Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Integrarea IT, calea spre o arhitectura dinamica interoperabila

24 Iulie 2006



Integrarea sistemelor informatice reprezinta, de cativa ani, un deziderat major al companiilor care doresc sa dezvolte un business competitiv. Crearea unei structuri IT integrate scalabile si evolutive, capabila sa respecte nevoile reale de business ale unei companii, care sa devina un instrument decizional cu valoare efectiva si care sa acopere transversal principalele procese de business din cadrul respectivei companii (oferind atat intraoperabilitate, cat si interoperabilitate) a devenit o conditie esentiala pentru o dezvoltare eficienta si de durata.
integratori-final
Identificarea si structurarea de solutii care sa permita realizarea unor strategii de reconcentrare a infrastructurii IT din cadrul unei organizatii dinamice constituie, in prezent, una dintre prioritatile companiilor din intreaga lume, ca urmare a necesitatii de crestere a inter- si intraoperabilitatii sistemelor IT.


Nevoia de interoperabilitate, respectiv cea de intraoperabilitate, este indusa si amplificata, pe de o parte, de evolutia accelerata a conceptului de e-business, a tranzactiilor de tipul B2B si, pe de alta parte, de faptul ca sistemele informatice complexe sunt in mod automat eterogene, neexistand vreun editor care sa ofere toate instrumentele necesare businessului unei companii.


Desi integrarea IT reprezinta o cerinta concreta a companiilor si, potrivit analistilor, din ce in ce mai stringenta, in prezent exista mai multe solutii, partiale sau temporare, care nu reusesc sa intruneasca „sufragiul unanim“, nici din partea editorilor si dezvoltatorilor (principalii actori din cadrul organismelor de standardizare), si nici din partea utilizatorilor. Motivele, din perspectiva primelor doua entitati, le reprezinta concurenta dintre marii editori IT, pentru care sectorul solutiilor de integrare IT reprezinta o nisa de piata importanta (fapt care se face simtit mai ales la nivelul interfetelor proprietare care blocheaza comunicarea dintre diferitele platforme), dar si intarzierea cu care sunt elaborate, implementate si acceptate standardele necesare.


Din punctul de vedere al utilizatorilor, respectiv al clientilor care doresc sa beneficieze de avantajele unui sistem informatic integrat, problema o reprezinta, intr-o prima faza, o serie de alegeri dificile pe care departamentul IT trebuie sa le faca in conformitate cu necesitatile reale de business ale respectivei organizatii, tinand cont insa de evolutia dinamica in timp a acestei afaceri (cum ar fi: Ce tehnologie, respectiv standardizare, poate fi utilizata pentru integrarea datelor si cum pot fi gasite soclurile de infrastructura, stabile si perene, care sa permita accesul si gestiunea in timp real a informatiilor de provenienta multipla, interne sau externe?)


O alta dificultate, deloc neglijabila, o reprezinta argumentarea pe care CIO trebuie sa o sustina in fata staffului companiei, din perspectiva asigurarii unui ROI substantial si a unui TCO cuantificabil.


Ca urmare a cererii din ce in ce mai mari, pe piata IT exista in prezent o serie de solutii viabile, care au depasit statutul de „gadgeturi“ tehnice si in care conceptele integrarii informatice evolueaza continuu, de la solutiile de pionierat „Point-to-Point“, la cele de tipul Enterprise Aplication Integration (EAI), iar prin solutii avansate, precum Enterprise Service Bus (ESB) pana la revolutionarele concepte SOA (Service Oriented Architecture).


De la „spaghetti“ la EAI


Integrarile de tipul „Poin-to-Point“, botezate plastic cu titlul generic de tehnici „spaghetti“, reprezinta primul val de modalitati de interconectare specifice interaplicatii, care raspund rapid nevoilor de integrare, dar nu mai reprezinta o solutie viabila, in prezent. Motivul: odata cu evolutia sistemului informatic, numarul integrarilor Poin-to-Point (sau A2A, „application to application“) creste exponential, administrarea si mentenanta unor astfel de sisteme devenind un adevarat cosmar pentru departamentele de IT, in conditiile in care riscul aparitiei unor erori se multiplica. Totusi, aceasta tehnica poate fi tactic utila, pe termen mediu sau scurt, in cazurile in care nu se justifica un efort de uniformizare sau din punctul de vedere al raportului costuri-performanta.


O alta solutie „intermediara“ pentru integrarea IT (cu o varsta venerabila, conceptul fiind lansat la inceputul anilor ‘90 in mediul financiar) o reprezinta utilizarea unui asa-numit „negociator central“ (sau „hub de servicii“), care poate gestiona interactiunile dintre aplicatii. Practic, un astfel de instrument, cunoscut sub numele de „Integration Broker“, utilizeaza un format intermediar de comunicare, evitand astfel integrarea de „n“ ori a unei aplicatii cu alte „n“ aplicatii, printr-o simpla integrare, o singura data, la nivelul nodului central, care asigura comunicarea cu celelalte aplicatii. Aceste instrumente detin o serie de functionalitati interesante: adaptori care pot conecta aplicatiile tranzactionale, routare evoluata a mesajelor, gestiunea proceselor interaplicative complexe, administrarea fluxurilor si proceselor.


„Epoca moderna“ a solutiilor de integrare complexe incepe insa odata cu lansarea solutiilor EAI (Enterprise Application Integration), solutii care permit sincronizarea si comunicarea aplicatiilor eterogene, prin schimbul de informatii in timp real, independent de platformele si de formatul datelor.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite