Revista >> Aprilie 2018 [Nr. 203] >> Cercetare & Invatamant superior

Viitorul Bologna Process și European Higher Education Area, prin lupa unei comunități de cercetători dedicaţi

Alexandru Batali

23 Aprilie 2018

• Conferința Internaționala a Cercetătorilor Bologna reia dialogul cu decidenţii europeni, oferindu-le recomandări fundamentate științific

Pentru a face auzită vocea cercetătorilor în cadrul Procesului Bologna (BP) și a continua dialogul între cercetători și decidenții politici privind noile tendințe la nivel global, cât și asupra viitorului Spațiu European al Învățământului Superior (EHEA) la nivel particular, Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI) împreună cu Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) și Ministerul Educației Naționale (MEN) a organizat recent a treia ediție a Conferinței Internaționale a Cercetătorilor Bologna („Future of Higher Education – Bologna Process Researchers’ Conference”). România îşi consolidează astfel poziţia de pol internațional de competență în cercetare și în politici de higher education, după ce a reunit din nou, la Bucureşti, reprezentanți de vârf ai cercetătorilor şi actorilor care fundamentează politici pentru învăţământul superior. Conferinţa confirmă faptul că este un eveniment devenit etalon pentru toți cei interesaţi de evoluţia şi viitorul BP și EHEA și are meritul major de a forma și activa propria comunitate de cercetători dedicaţi Procesului Bologna, care propune decidenților europeni recomandări și soluții viabile pentru construcția și regândirea învățământului superior.

Până în prezent au fost organizate doua ediții ale Conferinței Cercetătorilor Bologna, în octombrie 2011, respectiv noiembrie 2014. Astfel, Conferința a devenit un punct de reper printre cei interesați de Spațiul European al Învățământului Superior, respectiv evoluția Procesului Bologna. Mai mult, la fiecare dintre cele două ediții anterioare, articolele științifice prezentate de către cei prezenți la eveniment au fost publicate în volume de cercetare publicate la editura Springer, şi distribuite participanților prezenți la Conferințele Ministeriale din 2012 şi 2015. Volumele Springer aferente primei ediții a conferinței se află printre cele mai solicitate 25% volume online publicate de editura Springer, iar volumele aferente ediției 2014 sunt disponibile în regim open access tuturor celor interesați. Având în vedere că această conferință a ajuns la cea de-a treia ediție, organizatorii au început și dialogul cu Clarivate Analytics (anterior Thompson Reuters) în vederea indexării conferinței.
Mesajul cercetătorilor către decidenții implicați în elaborarea politicilor publice va fi transmis plenului Conferinței Ministeriale din Paris de lună viitoare, iar un nou volum Springer va reuni articolele și ideile participanților. A treia ediție a Conferinței a abordat tematici de interes general pentru învățământul internațional, precum: Internaționalizarea educației în contextul provocărilor globale; Echitatea şi dimensiunea socială în învățământul superior; Viitorul Procesului Bologna; Instrumente noi și îmbunătățite de transparență; Modele de finanțare și guvernanță;.
Ligia Deca, Consilier de Stat în Departamentul Educație și Cercetare din cadrul Administrației Prezidențiale, a fost coordonatorul sesiunii tematice Viitorul Procesului Bologna (Twenty years of Bologna and a decade of EHEA: what’s next?) și este persoana care cunoaște în profunzime specificul și evoluția Conferinței, fiind organizatorul primelor două ediții ale evenimentului. Dialogul purtat ne-a ajutat să descoperim în ce constă forţa acestei manifestări, care sunt mesajele şi recomandările pe care cercetătorii doresc să le impună pe agenda publică destinată politicilor publice europene.

Care sunt cele mai importante idei şi concluzii care au rezultat în urma desfăşurării celei de-a treia ediţii a Conferinței Internaționale a Cercetătorilor Bologna?
În cadrul Bologna Process Researchers’ Conference (BPRC) au fost organizate mai multe paneluri, așa că am avut oportunitatea de a auzi mai multe idei despre aproape toate aspectele Procesului Bologna. Unele concluzii au fost relativ previzibile. Autorii articolelor de cercetare au arătat în mod convingător că decidenții politici au mai redus din efortul investit în reformarea educației pe liniile stabilite de Procesul Bologna. De asemenea, am putut observa că provocările cărora li se adresa Procesul Bologna încă există, dublate și de apetența publicului pentru definirea unor provocări noi. Lupta pentru libertate academică, accesul la resurse de cercetare, deschiderea internațională în contextul crizei migrației, provocările demografice cu care se confruntă continentul european sunt doar o parte a lor.
Câteva concluzii interesante incluse în raportul conferinței vizează: nevoia de conectare mult mai strânsă între învățământul universitar și cel preuniversitar, mai ales pentru a crește nivelul calității și echității educației; nevoia de interacțiune între universități și societate – comunitățile academice pot avea un rol hotărâtor în combaterea fenomenului fake news sau a populismului, se pot implica în rezolvarea provocărilor complexe contemporane, de tipul migrației economice sau a refugiului din calea războaielor și trebuie să păstreze strânse legături cu comunitățile locale din care fac parte; susținerea unui abordări colaborative a internaționalizării învățământului superior, având ca prioritate creșterea calității actului educațional și a cercetării; necesitatea de a revizui structura de guvernanță a Spațiului European al Învățământului Superior pentru a adresa aceste provocări.

Prin existenţa BPCR, care este valoarea adăugată pe care o aduc cercetarea şi oamenii de ştiinţă în dezbaterile decidenţilor şi în fundamentarea viitoarelor politici din higher education şi cercetare?
Cercetătorii care studiază politicile educaționale sunt probabil cel mai obiectiv actor din domeniu. Ei, teoretic, se uită la date, fenomene, discursuri și le analizează fără a avea o agendă politică propriu-zisă și fără a reprezenta o categorie de stakeholderi.
Datele pe care ni le transmit, analizele comparative sau cele de discurs ne arată tăria cu care principalii decidenți politici promovează diverse reforme sau, dimpotrivă, preferă să reducă intensitatea acestora. Aceste informații au rolul analizelor de sânge din medicină. Indică existența unor probleme, dar pentru un diagnostic complet este mereu nevoie de cercetare aprofundată. Iar pentru tratament, este nevoie de o intervenție politică hotărâtă și consecventă, bazată preferabil pe o viziune sau strategie unitară și structurată pe termen lung.

Sunteţi și co-editor al noului volum Springer aferent acestei ediţii a conferinţei. Care este mesajul principal pe care îl transmiteţi cititorilor şi mai ales participanţilor reuniți la Conferinţa Ministerială de la Paris ce are loc în luna mai?
În primul rând doresc să îi încurajez să redinamizeze Procesul Bologna. Există clar unele zone în care reformele nu au mers suficient de departe și în care se poate progresa suplimentar. Vorbim de recunoașterea diplomelor, de procesul de asigurare a calității și de credibilitatea acestuia dincolo de frontierele naționale, dar și de unele aspecte de bază. Din nefericire, în anul 2018 încă vorbim de nevoia de salvgardare a libertății academice sau de nevoia de a nu reduce diversitatea cercetării din universități. Procesul Bologna trebuie să se constituie ca o agendă publică distinctă în discuția despre politicile educaționale, dacă nu dorim ca alte agende (de exemplu cele cu accent disproporționat pe utilitatea economică a învățământului superior) să domine agenda reformelor din sectorul universitar.

Anul trecut s-au aniversat 20 de ani de Bologna Process. Credeţi în viitorul procesului în forma actuală sau într-o variantă adaptată la multitudinea de schimbări existente (tehnologice, sociale, economice, politice, culturale, regionale, ș.a.m.d.)?
Procesul Bolgona va continua. Cred că el este necesar într-un continent mic și relativ integrat precum Europa. Dar e nevoie ca integrarea sistemelor de învățământ superior să nu fie făcută doar la nivel politic, ci și la nivel organic. Cooperarea trebuie să fie naturală, nu doar reglementată. Tehnologia, granturile internaționale de cercetare, proliferarea jurnalelor în limba engleză și mobilitatea sporită contribuie la această integrare organică. Este din ce în ce mai normal pentru studenți să aibă colegi străini sau pentru cercetători să scrie articole împreună cu colegii lor din alte țări. Cred că această cooperare este un punct de pornire pentru a permite revitalizarea universităților. Schimbul natural de idei, de bune practici și de rezultate ale cercetării accelerează dezvoltarea naturală a unei vieți universitare europene dinamice și inovatoare. Comunitatea BPRC este atât una care monitorizează acest proces, cât și una care îl reprezintă prin abundența de colaborări internaționale care o caracterizează.