.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Peer-to-peer - cum reactioneaza justitia? (I)
Operatiunea Gramofonul si implicatiile ei in special in lumea celor ce utilizeaza software care permite partajarea fisierelor intre utilizatori au creat o serie de valuri de opinii, reactii si comentarii in presa, dar mai ales pe forumurile romanesti. Mai putini insa stiu intreaga istorie de batalii juridice de la nivel mondial din spatele noii tehnologii (peer-to-peer). O sa incercam in 2 episoade sa creionam situatia generala pana in momentul de fata, dar si sa atingem cateva problematici specifice.
Producatorii de soft p2p
Povestea incepe cu un software creat in cateva luni si facut public in iunie 1999 de un student de la o Universitate din SUA, care dorea sa isi partajeze fisiere - in special muzica - cu colegii din campus. Programul se numea Napster si se baza pe un server centralizat care permitea identificarea fisierelor care se puteau gasi la anumiti utilizatori conectati la sistem, dar transferul efectiv se facea fara interventie de la punctul central. Napster a avut un succes incredibil avand peste 25 de milioane de vizitatori pe zi in ianuarie 2001. Evident, situatia nu a fost pe placul reprezentantilor marilor case de muzica din SUA (asociate in cadrul RIAA - Record Industry Association of America) care au deschis un proces in decembrie 1999 impotriva lui Napster, acuzandu-l de complicitate la incalcarea dreptului de autor. Dupa un proces complicat, in iulie 2001 Napster a trebui sa se inchida, dupa o decizie judecatoreasca care ii impunea niste limitari dificil de pus in practica.
Acesta a fost insa doar inceputul. Noi tehnologii si software de tip p2p care se bazeaza pe o distributie descentralizata si-au facut aparitia intre timp. Procesele duse impotriva companiilor care au produs aceste noi servicii (ex. Scour, Aimster, AudioGalaxy, Morpheus, Grokster, Kazaa) au fost in mare parte incununate de succes, dar dezvoltarea tehnologica si mai ales a preferintelor publicului catre sisteme de tip p2p tot mai evoluate - au facut actiunile sa fie lipsite de efect practic. Se spune ca BitTorrent a fost in mare parte creat de un dezvoltator de software care nu avea loc de munca si care a lucrat in timpul sau liber si se estimeaza ca astazi un student la facultatea de calculatoare ar putea realiza o astfel de aplicatie in cateva saptamani.
Totusi, procesele au continuat. Cel mai cunoscut si mediatizat a fost cel intentat de mai multe case de muzica din SUA (sustinut in principal, de MGM) impotriva Groekster si StreamCast, proces ajuns in cele din urma in fata Curtii Supreme de Justitie din SUA. Aceasta a decis in iunie 2005 ca producatorii de software ar putea fi responsabili pentru incalcarea dreptului de autor realizata de catre utilizatorii programului de calculator respectiv, considerand ca producatorii si-au facut reclama in acest sens, ca nu au facut nici un efort pentru a impiedica schimbul de fisiere protejate prin drept de autor, dar si ca au castigat sume importante prin publicitate. Cazul a insemnat in practica inchiderea Groekster in septembrie 2005, desi decizia Curtii Supreme nu a fost foarte clara in acest sens.
Utilizatorii de p2p in SUA
Vazand ca tactica de inchidere a producatorilor software de tip p2p are rezultate, insa nu rezolva problema in sine, RIAA a trecut la o alta strategie. In iulie 2003 a anuntat ca a inceput sa stranga date care vor fi folosite pentru a da in judecata persoane individuale pentru ca au folosit software de tip partajare de fisiere pentru a schimba fisiere protejate de drept de autor. Pe 8 septembrie 2003 primele 261 de procese au fost lansate, bazandu-se pe legea dreptului de autor din SUA si cerand Furnizorilor de Servicii Internet (ISP) sa dezvaluie numele din spatele adreselor de IP care ar fi facut file-sharing ilegal. Nota bene: vorbim de procese civile si nu penale! Desi mare parte din ISP-isti au fost impotriva acestei idei, sustinand in fata judecatorilor ca o asemenea decizie ar atenta la viata privata a acestora, practica instantelor americane a fost de obligare a ISP-istilor sa dezvaluie datele de contact ale utilizatorilor finali.
Numarul proceselor a crescut in timp, ulterior ele fiind precedate si de scrisori de «incetare a actiunilor». In practica, majoritatea actiunilor impotriva utilizatorilor individuali s-au soldat cu tranzactii - practic intelegerea partilor - prin plata unei sume de catre fiecare dintre utilizatori - de obicei intre 3 000 si 11 000 USD fiecare. De altfel, un utilizator individual nu prea are de ales - un proces fiind scump in SUA, iar ignorarea plangerii a dus de obicei la pierderi si mai mari : 6 200 de USD in cazul unei persoane care nu a contestat actiunile sau chiar 22 500 de USD pentru o femeie din Chicago care a incercat sa castige un astfel de proces.
In primii 2 ani dupa inceperea actiunilor au fost initiate 11 561 de procese in SUA. Efectul lor este insa discutabil, atata vreme cat numarul celor ce utilizeaza programe de tip p2p e in crestere, iar numarul total de americani care le utilizeaza este estimat la 60 de milioane de persoane.
Parerea ta conteaza: 
Comisia Europeana discuta despre reglementarea RFID
