Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Norul incertitudinii

19 Martie 2018



Inteligenţa artificială, robotica, machine learning – sunt termeni care definesc deja o realitate a societăţii contemporane şi portretizează elemente ale unui bolovan uriaş care şi-a început rostogolirea peste întregi geografii. Este acest bolovan de neoprit? Sunt graniţe geografice sau mentale peste care el nu va trece prea curând?
Într-o foarte recentă declaraţie mediatizată în toată lumea, faimosul om vizionar de afaceri Elon Musk afirma că, din punctul lui de vedere, inteligenţa artificială reprezintă pentru omenire un pericol mult mai mare decât armele nucleare. Şi asta deoarece acestea din urmă mai pot fi controlate de om, pe când prima, odată ajunsă la un stadiu suficient de matur, categoric nu.
Cu o lună şi jumătate în urmă, forumul anual de la Davos trăgea o concluzie oarecum similară din punct de vedere al avansului tehnologic. Conform celor prezenţi acolo, provocările pe care IA şi robotica le adresează mediului global de afaceri sunt uriaşe şi cu evoluţii deja imprevizibile. Şeful Google afirma, de pildă, că IA are deja un impact asupra afacerilor mai mare decât cele pe care le-au avut, la timpul lor, focul şi electricitatea. Căutând să asigure audienţa că situaţia nu este însă chiar atât de gravă, unii vorbitori din zona de tehnologie afirmau că inteligenţa artificială încă nu reuşeşte să realizeze bine patru lucruri: creativitatea, complexitatea, dexteritatea şi empatia. Astăzi poate că aşa stau lucrurile. Dar mâine?
În mod evident, mulţi oameni vor fi încântaţi să scape de slujbe care conţin proporţii ridicate de sarcini rutiniere. Însă asta va însemna, automat, că oamenii vor avea nevoie să dezvolte abilităţi soft de concurare şi complementare a inteligenţei artificiale pentru a mai avea locuri de muncă. Care vor fi acelea? Nimeni nu a putut emite încă o listă concretă pentru viitorul imediat şi cu atât mai puţin pentru viitorul îndepărtat.
Inteligenţa artificială este deja o provocare şi o oportunitate. La Davos s-a discutat mult, de pildă, despre IA în serviciile financiare. A reieşit clar că oportunitatea majoră există şi au fost evidenţiate des două zone operaţionale: detectarea fraudelor şi ţintirea clienţilor potenţiali pentru servicii. Când s-a ajuns însă la discuţiile legate de folosirea IA în zona de investiţii, mai ales pe termen lung, discuţiile s-au împotmolit. Şi asta deoarece, la ora actuală, procesele de machine learning pleacă de la premiza că timpul are o curgere liniară. Mai exact, că viitorul va fi la fel ca trecutul, ceea ce pur şi simplu nu e adevărat.
Pentru mulţi, însă, astfel de discuţii despre forţa IA au slujit doar ca ocazie pentru sublinierea nevoii de reglementări pentru marile companii tehnologice. Pe mulţi sperie, de pildă, faptul că Google deţine 89% din căutările pe internet, că 95% din tinerii adulţi folosesc un produs de social media ca Facebook sau că 75% din vânzările de cărţi electronice sunt deţinute de Amazon.
Cu emitere urgentă de reglementări care să pună un căpăstru pe grumazul armăsarilor pur-sânge tehnologici sau nu, cert este că inteligenţa artificială va intra tot mai apăsat în realitatea cotidiană. Motivul este simplu: ieftineşte costul afacerii. Ca atare, este un fenomen care va fi împins tot mai tare de la spate de către toate părţile interesate de obţinerea de profituri, cu cât mai mari şi mai rapide, cu atât mai bine.
Ce va face România într-un asemenea context? Mai mult ca probabil că va bălti într-un soi de mocirlă tot mai opacă, cel puţin într-un orizont mediu de timp. Un nor al incertitudinii la nivel global, adăugat peste un haos socio-economic local, nu are cum să ducă la un altfel de rezultat.
Un exemplu simplu este suficient în acest sens. Fenomenul concomitent al transformării digitale a dus la intensificarea, în mediul financiar-bancar, a eforturilor de transformare a entităţilor de profil în entităţi eminamente digitale. Consecinţa, vizibilă fizic, este aceea a dispariţiei de sedii fizice de sucursale bancare şi luarea de măsuri de forţare a clienţilor să adopte stilul online de lucru în relaţie cu banca. Dar - căci există un mare dar aici – un astfel de fenomen, evident împins de la spate, nu a ţinut cont de interacţiunile dintre toate părţile interesate. Concret, de exemplu,, ce folos să faci o plată online dacă nu dispui şi de factura aferentă, pe care să o poţi prezenta autorităţilor fiscale? Exemplul este real şi reprezintă doar unul din multele care se pot da.
Ecosistemul românesc funcţionează tot mai sincopat, printre altele, şi din pricina acestei rupturi vizibile şi în adâncire între cei care joacă partida vieţii (mediul de desfăşurare a vieţii şi activităţii, cu actorii din cadrul lui) şi terenul de joc, plus arbitrii care supraveghează meciul (cadrul de reglementare plus autorităţile de supraveghere). Mulţi dintre primii ar vrea să exploreze norul incertitudinilor legate de viitor, cu bunele şi relele lui. Aproape cvasi-totalitatea celor din urmă caută să menţină lucrurile într-o stare de control tipică epocii industriale. Până la urmă, România înseamnă o confruntare dură între secolul 21 şi Evul Mediu. Aşa cum arată lucrurile acum, Evul Mediu este cel care pare a avea câştig de cauză. Cât va mai dura o astfel de situaţie? Greu de estimat în acest moment.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite