Revista >> Iulie 2018 [Nr. 206] >> Cercetare & Invatamant superior

Cercetarea europeană, în fața unui nou orizont

Acad. Dan Dascalu

26 Iulie 2018

• Horizon Europe și Tehnologiile generice esențiale
La numai câteva zile de la publicarea (7 iunie 2018) primei versiuni a noului program de cercetare-inovare al Uniunii Europene (UE), denumit Horizon Europe (2021-2027), România a reacționat prompt, prin organizarea unei dezbateri la Palatul Parlamentului (15 iunie 2018). Fără îndoială, este numai un început de discuție. Înainte de a fi înaintat spre aprobare Parlamentului European, programul va fi dezbătut la nivelul țărilor din UE și în comitetele de program ale Comisiei Europene. Se pare că primele reacții trădează o anumită derută, asemănătoare cu cea din fața unui joc de puzzle. Regăsești (sau nu) anumite cuvinte cheie (tehnologii, aplicații, instrumente de finanțare), sau ele apar în alt loc decât în cel așteptat.

Un edificiu clădit pe trei piloni. Ce aduce nou acest program? Cercetarea, dezvoltarea și inovarea se regăsesc în trei secțiuni diferite, așa-numiții piloni. Cercetarea orientată spre cunoaștere, de jos în sus (la inițiativa cercetătorilor) se regăsește în Pilonul întâi, dedicat „științei deschise” (Open Science)1. Pilonul al doilea se numește „provocări globale și competitivitate industrială” (Global Challenges and Industrial Competitiveness), în timp ce Pilonul al treilea este rezervat „inovării deschise” (Open Innovation).

Continuitatea. Noul program european va asigura o evoluție și nu o revoluție. Este al doilea program de șapte ani în care inovarea apare împreună cu cercetarea. Apoi tehnologiile joacă un rol crucial în spatele paradigmei de re-industrializare. S-a renunțat de un deceniu la modelul UE – cea mai avansată societate bazată pe cunoaștere (în subtext - noi producem cunoștințe, alții fabrică ce am conceput noi), deoarece s-a constatat că activitățile de cercetare-dezvoltare-inovare urmează producția. Europa și-a dat seama în ultimul deceniu că nu este suficientă cunoașterea, aceasta trebuie transformată în efect economic. La ordinea zilei este cea de a patra revoluție industrială. În acest articol ne vom referi la importanța tehnologiilor, care au un rol crucial în această revoluție. Nu înainte de a sublinia evoluția conceptelor, de la focalizarea pe „tehnologii industriale” în Horizon 20202, la accentul pe „competitivitate industrială” în Horizon Europe.

Tehnologiile generice esențiale și inovarea. Conceptul de tehnologii generice esențiale (Key Enabling Technologies, prescurtat KET), a fost crucial în programul anterior3. Sunt tehnologii avansate (multidisciplinare, bazate pe cele mai noi cunoștințe) și costisitoare (necesită investiții substanțiale). Epitetul de generice reflectă faptul că ele au aplicații în domenii diferite, nu corespund unui sector anume. Potențialul lor de inovare este foarte mare, dar IMM-urile inovative nu au de regulă fonduri suficiente pentru a le dezvolta sau achiziționa, deși utilizarea acestor tehnologii le-ar permite să exploateze rapid, cu șanse mari, oportunitățile apărute în piață. De aici a apărut conceptul de inovare deschisă (open innovation), care definește unul din cei trei piloni ai noului program european. Firmele își pot valorifica șansele într-un mediu în care circulația cunoștințelor și a ideilor nu se face într-un cadru organizațional închis, ci pe o platforma virtuală care include organizații de natură diferită, cu oferte diferite (resurse umane, idei, acces la infrastructură experimentală performantă). O astfel de platformă, un ecosistem de inovare (în forma sa primară un parc tehnologic într-un campus universitar) oferă oportunități nu numai firmelor ci și specialiștilor din diverse generații și cu formații și competențe diferite, iar schimbul de cunoștințe și idei inovatoare este mult mai rapid și eficient. Aceste ecosisteme de inovare sunt esențiale pentru noul program. Concomitent, se preconizează crearea unui consiliu de inovare la nivel european (European Innovation Council), care va sprijini institutul european pentru inovare și tehnologie (European Institute of Innovation and Techology, EIT). În pofida acestei aparente centralizări, conceptul este acela de a sprijini acțiunile de jos în sus, care să ofere sprijin inovatorilor cu mare potențial printr-un „ghișeu unic” (one-stop shop).

Accesul la tehnologie. Încă din actualul program (Horizon 2020, 2014-2020), UE a finanțat (a) dezvoltarea KET, (b) crearea centrelor de servicii multiKET, care oferă (eventual într-o rețea de facilități) firmelor acces la două sau mai multe tehnologii generice (combinația acestora având un potențial mult superior), (c) crearea liniilor pilot care permit companiilor să treacă rapid la producția de serie mică. Mutațiile din industrie nu afectează însă numai IMM -urile. Mari companii internaționale apelează și ele la facilități de fabricație externe (pentru micro- și nanoelectronică, exemplul Taiwan-ului ca furnizor de servicii de fabricație la scară globală este edificator4).

Tehnologiile cheie. Un raport care precede Horizon Europe propune o reorganizare și o consolidare a sistemului de tehnologii generice esențiale (sau KET)5. Raportul propune trei categorii:
(a) Tehnologii de producție (cu Tehnologii avansate de fabricație, Materiale avansate și nanotehnologii și respectiv Tehnologiile științelor vieții),
(b) Tehnologii digitale (cu Micro-/Nanoelectronică și Fotonică și respectiv Inteligență artificială),
(c) Ciber-tehnologii (cu Securitate și respectiv Conectivitate).
Ceea ce este extrem de caracteristic pentru această clasificare (care se regăsește într-o formă sau alta în Horizon Europe), este faptul că tehnologiile de realizare fizică interacționează cu cele digitale. Acest lucru rezultă din examinarea Pilonului II, intitulat Provocări globale și competitivitate industrială, mai precis a unuia din cele 5 clustere, intitulat

Dezvoltarea digitală și industria. Activitățile aferente, cărora li se alocă 15 din cele 100 de miliarde de euro ale întregului program, implică KET menționate mai sus (mai puțin tehnologiile științelor vieții), dar și calculul de înaltă performanță și tehnologia spațială.
Industria 4.0. Finalitatea efortului din clusterul Dezvoltarea digitală și industria ar trebuie să fie legat de a patra revoluție industrială (Industria 4.0). Aceasta este definită de tendința de evoluție în automatizare și schimbul de date care controlează tehnologiile de fabricație. Aceasta evoluție implică cyber-physical systems, Internet of things (internetul lucrurilor, obiecte care comunică între ele), cloud computing și cognitive computing (procesare de date bazată pe inteligența artificială). Simplificând lucrurile, industria va fi controlată de sisteme care utilizează componente variate (realizate prin microelectronică sau fotonică), sau arhitecturi avansate (bazate pe inteligența artificială) și utilizează un software specific.

Pentru a avea o imagine mai largă vom menționa aici și celelalte clustere ale Pilonului II. Ele se referă la sănătate; societatea incluzivă și sigură; clima, energia și mobilitatea; hrana și resursele naturale. Fiecare dintre cele cinci clustere are un număr de arii de intervenție. Să menționăm faptul că industria de apărare nu este exclusă (în virtutea principiului utilizării duale).

Este remarcabil faptul că provocările globale din denumirea Pilonului II se reflectă în interesul pentru tendințele de durată (decenii) care se manifestă pe plan internațional, cum ar fi creșterea populației și deficitul de hrană din țările în curs de dezvoltare sau îmbătrânirea populației în economiile avansate. Într-o astfel de perspectivă s-a conturat ideea unor misiuni exemplare dintre care unele sună cunoscut (cum ar fi economia circulară sau reutilizarea carbonului)6, în timp ce altele de-abia urmează să prindă contur (rețelele europene de sănătate sau reinventarea producției de hrană).

Perspective la nivel național. Este evident că România nu are un astfel de nivel de ambiție, neputând soluționa singură probleme de o asemenea amploare. O întrebare posibilă este în ce măsură țara noastră poate împărți efortul și beneficiile într-o cooperare cu partenerii internaționali, europeni sau regionali. România are unele competențe legate de KET, inventariate cu câțiva ani în urmă de către studiul prospectiv NANOPROSPECT (2010-2011), v. www.imt.ro/NANOPROSPECT și exploatate mai mult sau mai puțin haotic în actualul plan național CDI (2014-2020). Important pentru România, slab cotată în rapoartele care analizează capacitatea de inovare din țările UE, este faptul că în ultimul deceniu decalajul între țările puternic inovatoare (și prospere!) și cele slabe din acest punct de vedere crește. Singura șansă de recuperare a decalajului pare a fi aceea de a facilita apariția unor inovatori destul de agresivi, cu impact semnificativ la scară națională.

Apariția primei forme a programului Horizon Europe oferă și impulsul pentru a iniția discuții care să pregătească ceea ce urmează în noua perioadă de finanțare 2021-2027 (planul național CDI și cel de fonduri structurale vor rula în paralel cu Horizon Europe). În particular, fondurile structurale reprezintă o șansă vitală de completare a resurselor modeste din PNCDI.

Există deja o astfel de inițiativă în Academia Română, în cadrul unei Comisii de specialitate, cea de Știința și Tehnologia Microsistemelor, v. http://www.link2nano.ro/acad/STMS/. Se anticipează ca primele propuneri să fie făcute publice cu ocazia unui Forum de micro- și nanoelectronică, cu participarea diasporei. O masă rotundă de orientare strategică (Aula Academiei Române, 6 noiembrie 2018) va fi moderată de către Dr. Andreas Wild (fost coordonator al parteneriatelor public - privat ENIAC/ECSEL din UE).