Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Un exemplu de studiat

24 Aprilie 2018



Ceea ce se întâmplă actualmente în mediul online social media poate constitui cu uşurinţă un caz de studiu pentru oricine şi la orice nivel vizavi de ceea ce înseamnă un fenomen devenit global care iese de sub control şi poate avea impact asupra unui număr de indivizi umani care înseamnă aproape o treime din populaţia globului. Este vorba, evident, de evenimentele în care sunt angrenate Facebook şi unul din fondatorii acestei companii, Mark Zuckerberg.
Evenimentele sunt deja cunoscute de o întreagă omenire şi nu merită reluate. Este important de subliniat, însă, că ele conturează un adevărat conflict epic, poate primul de acest gen prim dimensiuni. Un conflict între mediul digital şi cel uman tradiţional, un conflict între iniţiativa privată şi establishment-ul statal, un conflict între dorinţa de libertate şi dorinţa de control. Şi, nu în cele din urmă, un conflict vechi de când lumea între credulitate (şi chiar prostie) şi şmecherie generatoare de profitabilitate. Să le luăm pe rând:
Facebook este o iniţiativă digitală eminamente privată. O iniţiativă prin care s-a creat un imperiu pornind de la mijloace materiale minimale, prin exploatarea dorinţei umane fireşti de a face parte dintr-o comunitate. De aici se naşte o întrebare fundamentală: poate statul, prin organismele sale, să impună o politică şi un model de dezvoltare unei asemenea iniţiative fără a încălca precepte fundamentale ale libertăţii, mai ales într-un stat precum SUA, leagănul civilizaţiei antreprenoriale? Mai mulţi politicieni care au participat la audierea lui Zuckerberg au arătat clar prin atitudine că ar dori să profite de situaţie pentru a impune astfel de reglementări.
Facebook s-a lansat pe piaţă oferind imaginea unui anumit tip de libertate. Anume libertatea de a intra în contact cu oameni de tot felul şi de a-ţi exprima părerile, opiniile, bucuriile, dezamăgirile, şi aşa mai departe. Este vorba de libertatea care au făcut posibile, printre altele, primăvara arabă şi manifestaţiile record de la Bucureşti de la începutul anului 2017.
Însă, cum în lume nu există prânz oferit gratuit (a se citi complet dezinteresat), şi astfel de libertăţi au un preţ. Iar preţul plătit este cel al transformării persoanei care îşi activează un cont în „produs“ vandabil diverselor entităţi care doresc să vândă tot felul de produse şi servicii, mai mult sau mai puţin legale. Nu are nicio importanţă cât de moral este aşa ceva. Facebook este o afacere privată, iar câtă vreme nu încalcă legea, astfel de modalităţi de generare de venituri susţin existenţa firmei, ba chiar şi imensa ei profitabilitate.
De aici încep întrebările cu adevărat importante. Să luăm, de pildă, celebrul caz al unei instanţe de judecată care a hotărât că profilul unei persoane pe Facebook este unul public şi, ca atare, orice mesaj postat pe propriul profil devine subiect de drept. O decizie care a dus la condamnare. Cât de „privată“ mai este, în asemenea circumstanţe, o asemenea companie? Unde se trage graniţa între imaginea „publică“ şi cea „privată“ a unei persoane care foloseşte această reţea socială, câtă vreme totul este interpretabil, iar setările oferite de companie la activarea contului nu par să ferească utilizatorul de posibile consecinţe neplăcute? De remarcat aici că Zuckerberg a fost extrem de evaziv cu privire la măsuri de viitor legate de corectarea unor asemenea ambiguităţi.
Cu ocazia audierilor din Senatul şi Camera Repezentanţilor SUA, Mark Zuckerberg şi-a pus de câteva ori cenuşă în cap, a recunoscut că s-au comis erori regretabile, a promis că va studia prevederile regulamentului european GDPR care va intra în vigoare peste o lună pentru a vedea ce poate implementa, însă a evitat angajamentele. A evitat, cu alte cuvinte, să ofere cuiva posibilitatea de a-l trage la răspundere cu adevărat. A preferat să lase, de fapt, cazul Facebook un caz deschis de studiu, un caz de manual.
Tocmai de aceea, măsurile de protecţie nu pot fi decât individuale şi asumate, cel puţin deocamdată. Căci libertatea de a comunica, de a-ţi exprima părerile şi de a afla informaţii despre lucruri şi evenimente la care vrei să fii părtaş, adică atuurile fundamentale Facebook, pot continua să existe cu un minim de consideraţie personală. Adică acea consideraţie care spune că este de bun simţ să nu îţi pui public pozele cu familia şi prietenii, pozele cu casa şi mediul înconjurător, să nu te lauzi cu preferinţele personale, şi aşa mai departe. Reţeta este foarte simplă: ca să nu devii tu pradă, cel mai bine este să mergi prin viaţă protejat de scuturi personale.



Tags: Social media

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite