Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Mobilitatea capitalului uman și a cunoașterii

22 Noiembrie 2018



• Constatări pe marginea unor cercetări recente despre mobilitatea personalului medical din România și Bulgaria

Migrația medicilor și a personalului sanitar calificat la nivelul statelor din Uniunea Europeană reprezintă unul dintre cele mai dezbătute fenomene ale ultimilor ani. De la rapoarte ale organizațiilor internaționale din domeniul sănătății și ale organismelor de specialitate din blocul comunitar (World Health Organization, National Center for Biotechnology Information, The Organisation for Economic Cooperation and Development ș.a.) până la cercetări independente și reportaje în mass-media, exodul și consecințele pe termen lung ale acestei mobilități pentru țările-sursă apar cu regularitate în atenția publicului.

Însă, mai puțin vizibilă rămâne harta celor care se întorc acasă după o experiență în străinătate și devin agenți ai schimbării. Transformările și noile practici din sistemul medical ca urmare a schimbului de cunoștințe cu „străinătatea” în țări din Europa Centrală și de Est au reprezentat subiectul unei recente comunicări științifice susținute la Colegiul Noua Europă – Institut de Studii Avansate din București.
Încă de la începuturile sale, piața unică europeană și-a asumat mobilitatea drept unul dintre principalele sale deziderate. Cele patru forme ale libertății de circulație – a forței de muncă, a capitalurilor, a serviciilor și a mărfurilor – aveau să transforme Europa în profunzime, antrenând comunitățile într-un dialog continuu și deschizând noi orizonturi de business și formare profesională. Nu era vorba doar despre dinamizarea schimburilor comerciale, ci și de un flux permanent de oameni și idei noi. În entuziasmul firesc oricărui început, discuțiile despre avantajele acestei uniuni economice bazată pe liberă circulație înăbușeau vocile critice proiectului, care se îngrijorau, printre altele, de un posibil exod al resurselor umane, mai ales a celor înalt calificate, din Est către Vest.
Consecințele nu au întârziat să apară. În 2015, aproape 20 de milioane de persoane (adică 4% din populația născută pe teritoriul UE), locuiau într-un alt stat din blocul comunitar decât țara de origine, conform unei cercetări a Pew Research Center din Washington. Același raport arăta că în topul celor mai căutate țări pentru emigrație se aflau Germania (5,3 milioane), Marea Britanie (2,9 milioane) și Franța (2,3 milioane), în timp ce locurile fruntașe ale țărilor „donatoare” de forță de muncă erau ocupate de Polonia (3,5 milioane) și România (3 milioane). În ceea ce privește domeniile cele mai solicitate pentru resursele umane înalt calificate, personalul sanitar – cu variate categorii: medici, asistenți medicali, stomatologi sau fizioterapeuți – ocupă și în prezent, de departe, prima poziție, potrivit unei analize a Comisiei Europene.

Provocările migrației
Din cele mai vechi timpuri, călătorul a fost colportorul noului în comunitate. Prin experiența sa am descoperit alte fețe ale civilizației umane și ne-am îmbogățit propria cultură, lărgindu-ne percepțiile despre noi înșine și despre lume. Pe scurt, mobilitatea înseamnă cunoaștere, iar schimbul de experiență profesională cu state din vecinătate contribuie nu doar la dezvoltarea economică și socio-politică a unei țări, ci și la stabilitatea întregii regiuni.
Însă care sunt situațiile vulnerabile ce apar odată cu dezvoltarea fenomenului migrației? În primul rând, plecarea resurselor umane înalt calificate – frecvent invocatul „exod al creierelor” – duce la împuținarea drastică a specialiștilor în țările-sursă. Astfel, referindu-ne la situația mobilității personalului sanitar, spitale sau cabinete medicale de localități de provincie se închid, iar comunitățile locale ajung să depindă doar de unitățile centrale ale marilor orașe. Apoi, emigrarea în masă a absolvenților de studii superioare poate avea un efect contrar mult doritei dezvoltări: într-un loc pustiit de resurse intelectuale și de energia cetățenilor activi, cine pune în practică schimbarea?
Nu în ultimul rând, politicile de absorbție și integrare a migranților solicită în permanență guvernele, ONG-urile și agențiile sociale din țările gazdă. Dar, după cum anunța raportul Migration and Development Policies and Practices, publicat de European Center for Development Policy Management și International Center for Migration Policy Management în 2013, să încetăm să discutăm despre migrație în termeni de bine sau rău, căci „ea există pur și simplu”.



Întoarcerea acasă și noile practici
În ultimul secol, studiile despre migrație au fost dominate de cercetări unidirecționale, în care se analiza mai ales parcursul celor care au plecat definitiv. În prezent, o atenție specială începe să fie acordată fenomenului „revenirii acasă”, acea „migrație înapoi” (en. return migration), și schimbărilor care apar în societate ca urmare a cunoașterii aduse de acești specialiști. Cu studii de antropologie și sociologie, dr. Neda Deneva-Faje, bursieră a Colegiului Noua Europă în anul academic 2018–2019, studiază transformările recente apărute în practica medicală a nașterilor și a îngrijirii postpartum din Bulgaria și România, sub influența „know-how-ului” dobândit în Vest. Ipoteza ei afirmă că doctorii și asistentele care se întorc în țările de origine după o experiență îndelungată în state dezvoltate economic precum Germania, Marea Britanie și Franța devin agenți ai schimbării pentru specialitatea în care ei activează, fie îmbunătățind vechile practici, fie introducând unele noi.
Transformarea se produce în primul rând la nivel individual și, ulterior, ea poate ajunge să influențeze întregul sistem (standarde medicale, reglementări spitalicești, politici de stat etc.). Neda Deneva-Faje este interesată de „experiența profesioniștilor mobili care au fost expuși la sisteme și practici medicale diferite, felul în care se reintegrează și etapele acestei re-adaptări, precum și pașii concreți care se fac pentru transferul de cunoștințe și îmbunătățirea sistemului medical în țara de origine”.
Pentru cercetarea sa, bursiera are în vedere un grup extrem de variat de profesioniști, cu experiențe și obiective diferite. Unii au emigrat pentru a se angaja într-un alt spital sau centru medical din străinătate, dobândind astfel o bogată experiență practică, alții au plecat pentru cursuri de specializare sau studii medicale. Cum a intuit Neda Deneva-Faje aceste schimbări? „În Bulgaria, observam frecvent că specialiștii din domeniul medical care se întorceau acasă după ce își practicaseră meseria în străinătate erau considerați experți și ascultați mult mai serios decât cei care doar citiseră cărți, articole științifice și cercetări despre noile practici”.

Stări de fapt și perspective de viitor
Referindu-ne la domeniul asistenței maternale, deși datele statistice sunt precare, și pentru că spitalele nu trimit cu regularitate rapoarte către institutele de statistică, din cercetarea de teren rezultă că în România și Bulgaria există mai multe situații problematice în ceea ce privește sănătatea mamei și a copilului. În România, rata mortalității infantile, dar și a deceselor mamelor la naștere este mai mare decât media europeană; mai multe tipuri de intervenții chirurgicale la naștere sunt depășite și inutile, chiar împotriva recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății; asistența post-partum este insuficientă sau aproape inexistentă; bebelușii născuți prematur nu beneficiază de cele mai noi proceduri de îngrijire și asistență medicală. Situații similare există și în Bulgaria, autoarea cercetării precizând că mereu va exista un conflict între specialiștii tributari vechilor practici, care nu înțeleg necesitatea schimbării, și cei care militează pentru inovație.
În aceste condiții, transferul de cunoștințe apare mai întâi la nivel individual: echipe de medici și moașe cu practici moderne ajung cunoscute în spitalele marilor orașe și sunt căutate de femeile care doresc să beneficieze de serviciile lor medicale. Cu toate acestea, practica generală a spitalului rămâne inertă, echipele doctor-moașă acționând mai degrabă izolat. Tot aici, se observă și o schimbare de mentalitate: mamele se autoresponsabilizează pentru sănătatea lor și a bebelușilor și caută să se informeze cât mai mult. Când există deschidere din partea top managerilor medicali, noile cunoștințe se difuzează rapid și la nivel instituțional, în cadrul grupurilor de lucru și discuțiilor organizate de Ministerul Sănătății. „Am observat că specialiștii fie acționează la nivel individual, punând în aplicare noile practici, fie sar peste nivelul de mijloc (conducerea spitalului) și ajung să pună problema direct pe masa Ministerului. Există discuții în contradictoriu, abordări diferite, uneori mult zgomot în jurul acestor probleme, dar ceea ce contează este că schimbarea a pătruns și se simte”, ne explică dr. Neda Deneva-Faje.
În concluzie, în statele din Sud–Estul Europei, unde exodul medicilor și personalului sanitar a atins proporții alarmante, se observă astăzi și tendința revenirii unor resurse umane înalt calificate, care au simțit oportunitatea de a-și folosi pe piața medicală locală competențele dobândite în marile spitale occidentale. Și prin intermediul lor, ca urmare a mobilității profesionale și a schimbului de experiență cu țări membre UE și nu numai, se prefigurează o serie de inițiative pentru îmbunătățirea și reglementarea practicilor medicale în domeniul nașterii și îngrijirii ulterioare oferite mamei și nou-născutului, în special în centrele medicale private din orașele mari.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite