Revista >> Septembrie 2018 [Nr. 207] >> Cercetare & Invatamant superior

Ministrul Cercetării și Inovării, prof. univ. dr. Nicolae Burnete: „Noul proiect de OG al MCI urmărește în primul rând crearea cadrului pentru predictibilitate și sustenabilitate!”

Alexandru Batali

20 Septembrie 2018

Cu o săptămână înainte de momentul depunerii demisiei, prof. univ. dr. Nicolae Burnete, ministrul Cercetării și Inovării, a acordat un interviu în exclusivitate revistei Market Watch. Pe parcursul unei discuții deschise, am încercat să facem un bilanț al mandatului, am abordat o serie de aspecte critice din sistemul de CDI și am primit răspunsuri la principalele întrebări care frământă comunitatea cercetătorilor din țara noastră.

Domnule ministru, vă aflați de mai bine de 6 luni în fruntea Ministerului Cercetării și Inovării. Care sunt principalele satisfacţii? Dar decepţiile?
Satisfacțiile sunt direct proporționale cu amploarea și numărul problemelor „moștenite”, cu rezolvarea lor. Din punct de vedere tehnic, provocările întâlnite odată cu preluarea mandatului pot fi împărțite în trei mari categorii: (1) operaționale, (2) legislative și (3) umane. În prima categorie intră: întârzierile foarte mari în derularea multor proiecte de finanțare (proiecte demarate în 2016 și 2017, dar neevaluate și necontractate…), probleme în justiție privind implementarea unor proiecte, inexistența procedurilor, dificultăți mari în ceea ce privește circuitul documentelor în minister, probleme administrative și organizatorice (lipsa corpului de control al ministrului, un sigur angajat la serviciul de audit, inexistența unei direcții juridice, probleme mari în arhivarea documentelor etc.), probleme legate de buget, inexistența unui plan concret în ceea ce privește Președinția României la Consiliul Uniunii Europene, activitățile legate de Centenar etc. Aici, deblocarea unor competiții aflate la aproape doi ani de la momentul lansării și neatingerea momentului contractării este exemplul extrem, pentru că mii de cercetători așteptau rezultatele evaluărilor! În ceea ce privește problemele legislative, menționez doar faptul că legea de bază a cercetării OG 57 este din 2002! Problemele umane se referă la lipsa personalului (din 157 de posturi la nivelul MCI, 33 erau fără persoane), comunicarea deficitară la nivelul persoanelor din conducere, colaborarea dificilă între departamente și multe altele…

Satisfacții:
• deblocarea competițiilor demarate în 2016 și 2017 (TE, PD, PCCDI, PCCF, CLS – clustere inovative, Programul Nucleu, Instalațiile și obiectivele de interes național etc.),
• lansarea de noi competiții din bugetul de stat (manifestări științifice, premierea rezultatelor cercetării, mobilitatea pentru cercetători, cecuri de inovare, investiții în INCD-uri etc.),
• lansarea de noi competiții cu finanțare europeană (Cloud, Infrastructuri de cercetare, Clustere de inovare, RoEduNet),
• elaborarea a patru ghiduri pentru competițiile cu finanțare europeană,
• supracontractarea (pentru Parteneriate, Investiții pentru departamentele de CD ale întreprinderilor),
• derularea unor proiecte majore (ELI, DANUBIU, ALFRED),
• modificări legislative și altele.

O satisfacție mare este lansarea unei noi competiții pentru susținerea sistemului de cercetare-dezvoltare (în valoare de 500 milioane lei), în speță competiția din Programul 1 „Dezvoltarea sistemului naţional de cercetare-dezvoltare”, subprogramul 1.2. Performanță instituțională.
Cea mai mare satisfacție o reprezintă întâlnirile cu cercetătorii! Întâlniri neanunțate! Am reușit să vizitez 28 de INCD-uri și câteva filiale! Am întâlnit oameni extraordinari și am văzut lucruri deosebite! Din păcate nu știm să apreciem ce avem!
Sunt și satisfacții privind partea legislativă și exemplele pot continua.
Decepții sunt și din acestea. Cine afirmă că nu are decepții, pot spune că este un om care se automultumește. Prin perseverență decepțiile de azi pot deveni satisfacțiile de mâine.

Ce priorităţi și obiective v-aţi fixat pentru ultima parte a anului, pe de o parte, şi pentru 2019, pe de altă parte?
Prioritățiile vizează atât partea operațională, cât și cea legislativă. Un element care reunește cele două categorii este legislația pentru „finanțarea de bază” a Institutelor Naționale (dacă pot să fac o comparație cu finanțarea învățământului superior), și anume Programul Nucleu. Legislația actuală în acest domeniu datează (așa cum am menționat) din perioada de preaderare la UE (2002) și a suferit 27 de modificări legislative ceea ce o face aproape imposibil de implementat. Această inițiativă legislativă este vitală pentru componenta de INCD-uri a sistemului național de cercetare-dezvoltare.
Am conceput și s-a aprobat în Guvern o nouă organigramă, iar acum suntem în faza concursurilor pe posturi, pentru că e mare nevoie de personal!
Pregătirea Conferinței Naționale a Cercetării, pregătirea Președinției României la Consiliul Uniunii Europene, lansarea de noi competiții, atragerea tinerilor în cercetare și altele - sunt doar câteva din multele obiective pe care mi le-am fixat. Prefer să le nominalizez la momentul implementării și deci permiteți-mi să nu le detaliez. Vă pot spune însă că sunt multe legate de predictibilitate și stabilitate, elemente fără de care nu se poate vorbi de o revigorare și creștere sustenabilă.
Un obiectiv perfect realizabil este acela ca valoarea contractată plus valoarea lansată să atingă până la finele acestui an valoarea alocată Axei 1 – POC, adică 952 milioane euro pentru perioada 2014-2020!

Conduceţi ministerul care a suferit cea mai mare pierdere la rectificarea bugetară. 8% din calculele mele: 122 de milioane din bugetul de 1,63 miliarde de lei. Ce impact va avea această reducere asupra sistemului de CDI din România? Din ce fonduri va putea fi achitată etapa a 4-a a Programului Nucleu? Cum veţi mai putea materializa dorinţa de a lansa în anul Centenarului competiţii noi, care să aibă câştigători 100 de tineri cercetători şi 100 de seniori?
Dacă ar fi așa, ar fi foarte grav pentru cercetarea din România!
Prefer să aștept rectificarea bugetară aprobată și apoi putem discuta. Spun acest lucru pentru că din discuțiile și analizele făcute în ultimele zile, eu cred că MCI nu va pierde bani prin rectificarea bugetară, evident dacă toți se țin de cuvânt așa cum au promis! Nu este voie ca MCI să piardă bani când execuția bugetară în primele șase luni ale anului, pe proiectele de cercetare, este de 99,9%, mai ales ca eu am preluat mandatul în 30 ianuarie! Execuția bugetară a creditelor alocate de la bugetul de stat a fost de 98,26%! Mai prost stăm la cheltuielile de personal, dar asta este explicabil prin lipsa personalului! În plus, execuția bugetară este cu mult mai bună decât în primul semestru al anului 2017 (când a fost de 79,88%) și mai bună decât în primul semestru al anului 2016 (82,74%)! Nu pot accepta ca MCI să piardă vreun leu!

Ce aşteptări realiste putem avea pentru mărirea bugetului cercetării în 2019, în contextul în care România alocă de mulţi ani cele mai mici fonduri din UE pentru acest domeniu şi nu va putea îndeplini nici ţinta şi angajamentul asumat la nivelul UE de alocare a 1 % din PIB pentru cercetare până în 2020? Cum veţi încerca să remediaţi această situaţie, care afectează evoluția cercetării, a domeniilor interconectate şi relaţia cu partenerii europeni?
Fără un buget „adecvat”, pe măsura necesitățiilor, nu putem să ne menținem la nivelul așteptăriilor pe care cu toții le avem. Sper că după ani de reduceri bugetare să avem o creștere pentru anul 2019. Această creștere nu este doar la îndemna unei singure persone, pentru aceasta trebuie să luptăm toți cei implicați în sistemul de cercetare-dezvoltare, prin mijloacele specifice nouă. Trebuie să promovăm într-un mod mult mai activ și eficient oportunitățiile și necesitatea proceselor de cercetare-dezvoltare-inovare pentru obținerea de noi produse și servicii pentru prosperitate economică. Și mai trebuie să facem ceva: să avem încredere în cercetarea românească!

Potrivit ultimelor rapoarte europene din 2017 (Eurostat, European Innovation Scoreboard), România este pe ultimele locuri la capitolul inovare. În ce măsură veţi creşte implicarea mediul economic în elaborarea strategiilor naţionale, mai ales că majoritatea competiţiilor din PN au ca beneficiar întreprinderile? Cum puteţi gestiona acest deficit până la operaționalizarea următoarei strategii, cel mai devreme în 2021? Concomitent, în ce fel veţi încuraja creșterea cooperării cu mediul economic şi a gradului de implicare a agenţilor economici în activitatea de CDI?
Pregătirea noii Strategii de CDI a României, pentru Programul Cadru 9 (2021-2027 Horizon Europe) este una din prioritățiile începutului de an 2019. Îmi doresc acest lucru pentru a putea finaliza strategia până la mijlocul anului 2020 și, astfel, pentru a putea porni cu PN IV în același timp cu HE. În pregătirea acestei strategii îmi doresc să atingem/evaluăm trei mari subiecte: (1) resursa umană existentă/experiența acesteia, (2) infrastructura existentă/gradul de suprapunere și (3) direcțiile fezabile de dezvoltare în această fază. Acest ultim capitol trebuie să fie făcut în cea mai strânsă legătură posibilă cu potențialii beneficiari ai rezultatelor CD, anume reprezentanții mediului economic! Pe această cale doresc să reiterez invitația către mediul economic de a crede în capacitatea sistemului național de CDI și de a intra în colaborări cu entitățile românești de CDI care pot oferi soluții viabile la provocările cu care mulți dintre dânșii se confruntă.

Deși a făcut progrese pe partea de inovare, decalajul României față de media UE s-a mărit și riscă să crească în continuare. Cauzele sunt legate de lipsa mecanismelor financiare capabile să stimuleze inovarea și slaba implicare a cercetării în procesul dezvoltării de noi tehnologii și produse. Ce soluţii şi schimbări cheie aveţi în vedere pentru ca România să părăsească ultimele locuri şi să-şi crească capacitatea de inovare?
Cred că gradul de inovare este rezultatul dezvoltării în ansamblu al societății în ultimele decenii. Revigorarea, prin dezvoltarea în prealabil a calitățiilor antreprenoriale ale oamenilor, este un proces de durată. Acest proces necesită timp chiar și pentru societățile care au cea mai ridicată dinamică economică. Sunt multe exemple de ecosisteme care au avut nevoie de ani mulți pentru a se reinventa, pentru a parcurge acea „Death Valley” între modele economice. Sunt mulți coloși care au dominat decenii la rând piața locurilor de muncă în Rochester. La mijlocul anilor ’90 aceștia fie au dat faliment, fie și-au redus extrem de mult capacitățiile de producție din cauza pierderii cotelor de piață, fie s-au relocat. Cert este că și un astfel de ecosistem a avut nevoie de peste un deceniu pentru a se reinventa și a crește sustenabil, în condițiile în care au fost mult mai deschiși schimbărilor.
Cu excepția sectorului IT, cred eu, niciun alt sector de la noi nu a avut un real succes și pentru că nu s-a lucrat, încă din clasele primare, la educarea românilor în spirit antreprenorial, cu deschidere spre asumarea de riscuri. Când vom avea populația pregătită pentru asumarea acestui gen de risc și cadrul legislativ va favoriza acest gen de inițiative, vom putea vedea mult mai mulți antreprenori care vor inova cu adevărat.
Mai este însă ceva de precizat: criteriile și condițiile de apreciere a gradului de inovare nu ne favorizează.

Europa se plânge de faptul că nu poate transfera rezultatele cercetării cu aceeaşi viteză cu care o fac SUA. Când va pune România pe primul loc în aprecierea performanţei în cercetare criteriul numărului de produse transferate în economie?
Europa, în principal cea continentală, are un decalaj față de SUA de câteva decenii în ceea ce privește legislația, crearea cadrului, stimularea etc. pentru genul acesta de activități. Gândiți-vă doar că în anii ’70 Universitatea Stanford licenția unele produse care nouă ne par banale astăzi (sintetizator de sunet, rDNA, Fiber Optic Amplifier). La fel ca și întreaga Europă, România încearcă să atingă un nivel acceptabil în această problematică. Rezultatele nu pot fi însă obținute fără parcurgea unor etape esențiale. Procesul acesta trebuie să parcurgă etapa cantitativă, urmată de cea calitativă. Problema noastră ca și tară este că am început de prea multe ori etapa cantitativă fără a se spune când și cum trecem în cea calitativă și mai departe cine sunt cei care au trecut de acest „filtru”. E nevoie de răbdare și de încredere în noi! Noi românii nu suntem cu nimic inferiori altora! Dimpotrivă! Acest proces va duce la dezideratul enunțat și asumat ca și țintă de Europa și respectiv de România. Însă, o spun iar, este nevoie de predictibilitate și stabilitate. Ori tocmai aceste lucruri au fost neglijate în România ultimilor 28 de ani.

Lărgind planul, cum se va face alocarea banilor către INCD-uri prin Programul Nucleu dacă va fi adoptat proiectul MCI de OG? Aveţi în vedere alocarea fondurilor în concordanţă cu rezultatele fiecărui INCD în parte, în urma unei evaluări a tuturor institutelor? Considerați util şi corect să se asigure şi INCD-urilor o finanţare minimă anuală, aşa cum se întâmpla cu universităţile şi cu institutele Academiei Române?
INCD-urilor le este oferită o finanțare minimă anuală tocmai prin Programul Nucleu. Aceasta variază în funcție de performanțele anterioare ale acestora, la fel ca și în cazul universitățiilor. Noul proiect de OG al MCI urmărește în primul rând crearea cadrului pentru predictibilitate și sustenabilitate! Având un Program Nucleu pe 4 ani să zicem, se poate da șansa stabilirii unor strategii clare pentru INCD-uri. Evident că acestea vor fi nevoite să „răspundă” la nevoile societății noastre și în consecință vor fi din ce în ce mai multe abordări de tip Top Down.

În eventualitatea adoptării OG propusă de MCI, ce criterii şi practici existente şi acceptate internaţional vor guverna desemnarea câştigătorilor competiţiilor naționale? Vor mai fi implicați evaluatori din străinătate? Care va fi ponderea lor? Cine va primi responsabilitatea evaluării profesioniste şi imparţiale?
Câștigătorii competițiilor naționale vor fi cei desemnați în urma evaluării propunerilor de proiect, după practicile internaționale, la fel ca și la orice competiție similară din Europa de Vest sau SUA. Procesul va fi gestionat de entiățiile specializate în acest gen de proces (de evaluare), care dispun de capabilități tehnice și umane pentru a o face! Evaluatorii trebuie să fie cei mai buni specialiști disponibili, indiferent de naționalitate! E nevoie de evaluatori străini, dar trebuie să avem încredere și în cei români!
O competiție între entitățiile de implementare a proiectelor ar fi și ea benefică sistemului!
În condițiile în care la articolul 39 al acestei ordonanțe se precizează clar „Conducerea programelor prevăzute în Planul național… se poate atribui, în baza caracterului de recurenţă, entităților de implementare, în sistem competiţional, potrivit legii”, nu pot să nu mă întreb de ce nu vor unii această ordonan!? E adevărat sunt foarte puțini… Alții nu vor să se pronunțe, deși consideră ordonanța bună și necesară!
Așa cum rezultă din scrisoarea Consiliului Institutelor Naționale de Cercetare-Dezvoltare din România, depusă la Secretariatul General al Guvernului în 27 august 2018, această ordonanță este „imperios necesară”, dacă ne gândim la viitorul cercetării din România!