Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Atentat la Siguranţa Naţională: situaţia critică din Cercetare

20 Septembrie 2018



Încă un an cu rectificare negativă la Cercetare. Viziunea contabilicească a Ministerului Finanţelor Publice (cât ai cheltuit anul trecut atâta îţi dau anul viitor), coroborată cu impotenţă conducerii Ministerului Cercetării şi Inovării (MCI) de a angaja în proiecte puţinele fonduri alocate, au dus la situaţia actuală, în care avem, raportat la 1000 de locuitori, cel mai mic număr de cercetători dintre fostele țări comuniste incluse în Comunitatea Europeană (sub 1 la 1000, faţă de peste 2 până la 4 în Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Republica Ceha sau Polonia: http://cursdeguvernare.ro/adevaratul-sabotaj-al-dezvoltarii-activitatea-cercetare-s-prabusit-odata-cu-cresterea-numarului-de-doctorate.html). Prin tăierea a circa 120 de milioane la rectificare, fondurile alocate Cercetării în România vor ajunge în 2018 la circa 0.15 % din PIB, de departe cel mai mic procent în Comunitatea Europeană.



Cum s-a ajuns aici?
Simplu:
• Blocarea competiţiilor reale de proiecte, care au fost înlocuite cu competiţii mai mult sau mai puţin trucate gen PCCDI şi, mai nou, proiectele pentru finanţarea excelenţei în CDI.
• Refuzul de a finanţa listele de rezervă la competiţiile PD, TE şi PCCF.
• Întârzierea finanţării Programului Nucleu cu 3 luni.
• Întârzierea finanţării investiţiilor.

Aşa s-a ajuns în situaţia în care, la jumătatea anului, MCI cheltuise mai puţin de jumătate din fondurile alocate prin bugetul pe 2018.
Ce se va întâmpla în continuare? Cel mai probabil se va ajunge la un nou val de plecări în străinătate. Migraţia cercetătorilor fusese oarecum redusă în ultimii ani prin investiţiile masive în infrastructură (în special din fonduri structurale), ceea ce oferea condiţii de lucru comparabile cu cele din ţări mai dezvoltate, prin organizarea cât de cât periodică de competiţii (în special în perioada PN2, 2007-2013), ceea ce asigura o finanţare cât de cât decenta a forţei de muncă din cercetare, şi prin menţinerea Programului Nucleu pentru reţeaua de INCD-uri, ceea ce le asigura o oarecare stabilitate financiară.
Cercetarea este considerată peste tot ca fiind principala sursă de progres a societăţii. Nu este de mirare că ţările dezvoltate alocă sume importante pentru finanţarea ei, atât din bugetul public, cât şi din surse private. În aceste condiţii, îndârjirea cu care partidele politice care s-au perindat la guvernare în ultimii ani încearcă să distrugă acest domeniu începe să aducă a atentat la Siguranţa Naţională. Cum altfel ar putea fi numită acţiunea consecventa de subminare a unui domeniu care poate aduce un plus de competitivitate economiei, poate oferi soluţii în situaţii de criză şi formează următoarele generaţii de specialişti. Problema situaţiei din Cercetare ar trebui să fie printre priorităţile următoarelor şedinţe CSAT, având în vedere că cercetarea poate aduce contribuţii esenţiale în domeniile securităţii şi apărării.
Mai nou, a început o acţiune concertată, dirijată de o anumită parte a sistemului de cercetare, de demonizare a programului Nucleu pentru a-l desfiinţa. Spre exemplu, Preşedinţia a trimis înapoi în Parlament legea de aprobare a OG41/2015 şi încearcă să blocheze adoptarea unui nou act normativ care să reglementeze activitatea de cercetare (vezi comunicatul din 6 august 2018). Deşi multe din principiile enunţate în comunicat sunt corecte, blocarea noului act normativ va duce la desfiinţarea Nucleului începând cu 2019, fără a oferi INCD-urilor o altă sursă de finanţare pentru a-şi putea continua activitatea. Menţionez că INCD-urile nu beneficiază de alocări bugetare directe precum universităţile şi Academia Română, alocări care le acoperă salariile şi costurile de funcţionare. O competiţie corectă pentru fondurile cercetării presupune asigurarea unor condiţii de start egale pentru toţi competitorii, deci şi INCD-urile ar trebui să aibă asigurată o finanţare predictibilă, care să le permită funcţionarea. Impresia este că se încearcă eliminarea unei părţi a sistemului de cercetare pentru ca banii să se împartă la mai puţini.
Un alt amănunt interesant este că, dacă INCD-urile au fost evaluate (multe din ele cu experţi din străinătate) privind capacitatea de a face cercetare şi calitatea rezultatelor obţinute, universităţile şi institutele AR nu au fost evaluate, de către evaluatori independenţi şi obiectivi, în legătură cu producţia lor ştiinţifică.

Ce ar trebui făcut pentru a se evita un dezastru în Cercetare?
Sunt câteva măsuri care se pot implementa cu efort minim:
• Colegiile şi consiliile consultative să devină persoane juridice de tip ONG, care să administreze părţi ale Planului Naţional CDI. Astfel:
► Actualul Colegiu Consultativ pentru CDI (CCCDI) poate administra Programul Nucleu, destinat susţinerii acelor instituţii de cercetare care nu primesc alocări bugetare directe (INCD-urile actuale; institute din componenţa universităţilor, cu condiţia ca alocările să meargă la întreţinerea şi operarea infrastructurii de cercetare şi susţinerea salariilor personalului de cercetare fără obligaţii în procesul educaţional). Programul Nucleu se aloca în baza unei proceduri de evaluare (care include şi o strategie instituţională), pe o durată de minim 5 ani, cu o finanţare care să asigure costurile recurente ale instituţiei respective. Monitorizarea se face periodic, în baza rapoartelor anuale, cu o monitorizare la jumătatea perioadei, efectuată de aceeaşi echipă care a evaluat inițial instituţia. Comisia de evaluare/monitorizare poate propune corecţii însoţite de suplimentari/reduceri corespunzătoare de fonduri. CCCDI are libertate deplină în alegerea evaluatorilor/monitorilor, în întocmirea procedurilor de evaluare/monitorizare şi în alocarea fondurilor pe baza evaluărilor/monitorizărilor. Tot CCCDI poate administra şi fondurile dedicate întăririi capacităţii instituţionale de a desfăşura activitatea de cercetare, adică investiţii, întărirea capacităţii administrative, accesul la baze de date, instalaţii unicat incluse în mari infrastructuri de cercetare sau în foi de drum naţionale ori europene, etc.
► Actualul CNCS poate administra programele destinate resursei umane şi cercetării fundamentale (actualele PD, TE, PCE, PCCF, mobilităţi, burse, etc.). În fiecare an i se vor aloca fonduri pentru organizarea de competiţii, având libertate deplină în alegerea evaluatorilor, în întocmirea pachetelor de informaţii, în stabilirea procedurilor de evaluare şi monitorizare a proiectelor, inclusiv după terminarea acestora.
► Actualul CNTTI poate administra programele destinate creşterii competitivităţii economice (cum au fost Parteneriatele, proiectele PED, PTE, cecurile pentru Inovare, etc.). În fiecare an i se vor aloca fonduri pentru organizarea de competiţii, având libertate deplină în alegerea evaluatorilor, în întocmirea pachetelor de informaţii, în stabilirea procedurilor de evaluare şi monitorizare a proiectelor, inclusiv după terminarea acestora (mergând până la a urmări ce impact economic au avut rezultatele cercetării).
Selecția membrilor consiliilor
Consiliile care ar urma să se transforme în instituţii cu personalitate juridică care să administreze părţi din fondurile destinate cercetării, respectiv CCCDI, CNCS şi CNTTI, ar trebui să fie deasupra oricăror bănuieli privind competența, onestitatea şi profesionalismul, şi vor trebui ferite prin actul de constituire de orice imixtiune politică. Ca urmare, selecţia membrilor ar trebui să se facă pe baza unor criterii bine stabilite, cum ar fi:
• Cariera profesională de succes, probată prin publicaţii, citări, proiecte câştigate şi conduse în calitate de director de proiect, lecţii invitate, capacitatea de a forma tineri cercetători, apartenenţa la diferite organisme profesionale (asociaţii, comitete editoriale, comitete de conferinţe internaţionale, etc.), premii, şi altele similare.
• Capacitatea de a administra proiecte şi de a conduce echipe de cercetare fie în proiecte, fie în instituţii de cercetare (laboratoare, departamente, etc.).
• Etica profesională, să nu fi avut abateri de la etică profesională în niciun moment al carierei.
Procedura de selecţie ar trebui atent întocmită, luând ca exemplu bune practici utilizate la nivel internaţional. Spre exemplu s-ar putea lua în considerare procedura utilizată la selecţia membrilor unor consilii sau asociaţii cu renume în lume, cum ar fi ERC, Max Plank, CNRS sau alte organizaţii similare.
Oricât de respectabili ar fi însă membrii consiliilor şi oricât de bune ar fi procedurile pe care le întocmesc pentru competiții de proiecte, de la evaluare şi până la monitorizarea impactului rezultatelor după încheierea proiectelor, dacă nu primesc de la buget fonduri suficiente pentru a finanţa proiecte şi programe înseamnă că existenţa lor va fi pur onorifică. Autoritatea poate ceda presiunii de a aplica nişte principii corecte în finanţarea cercetării, dar o poate extermina în continuare prin alocarea de resurse financiare insuficiente. Şi aici nu mai este vorba de competența administrativă a MCI, a directorilor de INCD-uri sau a consiliilor ce administrează programe, ci este vorba de voinţa politică a celor aflaţi la putere de a susţine un sector vital pentru progresul oricărei societăţi.
• Bugetul MCI este fixat nu după principii contabile, ci conform Strategiei CDI aprobate pentru ciclul respectiv. Bugetul ar trebui să reprezinte minim 0.5 % din PIB şi ar putea fi distribuit în următoarele procente: 45 % pentru CCCDI; 20 % pentru CNCS; 30 % pentru CNTTI; 5 % pentru MCI. CCCDI, CNCS şi CNTTI răspund pentru utilizarea fondurilor alocate, argumentând situaţiile în care fondurile sunt insuficient sau nu au fost utilizate integral.
Modelul descris mai sus funcţionează cu succes în majoritatea ţărilor CE (ex. CNRS şi CEA în Franţa; Max Planck, Fraunfofer şi Helmholtz în Germania; CNR în Italia; CSIC în Spania; Academiile de Ştiinţe în Bulgaria, Republica Ceha, Polonia). Ar exista în acest fel mai multe surse de finanţare, independente una de alta şi mai puţin expuse interferențelor politice. Transformarea MCI în administrator unic al fondurilor cercetării ar duce în scurt timp la colapsul total al Cercetării, MCI dovedind că nu are capacitatea de a gestiona nici măcar Programul Nucleu, darămite întreg Programul Naţional CDI, aşa cum nici menţinerea UEFISCDI ca unic administrator al competiţiilor din cercetare nu prezintă garanţii suficiente privind corectitudinea acestora şi evitarea interferenţelor politice.
Rămâne însă de văzut dacă Guvernul României manifestă disponibilitate pentru salvarea Cercetării. Spre deosebire de anii trecuţi, în care conducerea ANCSI/MCI putea fi făcută responsabilă pentru neangajarea fondurilor alocate prin bugetul aprobat la început de an, se pare că anul acesta neangajarea fondurilor care a dus la rectificare bugetară negativă nu se datorează atât conducerii MCI, cât mai ales imixtiunii Ministerului de Finanţe în activitatea MCI, ceea ce dus la blocarea contractelor şi a plăţilor. Are oare intenţia Guvernul, prin Ministerul de Finanţe, să pună pe butuci cercetarea pentru a asigura resurse pentru plata salariilor bugetare şi a pensiilor? Vom vedea în curând dacă avem un Guvern orientat spre progres sau un Guvern care va sacrifica progresul pe altarul intereselor electorale.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite