Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Războiul cibernetic impune o convenție Geneva digitală

23 Mai 2018



Discuţiile despre necesitatea unei versiuni digitale a Convenţiei de la Geneva au apărut în spaţiul public în 2017, pe fondul intensificării alarmante a criminalităţii cibernetice şi a implicării tot mai evidente a unor guverne în utilizarea armelor software pentru atingerea obiectivelor de siguranţă naţională. Acorduri de cooperare şi neagresiune cibernetică există de câţiva ani, cele semnate între USA şi China sau între UE şi NATO fiind deja foarte notorii, însă vizează cu precădere îmbunătăţirea capacităţii de răspuns în cazul unor atacuri cibernetice majore şi protejarea infrastructurilor critice. Care este însă noutatea? Dacă ediţia din 1949 a Convenţiei de la Geneva avea ca obiectiv protejarea cetăţenilor pe timp de război, versiunea digitală (idee introdusă de Microsoft) va proteja cetăţenii și economia pe timp de pace, evident în mediul online.
În 2014, un bărbat din judeţul Brăila s-a sinucis după ce a primit un mesaj care îi cerea plata unei recompense de peste 80.000 de lei. Este cel mai teribil caz de atac ransomware petrecut în România şi a fost preluat de presă internaţională drept unul dintre primele cazuri de sinucidere cauzat de un virus informatic. După doar patru ani, cazuistica a devenit mai numeroasă şi mai diversificată.
În mod curent, numeroase legi internaţionale au aplicabilitate şi în mediul online, însă nu reflectă pe deplin realitatea din mediul virtual. Numeroase concepte nu sunt încă definite corect, unele norme nu pot fi aplicate transnaţional, iar, spre deosebire de ameninţările tradiţionale, cele cibernetice sunt intangibile şi clandestine. Un element relevant în dezbatere îl reprezintă implicarea mediului privat. Dacă arsenalele clasice aparţin guvernelor, în era digitală companii private sau chiar persoane fizice pot deţine arme cibernetice complexe şi pot iniţia atacuri extrem de periculoase. Războiul cibernetic face victime printre civili, pagubele economice sunt incomensurabile, iar asumarea responsabilităţii transcende mediul guvernamental. Implicarea societăţii civile şi a mediului privat este critică.
În Aprilie, 34 de companii globale, printre care ABB, Arm, Bitdefender, Cisco, Facebook, HP, Microsoft, Nokia, Oracle şi Trend Micro, au semnat un „Cybersecurity Tech Accord, prin care să-şi protejeze clienţii împotriva atacurilor cibernetice, generate atât de grupuri infracţionale, cât şi de autorităţi guvernamentale. Chiar dacă un astfel de anunţ are şi o notă discretă de PR, vor exista şi acţiuni comune pentru dezvoltarea de noi practici de securitate, informare, creşterea capacităţii de protecţie a utilizatorilor etc. Dezamăgitor în acest proiect este numărul mic de companii semnatare. Lipsesc nume mari din industria IT, cum ar fi Google şi Amazon, care nu au oferit explicaţii şi evident nu există companii din ţări cu agresivitate cibernetică dovedită: Rusia, Corea de Nord şi Iran.
Evident, conturarea unei Convenţii Digitale de la Geneva este un demers pe termen lung, cu obiective superioare care nu au fost încă definite şi care trebuie corelate cu viitorul digital al societăţii umane. Discuţiile sunt la început, iar analiştii consideră că semnarea unei asemenea convenţii va fi posibilă într-un orizont de cel puţin cinci ani, cu rezerva că mediul digital este în permanentă schimbare, atât ca tehnologie, cât şi ca tipare conflictuale şi ameninţări.



Tags: securitate

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite