Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Despre încredere şi valoare în sistemul universitar românesc şi european

22 Iunie 2018



„Educația este o resursă pe cale de dispariție”, se scria în raportul Corrupt Schools, Corrupt Universities: What can be done? publicat de Institutul Internațional de Planificare Educațională al UNESCO în 2007. Studiul, realizat cu sprijinul unor universități, cercetători, miniștri ai Educației și ONG-uri din 25 de țări din întreaga lume, concluziona, printre altele, că se impunea gestionarea mai transparentă a fondurilor publice și implementarea de acțiuni sistematice de combatere a corupției din mediul universitar.

Fie că vorbim de mită, deturnare de fonduri, favoritism, nepotism, remunerarea unor profesori „fantomă” sau acordarea de diplome false, abaterile de la un sistem just de valori și principii în locul unde tânăra generație ar trebui să-și însușească „dreapta conduită” reprezintă, poate, unul dintre cele mai maligne deservicii pe care și-l poate face o societate sieși. De ce ne confruntăm cu acest paradox și dacă valori precum autonomia instituțională și libertatea academică pot funcționa ca o plasă de siguranță împotriva corupției au fost temele de reflecție ale colocviului Institutional Autonomy, Academic Freedom and Imposture in the Academia – Do Academic Core Values Safeguard Against Corruption?, găzduit recent de Colegiul Noua Europă – Institut de Studii Avansate din București.
Realizat cu sprijinul Unității Executive pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI), colocviul a reunit profesori și cercetători din mediile universitare autohtone (București, Iași, Timișoara), dar și câțiva specialiști din străinătate: Monika Steinel, cercetător și strateg la Asociația Europeană a Universităților (EUA), Robert Harmsen, profesor de Științe Politice la Universitatea din Luxembourg și Joachim Nettlebeck, director fondator al Institutului de Studii Avansate din Berlin și excelent cunoscător al sistemului academic din Vestul Europei.
Gravitând în jurul unor teme de actua-litate în mediul universitar contemporan – autonomia instituțională și libertatea academică, performanța și ranking-ul, valorile tradiționale și gândirea neo-liberală, plagiat și originalitate – participanții la colocviu au realizat o analiză riguroasă și complexă a mediului academic românesc și internațional, punctând, acolo unde a fost cazul, posibile soluții la problemele cele mai presante.



Control versus încredere
Pentru Joachim Nettelbeck, jurist cu o vastă experiență în forurile administrative din sistemul educațional german și director fondator al Institutului de Studii Avansate din Berlin, raportul de interdependență dintre stat și universitate este rezultatul unui joc de tensiuni. Cum statul democratic a oferit prin votul popular puterea celor mulți, nu poți conlocui cetatea sustrăgându-te logicii fondatoare. Prin urmare, autonomia pe care universitarii și-au câștigat-o în timp – rezultat al încrederii primite ca profesioniști – se supune periodic unui mecanism regulator din partea clasei politice aflate la guvernare, adică, in extenso, voinței poporului. Cu toate acestea, în dinamica reglării de forțe, principiul esențial rămâne încrederea. „Poate părea bizar ca, într-un context în care discutăm despre control, transparență și chestiuni financiare, să invoci încrederea. Însă, fără încredere sistemul nu ar funcționa deloc”, susține Joachim Nettelbeck. Prin urmare, se impun periodic „mărturii de bună credință”: publicarea de articole științifice și cărți de specialitate, evaluări și analize reciproce în interiorul comunității științifice, măsuri echitabile împotriva plagiatului, practici obiective și dialog argumentat în și între catedrele universitare etc. Prin referire la spațiul german, s-a adus în discuție și perspectiva ușor idealizată asupra universităților, influențată de gândirea humboldtiană de la începutul secolului al XIX-lea, subliniindu-se diferențele dintre trecut și prezent. Ideile iluministe de atunci s-au răspândit cu rapiditate în mediul academic, care, perceput ca o autoritate în cultivarea minții și a caracterului uman, nu putea fi umbrit de suspiciuni. Însă „de cele mai multe ori se pierde din vedere contextul: prin comparație cu autonomia de care se bucură astăzi managementul Universității din Berlin, universitatea humboldtiană avea o libertate mult mai redusă”, a precizat Joachim Nettelbeck.

Universitățile și deschiderea internațională
Până nu demult, prin „internaționa-lizare” se înțelegea „atragerea de cât mai mulți studenți din străinătate”, fără o strategie universitară care să abordeze programele educaționale și infrastructura dintr-o perspectivă globală. În prezentarea Institutional Autonomy and the Quest for the Internationalisation of Romanian Universities – What Holds Us Back?, Ligia Deca, Consilier de Stat în Departamentul Educație și Cercetare din cadrul Administrației Prezidențiale, a discutat despre particularitățile sistemului universitar românesc, căutând să explice de ce internaționalizarea, formulată frecvent în politicile publice privind învățământul superior, întârzie să se producă în realitate. Unul dintre motive este strâns legat de felul în care este definită autonomia instituțională care, deși garantată prin constituție și formulată în Legea nr. 1/ 2011 (universitățile au dreptul de a-și stabili misiunea proprie, strategia, structura și activitățile și de a-și gestiona singure resursele materiale și umane, cu respectarea strictă a legislației în vigoare), este frecvent influențată de cerințele guvernului la putere. La aceasta se adaugă și lipsa de resurse financiare a universităților. „Felul în care sunt finanțate universitățile românești nu încurajează formularea de strategii pe termen lung, întrucât cea mai mare parte a fondurilor este folosită pentru plata salariilor. Dacă internaționalizarea ar fi o prioritate națională, ar trebui să primească finanțare separată prin instrumente precum cel implementat recent: Fondul pentru Dezvoltare Instituțională (FDI)”, susține Ligia Deca. În plus, prin faptul că universitățile sunt obligate să păstreze o grilă salarială unică se reduc șansele colaborării cu profesori din străinătate, iar birocrația prin care trec studenții care au nevoie de viză pentru șederea în România limitează candidaturile internaționale din spațiul non UE.
Nu în ultimul rând, se discută prea puțin în mediul academic românesc despre beneficiile internaționalizării. O universitate care nu reușește să își depășească propriile granițe – măcar prin mentalitate și programe educaționale – va ajunge, în cele din urmă, să își izoleze studenții și să îi țină departe de excelență. Printr-o deschidere spre lume, oferind cursuri în limbi străine, schimburi cu universități din alte țări, campus-uri sau/și filiale ale propriei universități în alte țări etc, învățământul superior va deveni din ce în ce mai competitiv pe piața globală.

Exigențele neo-liberale și valorile „tradiționale”
Deși principiul concurenței a ajuns în prezent să domine gândirea socio-economică, o înregimentare brutală și nenuanțată a universității în angrenajul pieței poate genera confuzie. Universitatea rămâne locul unde cultivăm valori și principii morale care se reflectă ulterior în societate prin grija pentru binele comun sau se transformă într-o corporație care luptă cu toate mijloacele să acapareze piața? Lazăr Vlăsceanu, profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, este de părere că valorile academice tradiționale nu trebuie să dispară și nici să fie distorsionate. Este mai curând momentul să reflectăm din nou asupra legăturii dintre universitate și societate, fără a banaliza ideea de valoare și fără a gira impostura.
În concluzie, educația nu este atât de mult o resursă pe cale de dispariție, cât una în continuă adaptare, influențată de schimbările profunde din lumea de astăzi, dominată de globalizare, digitalizare și masificarea învățământului superior. Toate acest transformări vin cu provocări multiple pentru arhitectura universității „tradiționale” și a valorilor sale, dar și cu noi soluții, ce pot rezulta și din asemenea dezbateri între profesioniștii mediului academic românesc şi internațional.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite