Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Învățământul universitar în secolul al XXI-lea: restructurări curriculare, biblioteci virtuale, platforme e-learning și board games

12 Decembrie 2017



Privit printr-o lentilă digitală, secolul actual lasă impresia unui perpetuum mobile. Informația nu numai că nu poate fi ținută locului, dar viteza ei de circulație prin internet a devenit a doua ei natură, confirmându-i statutul, puterea, dominația. Nu ajunge să fie, trebuie să se și răspândească într-un timp record. Și cu cât hrănește și conectează mai mulți utilizatori, cu atât își îndeplinește mai bine menirea. Într-un mediu virtual fără granițe și în fața unei noi stări de fapt – aceea a unei generoase mobilități – cunoașterea și predarea de cunoștințe trec prin faza unei firești auto-reflecții.

Cercetători cu varii specializări (istorie, filologie, sociologie), provenind de la instituții din Bulgaria, Republica Moldova, România și Ucraina, au discutat despre noi modele de predare și învățare în sistemul universitar în cadrul colocviului How to Teach Europe organizat recent de Colegiul Noua Europă din București. Din noianul de abordări moderne prezentate la acest eveniment, am ales să prezentăm mai jos câteva, interesante și prin faptul că sunt folosite (și pot fi și mai mult dezvoltate) și în România.

Restructurări curriculare în perspectivă transregională
Deși discutăm tot mai des despre Europa și ai săi cetățeni cu aspirații globale, în multe dintre țările fostului bloc comunist programele școlare și universitare continuă să fie influențate de paradigma naționalistă, de discursul vetust al glorificării locului de origine. Uneori se mimează adaptarea la noua realitate prin introducerea unor cursuri ce au ca centru de interes Europa. Asemenea exemple sunt comune și în România: Studii europene și etica relațiilor internaționale, Filosofie și studii europene, Administrație europeană, Construcție europeană ș.a. Dincolo de titluri pompoase, adesea conținutul lor de bază rămâne neschimbat.
Dar „în Europa secolului XXI ar trebui să transcendem cadrul național și să pășim spre o înțelegere comună a ceea ce înseamnă să fii european”, consideră cercetătorii participanți la colocviul How to Teach Europe. Dr. Nadezhda Aleksandrova, profesor de literatură bulgară la Facultatea de Studii Slave a Universității St. Kliment Ohridski din Sofia, pregătește în prezent o resursă didactică pentru predarea cursului Istoria emoțiilor în cultura bulgară a secolului XIX prin metoda entangled history. Conceptul, ce s-ar traduce ad-litteram drept „istorie încâlcită” sau „istorie inseparabilă”, pleacă de la o abordare trans-culturală a modului de dezvoltare a unei societăți, națiuni, imperiu, civilizații etc, susținând că nicio entitate nu se poate forma de una singură, ci printr-un proces de interacțiune cu celelalte. Pentru a deschide cât mai mult orizontul de cercetare și a ieși din stereotipiile naționaliste, dr. Aleksandrova le propune studenților să acceseze atât bibliotecile și arhivele naționale, cât și resursele digitale deținute de instituții omoloage din regiune. Exercițiul poate consolida un sănătos spirit critic, reprezentând un prim pas către dezbateri bine documentate în sala de curs. „Oricât de multe baze de date și resurse digitale ar exista, sala de curs rămâne locul unde, prin discuții, putem să aducem împreună mai multe puncte de vedere diferite și să depășim modelele rigide de interpretare”, a explicat cercetătoarea bulgară.



Biblioteci virtuale
Una dintre bibliotecile digitale folosite este Europeana. În aprilie 2005, mai mulți lideri europeni adresau președintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso, o scrisoare prin care propuneau crearea unei biblioteci virtuale care să stocheze patrimoniul cultural și științific al Europei. Astfel, de la picturile lui Leonardo da Vinci și compozițiile lui Wolfgang Mozart și până la cercetările Mariei Curie și primele hărți ale Balcanilor, cultura Europei trebuia să devină, cu un simplu click, accesabilă tuturor. După câteva versiuni prototip lansate în 2008 și îmbunătățite pe parcurs, platforma europeana.eu oferă astăzi acces online gratuit la peste 51 milioane de lucrări de artă, artefacte, cărți, înregistrări video și audio de pe întregul continent. Peste 2.000 de instituții europene (arhive, biblioteci și muzee) au contribuit la realizarea acestei fabuloase colecții ce se îmbogățește cu regularitate și își servește utilizatorii în scopuri educative, de cercetare și divertisment. Pe lângă accesul la informație, masiva bibliotecă virtuală stimulează gândirea comparativă, căci te invită să explorezi fără frontiere și să urmărești modul în care o anumită temă/idee a circulat în vecinătatea propriei țări. Altfel spus, exact ceea ce urmărește cercetătoarea din Bulgaria.

E-learning și platforma Moodle
Ce mai înseamnă suport de curs în 2017? Cu siguranță nu doar notițe scrise de mână și manuale pe hârtie. Cum conținutul educațional trebuie să fie în continuă adaptare, tot mai mulți profesori utilizează platforme e-learning pentru a-și alcătui cursurile și a interacționa cu studenții. Una dintre cele mai utilizate platforme de acest tip este Moodle, un software de învățare open source, un eficient sistem de management al cursului și un generos spațiu de învățare virtual. Platforma numără în prezent peste 100 milioane de utilizatori din întreaga lume și nu pune accentul pe furnizarea de informații, ci pe activitățile ce presupun schimb de idei și deprinderea de noi competențe bazate pe cele anterioare.
Dr. Aleksandrova intenționează să încarce pe contul Moodle al Universității din Sofia cursul despre harta emoțiilor în Bulgaria secolului al XIX-lea, împreună cu rezultatele cercetărilor derulate în colaborare cu studenții săi. Aceștia vor consulta surse literare primare ce descriu intimitatea societății de atunci – poezii, scrisori, cărți de bucate –, precum și studii critice legate de istoria manierelor și de construirea identități în perioada renașterii naționale bulgare, urmând ca după această incursiune documentară studenții să-și elaboreze propriul eseu pe baza unui studiu de caz. Utilizând platforma Moodle, studenții vor învăța și vor colabora totodată între ei, construindu-și mai ușor propriile strategii de învățare și fiind tratați de profesori ca parteneri în procesul de educație.



Învățarea prin joc și joacă
Chiar dacă sună straniu, scenariul nu este imposibil. Plecând de la studii ce au valorizat jocul și joaca în educație – printre care influenta lucrare Free to Learn: Why Unleashing the Instinct to Play Will Make Our Children Happier, More Self-Reliant, and Better Students for Life publicată de Peter Gray în 2013 – dr. Georgi Niagolov, lector la Facultatea de Limbi Clasice și Moderne a aceleiași universități bulgare, a propus realizarea unui joc de tip board game pentru deprinderea de cunoștințe și competențe la seminar. Ideea i-a venit după ce, ani de-a rândul, a încercat prin diferite metode creative să-i stimuleze pe studenți să parcurgă bibliografia celor două cursuri pe care le predă – Literatura engleză în Evul Mediu și Literatura engleză în perioada Renașterii. Realitatea pe care o descrie succint în proiectul său este similară cu cea din România: „Mulți dintre studenți vin din liceu cu dificultăți privind actul lecturii și înțelegerea textelor. În plus, programa este extrem de încărcată. La cursul meu le cer că citească o operă literară la fiecare două săptămâni, dar mai sunt alte 12 cursuri în paralel care pretind același lucru. Aș adăuga și faptul că este din ce în ce mai greu să-i faci pe studenți să înțeleagă care sunt beneficiile lecturii și cum acest lucru îi va ajuta pe viitor. Nu în ultimul rând, studenții nu găsesc nici un element distractiv și atrăgător la cursuri”.
Ce s-ar schimba dacă introducem jocul în educație? Marc Prensky, scriitor american și cercetător în domeniul educației, crede că încurajându-i pe studenți să se joace le transformi fundamental gândirea și le influențezi pozitiv dezvoltarea ulterioară. În joc ei se implică de bună voie și cu o atitudine pozitivă, sunt motivați interior și lucrează în echipă. În plus, greșeala este folosită ca stimul și nu ca pedeapsă, iar activitatea în sine este una spontană, lipsită de stres. La polul opus, o educație bazată pe constrângeri transformă actul învățării într-o obligație, iar dintre aspectele negative ce se pot instala la maturitate cercetătorul amintește: lipsa gândirii critice și a responsabilității, diminuarea capacității de a alege liber și pierderea motivației interioare, acceptarea trișatului (ce începe cu acceptarea copiatului) în relația cu ceilalți și considerarea sa drept normalitate, anxietatea, rușinea.

Seminar interactiv printr-un board game
Pentru a stimula gândirea critică și creativitatea, dr. Niagolov a propus utilizarea la seminarul de literatură engleză a unui joc educațional prin care studenții pot dobândi abilități sociale (comunicare eficientă, încredere în sine, lucru în echipă, leadership) și de reflecție (spirit critic și gândire creativă). Astfel, după parcurgerea textelor din canonul literar, cursanții vor analiza și discuta noțiuni de teorie literară folosindu-se de un joc cu reguli standard ce pot fi inovate pe parcurs. Prin arhitectura sa, jocul antrenează noțiuni generale de teorie literară (perspective teoretice, contextualizare, structură, intrigă, personaje, stil, formă, prozodie, teme, idei, tipare, interpretări etc), precum și elemente vizând gândirea critică (formarea de opinii, argumentare, folosirea contra-exemplelor, exersarea logicii). În acest fel, studenții sunt implicați în activitatea de învățare, colaborând de multe ori mai eficient decât în cazul abordărilor uzuale. Alternând metodele clasice și soluțiile moderne, adaptate tinerilor de astăzi, profesorul bulgar dorește să atingă aceeași finalitate educațională.
Participanții la colocviul How to Teach Europe au subliniat că se confruntă cu probleme similare în activitatea de predare-învățare din Bulgaria, Republica Moldova, România și Ucraina. Experiențe asemănătoare sunt curente, în fapt, în întreaga lume în această perioadă de revoluție digitală. Evenimentul academic, unul dintr-o serie de întâlniri organizate alternativ la București și Sofia, arată cât de importantă este reflecția asupra modalităților și mijloacelor de predare-învățare utilizate în amfiteatrele și sălile de seminarii universitare. Insistând pe activitatea de cercetare, pe producerea de cunoaștere, pe participarea la întâlniri cu colegi cu preocupări academice comune, cadrele didactice universitare uită adesea că au și rolul de a transmite acea cunoaștere către studenți.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite