UVT, catalizator al mișcării academice timișorene, își urmează calea spre cunoașterea aprofundată și trecerea către tehnologiile viitorului și ale noilor generațiiUniversitatea de Vest din Timișoara este astăzi cea mai dinamică instituție de învățământ superior din România, o universitate care se...
Exporţi sau stagnezi, dilema pieţei IT locale
Săptămâna trecută ANIS a făcut public raportul anual asupra evoluţiei pieţei locale de Software şi Servicii IT. Rezultatele nu surprind aşteptările: în 2017 industria a ajuns la 4 miliarde cifră de afaceri şi a înregistrat o creştere de 11%. Din păcate, dezechilibrul export-piață internă se păstrează, raportul fiind de 75.6% versus 24.4%. Piața locală rămâne mică (975 milioane euro, doar 20 de milioane adăugate în 2017) și crește doar cu 2.1%. Din totalul exportului de produse și servicii IT, aproximativ 75% merge către piața europeană, 22% către cea americană, restul fiind direcționat către alte piețe. Ce se află însă în spatele cifrelor? Câteva întrebări se impun:
Ce exportă IT-ul românesc? Întrebarea este veche şi rămâne deschisă. Preponderent servicii, dacă avem în vedere numărul mare de angajaţi din companiile care fac export. Evident, avem şi câţiva campioni: BitDefender, UiPath, însă rămân la nivel de excepţii. În 2017 BitDefender a avut o cifră de afaceri de circa 129.000 euro/angajat (o estimare grosieră), mult peste valoarea medie a pieţei de 52.000 euro/angajat. Însă majoritatea companiilor mari care exportă servicii IT sunt în intervalul 35-40.000 euro/angajat/an. Iată deci ce diferenţă semnificativă aduce proprietatea intelectuală faţă de muncă în regim lohn, bazată pe volum şi marjă minimă de profit.
Cine consuma tehnologie pe piaţa locală? Preponderent companiile mari şi sectorul public. Studiul arată următoarea situaţie: industria – 22%, sectorul public – 20%, banking – 16%, telecom – 11%, utilități, retail, servicii – câte 8%. Bugetele IT relevante rămân la companiile mari, iar SMB-urile, deşi multe şi aparent tentante, nu permit generarea unor cifre de afaceri impresionante. Informaţiile din studiu ar trebui corelate cu valorile publicate de Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari, potrivit cărora microîntreprinderile din România concentrează în prezent 14% din venituri, faţă de 26% în urmă cu 10 ani, deşi ponderea lor este de 96%, în timp ce companiile mari - deşi reprezintă doar 4% din totalul firmelor active - au ajuns să concentreze 86%. Prin urmare, spiritul antreprenor se dezvoltă în România, însă vor mai trece câţiva ani până când aceste afaceri vor fi suficient de mature ca să investească în tehnologie. Este necesară orientarea învăţământului superior, indiferent de specializare, asupra studiului utilizării tehnologiei în business. Viitorii antreprenori nu sunt doar absolvenţi de ASE şi Politehnică.
Ce probleme apar pe termen lung? În mod curent, 75% dintre angajaţi lucrează pentru o multinaţională, iar dacă facem o analiză a joburilor disponibile online, probabil procentul va creşte. Companiile locale, ale căror cifre de afaceri stagnează vor avea dificultăţi în atragerea şi păstrarea personalului, cu precădere a talentelor. Totodată vor fi afectate bugetele de cercetare dezvoltare, într-o perioadă în care industria face trecerea la un nivel tehnologic superior, bazat pe Inteligență Artificială, Machine Learning, Chatbots etc. Prin urmare, există riscul unor platforme tehnologice ale produselor dezvoltate local. Mai mult, vom asista la exit-uri pe valori mai mici, pentru că indicatorii economici nu sunt foarte atractivi. Pe termen lung, dacă toată lumea face export, economia locală va fi tot mai neglijată, iar companiile romaneşti vor utiliza exclusiv produse dezvoltate pe alte piețe sau vor avea un ritm tot mai lent de adopţie a tehnologiei.
De ce suntem aici? O explicaţie este şi că Statul a susţinut cu precădere producţia de IT şi nu consumul de tehnolgoie. Cu excepţia unor prevederi fiscale asupra profitului reinvestit la achiziţia de programe informatice, companiile româneşti nu au alte stimulente să cumpere tehnolgie informatică. Mecanismele de intrare în programele cu finanţare europeană sunt prea complexe/complicate, iar proiecte ca Start-up Nation au dat rezultate minime sau au generat tentative de evaziune fiscală.
Ce e de făcut? Greu de crezut că vom putea identifica aici o soluţie. Însă o direcţie se conturează tot mai clar: digitalizarea aparatului administrativ şi eliminarea hârtiei din orice interacţiune B2B şi B2G (Business2Government), ceea ce va forţa întreaga economie să se adapteze ritmului.
Tags: Editorial
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
Speranța de viață sănătoasă în România, în suferință- România intră, cu speranță, în „muncile de primăvară”
- Competențele viitoare ale salariaților și visul frumos al angajatorilor
- Lupta cu dezinformarea e vânare de vânt?
- Cursa inteligenței artificiale lasă omenirea fără busolă
- Tehnologia scindează România
Alte articole scrise de Gabriel Vasile
