientate big data și smart analytics ca: BrainMap, ERRIS și platforma de antreprenoriat“.
În cazul Iaşi, de exemplu, exercițiul de descoperire antreprenorială a condus la formularea interesului de a realiza senzori biodegradabili, deoarece acolo există infrastructură evoluată de cercetare, facilitați de prototipizare rapidă, experiență de cercetare-inovare în domeniul produselor biodegradabile, potențial și interes.

Un instrument de politică publică
„Trebuie permanent să ţinem minte că specializarea inteligentă depinde de nişte instrumente publice“, subliniază Liviu Andreescu. „Adică nu ţine doar de concentrarea de competențe şi de resurse pe piață, ci şi de capacitatea actorilor publici de a investi şi de a direcționa resurse“.
Pentru autorii cărţii, esenţiale sunt criteriile funcționale pentru identificarea de posibile specializări inteligente, iar unul dintre aceste criterii este cel financiar, întrucât specializarea inteligentă, ca politică industrială și de inovare are ca țintă inovarea, poziționarea cât mai sus pe lanțul de valoare adăugată într-o piața regională și globală, creșterea competitivității și a exportului. Competitivitatea, care se construiește pe inovare, poate și trebuie susținută de sectorul public, iar statul trebuie să joace rolul de facilitator, de stat antreprenorial.
„Trebuie înțeles faptul că specializarea inteligentă nu este atât despre priorități de cercetare, privite și stabilite în abordări deja tradiționale, ci este, mai ales, despre identificarea prospectivă a unor domenii de interes, domenii la intersecție de cele mai multe ori: agricultură și IT; biologie, sănătate și IT; turism și IT, ca să dau doar câteva exemple legate și de potențialul deosebit de inovare în IT existent în România. Agricultura 4.0, cu senzori în aplicații IT evoluate, cu analiză big data și algoritmi inteligenți, poate veni cu soluții inovatoare în contextul provocărilor globale legate de schimbările climatice, accesul și utilizarea apei, demografie, siguranță și securitatea alimentară - hrană sigură și de calitate. Nu este vorba doar de impactul direct asupra producției agricole și de beneficiile economice asociate, dar este și despre exportul de tehnologie, dezvoltare bazată pe inovare și poziționare internațională. Am luat acest exemplu pentru că este cumva unul la intersecția a doua posibile avantaje ale României, un capital natural de excepție și o capacitate de inovare și creativitate demonstrată în IT“, consideră profesorul Adrian Curaj.

Avantajul României
Un lucru important de menționat este acela că în cadrul procesului de specializare inteligentă, România nu trebuie să încerce să copieze ceva dezvoltat în alte părți, regiuni sau țări. România experimentează la rândul ei, aşa cum şi celelalte ţări europene experimentează.
Ideea de concentrare, a identificării zonelor de interes a fost experimentată începând din 2013. România are acum o strategie de cercetare-dezvoltare pentru specializare inteligentă, ceea ce înseamnă că nu pleacă de la zero, iar această strategie își produce efectele. Competițiile de proiecte există deja pe domeniile identificate în urmă cu trei-patru ani. „Avem opțiuni strategice identificate. Provocarea este de a implementa, de a monitoriza și evalua astfel încât să învățăm și să tragem concluziile necesare deciziilor viitoare”, afirmă Adrian Curaj.

Învăţarea continuă
Așadar, procesul legat de specializarea inteligentă poate fi privit ca un proces de învățare continuă. Și, poate că ar fi cel mai bine să fie privit în acest mod. Exact acest lucru îl spune și cartea. Europa întreagă participă la procesul de învățare, iar Romania joaca un rol activ, este piesă pe tabla de șah.
„Resursele publice disponibile sunt departe de cele pe care Romania și le-a asumat odată cu stabilirea țintei strategice de țară (Strategia Europa 2020), de 2% din PIB pentru Cercetare – Dezvoltare, din care 1% fonduri publice. Nu stăm bine nici ca procente din Fondurile Structurale destinate inovării, fiind ultimii din grupul EU 12+1. Provocarea este să implementăm, în condițiile existente, strategia de specializare inteligentă, să dezvoltăm mai departe mecanismul de descoperire antreprenorială, dar și un mecanism performant de monitorizare și evaluare. Trebuie să fim pregătiți pentru evaluarea de impact, la finalul implementării strategiei CDI 2014-2020, dar să pregătim și evaluarea de impact ex-ante a viitoarei strategii CDI 2021-2027”, spune profesorul Adrian Curaj. „Strategia națională de CDI pentru specializare inteligentă 2014-2020 a fost dezvoltată cu resurse din România, iar experiența căpătată se reflectă și în carte. Până acum, strategiile de specializare inteligentă ale regiunilor din Romania au fost făcute cu consultanță externă. Efortul nostru actual este acela de a lucra cu regiunile pentru a-și dezvolta propria capacitate de descoperire antreprenorială, de monitorizare și evaluare, pentru a ști să pescuiască și să-și dezvolte singure, pe viitor, strategiile necesare. Este important ce s-a întâmplat la Iaşi, pentru că acolo s-a clarificat un mesaj: „Suntem la frontiera experimentului european cu specializarea inteligentă, avem capacitate şi avem rolul de a transmite această experiență spre alte regiuni din România“.
„Până la urmă, interesul pentru specializarea inteligentă ține de stimulente“, adaugă Liviu Andreescu. „Dacă actorii sunt stimulați cumva să vină împreună, să descopere, să ceară de la sectorul public politici, lucrurile încep să se întâmple. Până acum, proiectele realizate nu au făcut decât să ofere astfel de stimulente, atât cât poate sectorul public să ofere stimulente legate de finanţe, de politici, de instrumente specifice, noi stimulente legate de facilitare. Bulgărele a început să se rostogolească și rămâne de văzut dacă va ajunge la masa critică. Pe ce termen, e greu de spus. Se întâmplă multe lucruri ciudate în lumea din jur şi s-ar putea ca unii să mai taie din stimulente, alţii să adauge, însă important e că lucrurile se întâmplă. Şi se mai petrece ceva. Există o masă critică de interes în Europa pentru genul acesta de politici. Iar Europa are capacitatea să împingă lucrurile înainte, cu sau fără voia statelor componente. De fapt, cartea face și acest lucru. Adică trage o linie critică după experiențele primei runde de eforturi de creionare şi implementare de strategii de specializare inteligentă. Cartea adună ce e de adunat, scade ce e de scăzut şi spune până la urmă ce e de învățat din prima rundă de specializare inteligentă“.
De ce am fi, până la urmă, interesați de o schimbare de paradigmă care subliniază importanța proceselor? Pentru că beneficiile legate de proces duc la adoptarea unei atitudini afirmative. Această atitudine înseamnă, de pildă, înțelegerea și asumarea faptului că inovarea ne poate schimba pe toţi. Inovarea pentru dezvoltare este esențială. Ca atare, şi opțiunile ar trebui să fie ceva mai clare într-un univers de timp apropiat. Ce înseamnă opțiuni, în opinia autorilor cărții? România are la ora actuală un buget public de cercetare la o treime din ce îşi propusese în 2013, deci departe de ţinta iniţială. Revenind la Fondurile Europene, faptul că România este ultima ca procent din fondurile structurale folosite pentru inovare - circa 4 %, în timp ce alte ţări au procente și de peste 12% destinate cercetării şi inovării - ridică problema cât de importantă este cercetarea și inovarea pentru România, iar daca este, de ce nu este reflectată și în intensitatea cercetării. „Este clar că resursele pot dinamiza major procesele de inovare, iar rolul statului antreprenor și facilitator poate fi determinat“, subliniază profesorul Curaj. „Ceea ce facem - dezvoltarea gândirii strategice, a capacității de gândire anticipatorii/prospectivă, dezvoltarea capacitații de descoperire antreprenorială, dar și de utilizare a datelor complexe, de tip big data - au și rolul de a crea masa critică și abilitățile menite să faciliteze și să susțină dezvoltarea în viitor de politici bazate pe evidențe, politici destinate să reflecte opțiunile strategice de interes pentru România și să fie implementate cât mai eficient posibil”.
„Din punct de vedere al procesului din România, finalitatea de etapă este legată de actualizarea priorităților de specializare inteligentă la nivel regional şi național“, completează Radu Gheorghiu. „Este important aici beneficiul de proces, cunoașterea oportunităților şi a beneficiilor. Treptat, aşa ceva se transformă într-o asumare strategică. După aceea, urmează parteneriatele reale pentru transformare. Noi încercăm să ducem oamenii spre încheierea de parteneriate reale, cu implicare şi asumare, fără să aştepte totul de la altcineva. Ce înseamnă acest lucru în timp? 10 ani? 20 de ani? Pare un timp pierdut? Dacă ne gândim la Coreea de Sud, ea a pierdut câteva decenii pentru a deveni unul dintre cele mai spectaculoase locuri din lume în logica specializării inteligente“.

Un epilog deschis spre educație
„Când vorbim despre specializare inteligentă, care înseamnă cercetare, dezvoltare, inovare, tehnologii și produse, subiectul critic din spate este cel legat de resursele umane necesare pentru a face față provocărilor identificate prin descoperirea antreprenorială. În acest joc va apărea, mai devreme sau mai târziu, întrebarea legată de abilitățile necesare pentru a transforma în realitate strategia de specializare inteligentă. Este vorba de un proces de descoperire antreprenorială a abilităților, ca parte a procesului de descoperire antreprenoriala. Ei bine, aici vorbim de un demers legat de educație și formare profesională care trebuie să se petreacă acum. Oamenii care vor implementa tehnologiile viitorului trebuie formați acum! Noi nu am avut, încă, forța să rostogolim această componentă, legată de formare, simultan cu subiectul specializării inteligente, dar cred că acest moment va apărea curând“, concluzionează profesorul Adrian Curaj.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite