Ministrul Cercetării și Inovării, prof. univ. dr. Nicolae Burnete: „Noul proiect de OG al MCI urmărește în primul rând crearea cadrului pentru predictibilitate și sustenabilitate!”
Prin adoptarea OG aflată în dezbatere, toate fondurile vor fi gestionate de MCI. Ce rol va mai avea UEFISCDI, entitate care gestiona până acum 25% din fondurile cercetării şi care a dovedit de-a lungul anilor că este o instituţie reper în ceea ce priveşte managementul profesionist al programelor, bazat pe bunele practici internaţionale? Are MCI capacitatea de a asigura un management bun al programelor, în contextul în care 20% din posturile ministerului sunt în acest moment vacante?
Afirmația este falsă! UEFISCDI la fel ca și ROSA, IFA sau alte entități de implementare nu sunt restricționate în niciun fel! Faptul că nu sunt menționate explicit cu numele, pentru a da flexibilitate în viitor, nu înseamnă că acestea nu vor mai gestiona la fel ca și până acum programele din zona lor de expertiză! Implementarea unor proiecte Top Down, de importanță strategică pentru securitatea națională, cine o va gestiona? Acea entitate care gestionează premierea rezultatelor cercetării?!
Îi rog pe toți cei care au dubii sau alte gânduri să citească articolul 39 din propunerea de OG și să înţeleagă (dacă au gânduri curate) că e nevoie de competiție și la stabilirea conducerii programelor! Unora le este teamă de competiție?
La multe dintre competiţiile lansate în ultimii ani ponderea proiectelor finanţabile a fost în jur de 10%. În acest context, aproximativ 90% dintre grupurile de cercetare nu pot dezvolta teme importante de cercetare şi nu pot fi implementate nici strategiile institutelor în care lucrează. În paralel au scăzut şi bugetele pe competiţii şi sumele alocate per proiect... În aceste condiţii, cum se pot menţine în viaţă şi performa grupurile de cercetare şi institutele?
Dacă comparăm cu rata de succes la proiectele europene vom vedea că acest procent nu este mic. Și eu îmi doresc o rată de succes mai mare, dar să nu uităm partea finaciară…! Problema, cred eu, este predictibilitatea și frecvența acestor competiții, faptul că acestea nu se desfășoară la date clare și că nu se respectă termenele precizate! Bugetul adecvat și multianual ar rezolva și această problemă a temelor de cercetare și a decalajului care apare între momentul lansării unor termene concrete în Europa și SUA și respectiv la noi în țară.
Numărul redus al competiţiilor şi rata mică de câştig descurajează intrarea de cercetători în sistem, creşterea numărului acestora. Criza medicilor şi a inginerilor este amplu mediatizată. Mai puţin cunoscută este criza cercetătorilor, România fiind singura ţară din regiune care are o scădere a numărului de cercetători în perioada 2005-2015, de 24%, în timp ce media europeană de creştere a numărului de cercetători a fost de 35% (statistici Eurostat). În 2016 România mai avea doar aproximativ 18000 de cercetători cu normă întreagă, deşi în perioada 2010-2015 s-au acordat în ţara noastră 30.000 de titluri de doctor. În mod cert, sistemul CDI românesc nu este atractiv pentru a face parte din el. Prin ce fel de politici şi instrumente veţi încerca să schimbaţi acest curs defavorabil?
În ultima perioadă chiar au fost făcuți pași importanți și în ceea ce privește stimularea activitățiilor de cercetare. Cercetătorii nu mai sunt impozitați pentru veniturile obținute din activitatiile de cercetare, manopera orară a fost ajustată conform standardelor europene etc. În același timp entitățiile economice sunt degrevate de taxe asociate activitățiilor de CD. Există însă un decalaj între momentul creării acestor facilități de stimulare și momentul apariției efectelor. Încă o dată, se vede clar că este nevoie de stabilitate și predictibilitate! Aceste caracteristici trebuie să fie asumate și urmărite de toți factorii de decizie. N-am înțeles nici eu și nici ceilalți cercetători care au depus proiecte la tot felul de competiții de ce au fost atâtea nerespectări ale termenelor! Nu e normal să fie aceste întârzieri de care profită unii! Niciodată n-am să accept nerespectarea termenelor în desfășurarea competițiilor!
Lipsa predictibilităţii şi a continuităţii la nivel de finanţare, legi şi reforme sunt maladii ale sistemului de CDI din România. Când va exista în cercetare un cadru predictibil şi respectat pe termen lung? Când vor putea beneficia cercetătorii de un calendar al competiţiilor, cu date exacte de lansare?
Predictibilitatea și stabilitatea au fost termeni pe care i-am invocat/repetat de multe ori chiar și în acest dialog. Soluția la această problemă o poate da doar societatea în ansamblul ei. Evident prin reprezentanţii săi. Dacă noi toți vom fi mai buni unii cu alții, mai răbdători, mai concilianți, vom ține la țara nostră și chiar ne va preocupa starea cercetării din România, lăsând la o parte alte interese, o să ne bucurăm că ni se vor întoarce tinerii acasă, că vom avea o altă viață!
În conferinţa bilanţului primelor 6 luni de mandat aţi pledat pentru predictibilitate şi sustenabilitate în sistemul de CDI. Este congruent acest deziderat cu adoptarea unui act normative nou, prin OG? Care sunt principalele câştiguri/îmbunătăţiri vizate?
Repet, acest act normativ vine să înlocuiască un act normativ din anul 2002, care a suferit 27 de modificări sucesive, ceea ce îl face aproape neimplementabil în acest moment. Mai mult, Programul Nucleu nu va mai putea continua după 2018, ceea ce este foarte grav! Fără această iniţiativă nu va mai putea fi asigurată acea finanțare „de bază” pentru INCD-uri, de care mă întrebați anterior!
Ordonanțele 6 și 41 au zăcut în Parlament ani de zile! Am reușit în iunie anul acesta să le trecem, obținând în Camera Deputaților 262 de voturi „pentru” și o „abținere”, ceea ce arată că parlamentarii au înțeles necesitatea actualizării legislației în domeniu! Președinția a promulgat ordonanța 6, dar a retrimis la Parlament ordonanța 41 pentru chestiuni fără sens...
În aceste condiții singura șansa este noua ordonanță!
Pe de o parte, este solicitată predictibilitatea și stabilitatea/sustenabilitatea, iar pe de altă parte, sunt oameni care se opun tocmai inițiativelor care duc la acest lucru. Din această paradigmă este necesar să ieșim! Vrem sau nu să oferim cadrul adecvat INCD-urilor pentru dezvoltarea pe termen mediu? Dorim prorogare din an în an pentru a putea continua cu finanțarea prin Programul Nucleu? Ce interese sunt, iar dacă sunt, ale cui? Sunt multe semne de întrebare...
Parerea ta conteaza:
(0/5, 0 voturi)